Europa 2013 - anatomia unui dezastru (II) Analiza

Un moment istoric precum cel din 1990 apare, in cel mai bun caz, o data la 100 de ani. La 23 de ani de la transformarile colosale de atunci, putem spune ca Occidentul a facut aceeasi eroare ca Hanibal in fata zidurilor neaparate ale Romei. A castigat o mare victorie, dar habar n-a avut ce sa faca cu ea.

La Maastricht, in 1992, liderii europeni au ratat ocazia uriasa de a raspunde la intrebarea - "Ce este Europa si incotro merge ea?". Au lichidat Comunitatea Economica Europeana (CEE), care functionase foarte bine pana atunci, si au infiintat Uniunea Europeana, "gandita" pe trei mecanisme bazate pe logici contradictorii.

Europa 2013 - anatomia unui dezastru (I)

Mecanismul comunitar, "economic" a fost plasat sub autoritatea predominanta a Comisiei Europene, Parlamentului European si Curtii Europene de Justitie. Celelalte doua mecanisme - "Justitie si Afaceri Interne" (JAI) si "Politica Externa si de Securitate Comuna" (PESC) - au fost lasate, preponderent, in zona deciziei inter-guvernamentale, a negocierii dintre statele suverane.

O astfel de masinarie, nici federala (ca SUA), nici confederala (ca Elvetia), nici de asociere libera intre state suverane (ca fosta CEE), nu avea cum sa functioneze. JAI si copilul sau mutant - spatiul Schengen - sunt esecuri pe care numai politicenii nu vor sa le vada - Europa a devenit tinta migratiei mondiale (minus America de sud), iar legea si ordinea sunt in cadere libera. PESC este - vorba lui Caragiale - sublima, dar lipseste cu desavarsire, la 21 de ani de la lansare.

Tratatul de la Maastricht a pus si bazele monedei euro, care in curand se va dovedi al doilea Gingis Han pentru Europa. A cere Greciei, Italiei, Spaniei, Portugaliei, Ciprului si, mai nou, Frantei, pricopsite cu euro ca "moneda nationala", sa fie competitive precum China, Brazilia, Turcia, Arabia Saudita sau Qatar si sa obtina "crestere economica" este o gluma proasta.

Iar a spera ca Grecia va rambursa vreodata datoria de 500 de miliarde, iar Franta si Italia datoriile de cate 2.000 de miliarde este o proba de naivitate crasa. Si, prin absurd, daca ar plati aceste datorii "strangand cureaua", la finalul rambursarii tarile in cauza ar fi mult mai devastate economic si social decat era Romania in 1989, dupa ce Ceausescu rambursase 10 miliarde ca sa fie "independent".

Democratie fara metode si proceduri democratice?

Astazi, este evident ca elitele vest-europene au fortat integrarea europeana prin adoptarea unor tratate confuze si lansarea prematura a monedei euro si spatiului Schengen. N-au vrut sa-si bata capul pentru a-i convinge pe europeni cu privire la avantajele (reale, de altfel) ale unei federatii. Altfel spus, au actionat voluntarist, de sus in jos, neglijand democratia in favoarea "viziunii".

Rezultatele sunt pe masura. Comisia Europeana s-a transformat treptat intr-o institutie extrem de puternica. Cu exceptia Berlinului, Londrei si Parisului, nici o capitala din UE nu-i mai poate tine piept. Dar Comisia este numita prin negocieri ale sefilor de stat si guvern din statele membre UE, in spatele usilor inchise, si doar apoi supusa aprobarii Parlamentului European.

Prin aceasta, Parlamentul European a devenit, cum practica o demonstreaza, mai curand un factor de presiune la adresa statelor membre (a celor slabe, indeosebi) si nu un mecanism democratic de control la adresa Comisiei, cum spun tratatele si cum ar fi fost normal intr-o federatie logic gandita.

Parlamentul European este ales de toti europenii, dar ii lipseste exact parghia esentiala a unui legislativ - dreptul de initiativa in a vota legi, obligatorii in jurisdictia sa politica (UE). In schimb, prin gaselnita "co-deciziei", Parlamentul European are "puteri egale" cu Consiliul UE in materie legislativa si bugetara, ceea ce l-a transformat intr-un parlament-stat, egalul statelor membre si complicele birocratiei europene.

Mai pe romaneste, Parlamentul European nu are puterea de a legifera in favoarea europenilor care il aleg, dar are puterea de a complica viata statelor membre UE si de a negocia de la egal la egal cu Comisia. Din toata aceasta combinatie, popoarele europene ies cel mai prost: nu numai ca nu mai inteleg nimic, dar nici nu le mai este clar ce institutie democratica se ocupa suveran de problemele lor.

Apoteoza institutionala a UE s-a atins insa cu Banca Centrala Europeana, mama (adoptiva) si stapana euro. Cei 6 membri ai Comitetului Executiv al BCE nu numai ca nu sunt alesi de niciun corp electoral din UE (se aleg intre ei, ca orice "tehnocrati" care se respecta), dar au si o putere colosala care, cu fiecare zi de criza, tinde sa eclipseze tot mai mult puterea celorlalte institutii europene.

"Responsabilitatea democratica" a BCE consta in publicarea de rapoarte lunare de activitate si in "tinerea de discursuri publice" de catre angajatii sai, pe teme de actualitate. Europenii care au timp pot citi rapoartele lunare sau asista la discursuri. Iar daca nu sunt de acord cu ce vad sau aud, cu atat mai rau pentru ei, pentru ca nicio institutie sau persoana din UE nu are ce face, legal, in aceasta privinta.

De fapt, cine (mai) are puterea politica in Europa?

Presedintele Comisiei Europene si comisarii din subordine, la fel ca si presedintele Parlamentului European si liderii grupurilor politice europene, pot chema la ordine (oficial - "invitatie la consultari") premieri si ministri din state membre "periferice" care "ridica suspiciuni", sa zicem, de exemplu, Romania si Ungaria.

Nu discutam aici daca abordarea institutiilor europene in cazurile respective este corecta sau nu, ci notam doar faptul ca de Romania si Ungaria se ocupa Comisia si Parlamentul European. Si mai notam ca prin raport cu ce se intampla acum, in profunzime, in structurile economice, sociale si politice din statele Europei de sud, Romania si Ungaria sunt departe de a fi riscuri la adresa viitorului UE.

Cu toate acestea, "cei doi Victor" (Ponta si Orban) sunt vedete la Bruxelles si Strasbourg, in timp ce premierii unor state care risca sa se scufunde tragand dupa ele si euro-zona, si UE - Grecia, Italia, Spania, Portugalia si lista ar putea continua - sunt lasati in pace. Discriminare pozitiva? Nici vorba!

Pur si simplu, nu este nevoie ca Parlamentul European si Comisia Europeana sa se deranjeze cu organizarea de "evenimente politice" destinate liderilor politici din Europa de sud. De ei se ocupa BCE, in mod discret si foarte bine. Ceea ce nu poate face cu Romania si Ungaria, care folosesc inca monedele nationale.

Sa luam un exemplu (intre altele si mai grave): Guvernul Portugaliei. Tara a intrat in zona euro fara ca cineva sa constate faptul elementar ca portughezii nu sunt germani. Rezultatul - in 10 ani, economia portugheza a ajuns pe butuci si, mai grav, cu zero sanse de redresare in euro-zona. Ca sa evite dezastrul, politicienii portughezi au apelat la detestatul bailout.

In schimbul banilor primiti, direct sau indirect, explicit sau implicit, de la BCE, guvernul portughez s-a angajat sa aplice politici de austeritate care au isterizat societatea. Curtea Constitutionala a intrat recent in joc si a decis ca unele masuri de austeritate sunt neconstitutionale. Ce mai poate face un guvern ajuns intr-o astfel de situatie imposibila?

Ar putea incerca sa predea puterea Curtii Constitutionale, dar este putin probabil ca aceasta sa doreasca sa-si rupa gatul in locul Executivului. Sau ar putea lua avionul spre Brazilia, inainte ca multimile furioase sa se dezlantuie. Ar mai putea, desigur, convoca alegeri anticipate, foarte democratic si in amintirea vremurilor bune.

Dar ce ar face un nou guvern portughez? Ar depinde desigur, in mod vital, de banii de la BCE, pentru ca Portugalia foloseste euro. Decizia celor 6 magnifici din Comitetul Executiv al BCE, de a debloca sau nu banii, cantareste de mii de ori mai mult, pentru portughezul de rand, decat orice decizie posibila a Guvernului de la Lisabona, rezultat din alegeri ("libere si corecte", repetate de cate ori e nevoie).

Pentru ca elitele (vest)europene nu si-au facut datoria in mod onest fata de popoarele lor, s-a ajuns astazi in situatia absurda in care portughezii (dar si grecii, cipriotii, italienii, spaniolii, irlandezii si in curand slovenii) voteaza degeaba democratic in tarile lor, cand de fapt singurele alegeri care i-ar interesa ar fi cele pentru Comitetul Executiv al BCE. Care nu se organizeaza insa niciodata.

Se spune ca somnul ratiunii naste monstri. Refuzul politicienilor europeni de a aborda direct si deschis dezbaterea pe tema federalismului a dus intreaga UE intr-un impas din care cu greu se intrevede salvarea.

In mai putin de 5 ani, europenii vor afla raspunsul la o intrebare: Ce functie politica este mai buna, guvernator de Arizona sau prim-ministru in Portugalia?

Prima ședință de Guvern care se desfășoară la Timișoara. Ce proiecte vor fi discutate în întâlnirea de astăzi

Guvernul se reuneşte joi, la Timişoara, într-o şedinţă specială, în cadrul căreia urmează să fie aprobate o serie de proiecte de infrastructură cu impact regional, precum şi plata în...

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...