Ziare.com

Europa regiunilor a esuat. Urmeaza intoarcerea la statele nationale?

de Petrisor Peiu, analist
Duminica, 08 Octombrie 2017, ora 06:55

   

Europa regiunilor a esuat. Urmeaza intoarcerea la statele nationale?
Petrisor Peiu
Lumea in care noi ne-am nascut a inceput sa se schimbe rapid in ultimele zeci de ani. Geografia, pe care o credeam impartita intre diferite tari, a inceput sa devina fluida si sa "coboare" la nivel "regional", simultan cu "urcarea" la nivel continental.

Citeste toate textele scrise de Petrisor Peiu pentru Ziare.com

Din ce in ce mai mult, Uniunea Europeana se doreste o paradigma complet noua in istorie, in sensul in care este construita pe trei niveluri decizionale: uniunea-statul national-regiunea de dezvoltare. Impartirea statelor nationale in regiuni de dezvoltare a avut atat o motivatie politica (cresterea gradului de coeziune la nivel local si cresterea ponderii deciziei locale in majoritatea problemelor de interes), cat si (sau mai degraba) una economica (atributul dezvoltarii si al investitiilor se deplasa catre local, pe principiul " regiunile isi pot gestiona mai bine dezvoltarea decat natiunile uneori prea mari").

Probabil ca regionalizarea statelor ar fi putut sa indulceasca amarul diluarii statalitatii clasice dar, cu siguranta, era programata sa reduca diferetele uriase de dezvoltare dintre regiunile aceluiasi stat. Dupa zeci de ani de la "regionalizare", constatam un rezultat paradoxal: decalajele dintre noii membri ai Uniunii Europene si cei vechi (Europa vestica clasica, UE-15) s-au redus simtitor, in vreme ce decalajele dintre regiunile aceleiasi tari au crescut, alimentand frustrari si patriotisme regionale desuete.

Ce sunt regiunile? Entitati uneori suprapuse unor entitati istorice, alteori artificial desenate, numite pompos NUTS (adica "Nomenclature of territorial units for statistics") si nu sunt destinate statisticilor, desi numele o indica.

Exista o ierarhie dispusa pe trei niveluri: NUTS-1 (regiunile majore socio-economice), NUTS-2 (regiunile de baza pentru aplicarea politicilor locale) si NUTS-3 (regiunile mici, pentru activitati specifice). Din punct de vedere al politicilor concrete regionale, Europa este impartita in 276 regiuni NUTS-2 si acestea sunt practic, noile entitati in care "proiectantii" Uniunii Europene vor sa ne imparta.

Prin definirea lor, regiunile sunt expresia puternica a unei vointe politice cu semnificatii majore: in multe state, acestea sunt vechile entitati medievale sau chiar pre-medievale, entitati minate de puternice conflicte cu vecinii de acelasi tip; in alte state, cum este si Romania, desenarea unor asemenea entitati nu se suprapune pe realitati istorice, dar devine complicata atunci cand este vorba de asa-numitul "tinut secuiesc", de exemplu.

Italia, de exemplu, este impartita in 21 de regiuni cu corespondent istoric (Piemonte, Lombardia, Veneto etc), marul discordiei fiind regiunea Trentino Alto-Adige (numita si SudTirol, pentru corectitudine politica).

Spania, la randul sau, are 19 regiuni, toate suprapuse peste micile principate medievale care au fost unite sub glorioasa coroana a Regilor Catolici in secolele XII- XV, prin eliberarea treptata de sub ocupatia araba. Una dintre aceste regiuni este si Catalonia, un mic principat de la granita cu Franta, intrat de aproape un mileniu in componenta regatului aragonez (1150, la casatoria lui Ramon Berenguer IV cu Petronila de Aragon) si devenit parte a Spaniei la 19 octombrie 1469, cu prilejul uniunii dinastice dintre Isabella I a Castiliei si Ferdinand al II-lea al Aragonului (Regii Catolici, ambii odihnindu-se in somptuoasa catedrala din Granada, la doi pasi de Alhambra eliberata de ocupantul maur).

Inca de la fondarea (1951) Comunitatii Otelului si Carbunelui (prima Uniune Europeana), aceasta avea de rezolvat problema "Mezzogiorno", adica sudul sarac al Italiei (actualele regiuni Campania, Puglia, Basilicata, Calabria, Sicilia); asa cum se indica in lucrarea "150 anni di statistiche italiane: Nord e Sud 1861-2011, A. Giannola, A. Lepore, R. Padovani, L. Bianchi e D. Miotti, Bologna, il Mulino, 2011, pp. 403-451", in 1951, PIB/capita in sudul sarac al Italiei era la nivelul de 53% fata de cel din nordul industrializat al tarii, pentru a ajunge la 61% in 1971 si a cobori la 59% in 2009, adica o pastrare a decalajelor istorice.

Dar in Spania? In lucrarea "Evolucion de la convergencia en PIB per capita entre las Comunidades Autonomas Espanolas desde los ano Ochenta " de Macarena Hernandez Salmeron de la Universitatea Pablo de Olavide din Sevilla, se indica evolutia PIB/locuitor in regiunile spaniole, din 1980 pana in 2004: in regiunea Madrid a crescut de la 116% la 124% fata de media nationala, in Catalonia a crescut de la 107% la 109%, dar in Castilla la Mancha a scazut de la 73% la 72%, in Galicia de la 82% la 75%, in Andalucia a ramas la 64% etc.

Ei bine, dupa anul 2005, Uniunea Europeana a luat foarte in serios aceasta problema si politicile regionale si-au accentuat profilul, iar regiunile au capatat si mai multa putere in cheltuirea fondurilor structurale, sperandu-se ca astfel disparitatile la nivel national se vor atenua. Rezultatul este sugestiv indicat in diagrama de mai jos:


Ce indica hartile de mai sus (performantele din 2004 si 2014 comparate la nivel regional)? Regiunile bogate au devenit si mai bogate, dar au ramas aceleasi. Iar cele sarace au devenit si mai sarace si au ramas aceleasi. Saracia Sudului Italiei s-a generalizat, cuprinzand si Sardinia, iar saracia in Spania s-a extins de la Extrenadura in tot sudul, cuprinzand Andalucia si Castilla La Mancha.

Ultimele date disponibile (de la Eurostat) ne indica in 2015 o situatie similara:


Practic, dupa atatia ani de eforturi de regionalizare, dupa aproape 1000 de miliarde de euro cheltuite prin intermediul regiunilor, pentru programe sofisticate, de atenuare a diferentelor, am ajuns exact de unde am plecat: inegalitati foarte mari de dezvoltare economica in interiorul statelor nationale: cele mai bogate regiuni europene sunt capitalele nationale (cu Londra vestica detasandu-se la peste 167.500 euro/locuitor in metodologie comparabila, PPS, dar si cu West Wales la doar 19.000 euro/locuitor), cu Madridul aproape dublul Andaluciei (35.400 euro/locuitor fata de 19.200 euro/locuitor), cu un nord italian foarte performant (Trentino Alto Adige la 42.400 euro/locuitor, Lombardia la 36.400 euro/locuitor, Vale d'Aosta si Emilia-Romagna la 35.000 euro/locuitor), foarte departe de sudul lipsit de stralucire (Calabria, Campania, Sicilia la doar 17.000 euro/locuitor), cu Ile de France la peste 50.000 euro/locuitor si cu Languedoc-Roussillon, Picardy, Limousin, Lorraine si Franche-Comte la 22-23.000 euro/locuitor.

Romania are o situatie demna de manual al dezechilibrelor, cu regiunea Bucuresti-Ilfov la un ametitor nivel de 39.400 euro/locuitor (peste Madrid, Roma, Berlin etc), dar si cu 4 regiuni (jumatate de tara) printre cele mai sarace 25 de regiuni europene!

Concluzia trista este aceea ca regionalizarea "de sus in jos" a Uniunii Europene a accentuat sau, in cel mai bun caz, a pastrat decalajele de dezvoltare si performanta din interiorul statelor nationale, amplificand frustrarile pe baze provinciale si alimentand tendintele separatiste ale unor regiuni bogate, mai ales din statele sudice.

Cu alte cuvinte, regionalizarea nu a adus atenuarea decalajelor, dar a indus secesionism si a dinamitat constructia statelor nationale, producand episoade gen "Catalonia", din care cu greu se va putea iesi prea curand.

Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN).

Despre ce vrei sa scriem?


Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 13057 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
15 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

Nu impartasesc deloc analaiza dezvoltarii inegale a diverselor

"regiuni" europene si a motivelor explicate partial in articol. Nici ideea separarii Nord bogat, Sud sarac nu tin drumul. Daca va uitati pe harta 2015, veti constata mai degraba Est si Vest sarace si centru bogat...

Un singur exemplu, Elvetia, care vedeti unde se situeaza, este si ea construita, ca si Europa, din 4 mari regiuni linvistice si 26 mici regiuni istorice, plus o multome de religii, credinte, dialecte,... De ce ea a evoluat altfel decat restul "regiunilor" limitrofe?

Ar trebui sa scriu o carte intreaga pentru a explica aceste discrepante. Dar care se estompeaza in timp, nu se degradeaza, asa cum vede autorul situatia. Mai mult, regiunile elvetiene nu se opresc la frontiera naturala sau de stat, ele depasesc acestea. Exemple: Nord: Basel si o parte din Alsacia franco-germana; Vest: Geneva si regiunea Savoie, Annemasse franabceze; Centru: Zürich si sudul Germaniei; Sud: Ticino (Tessin) si nordul italian pana la Milano, etc...

Sute de ani de razboaie, diviziuni religioase, etc. au conturat Europa contemporana. Traim un timp de pace de vreo cateva zeci de ani numia! Daca va uitati de unde a plecat Europa dupa al 2-lea razboi mondial si unde este acum, ... veti intelega de ce constructia Comunitatii Europene nu se poate termina in 10-20 de ani. Nici uniunea financiara, militara, de mentalitate, etc.

In consecinta, eu sunt un euro-optimist. Si cred ca Romania traieste acum o sansa istorica de a recupera decalajul fata de occident. Europa regiunilor este una temporara, un model de guvernare mai simplu. Europa este in esenta ei, una si absolut indivizibila, in ciuda tuturor frontierelor care au ciopartit-o arbitrar.

 

Primavara si Intregul

Peste lumea mare s-au asternut Primaveri ! Dupa 100 de ani, 500 de ani, 1000 de ani !...

Primavara inseamna Competitie!

Astea sint vremurile Competiilor , vremurile in care Intregurile sint incercate, acestora le sint masurate Temeliile.
Daca Temeliile nu se vor dovedi capabile sa sustina inca un joc de 100 de ani, macar, ele vor fi spulberate, cu Intreguri cu tot !

Vechile Mese Rotunde sint ruinate!

Sub ochii nostri, alte Mese Rotunde se Ridica !

Sa te apuci sa construiesti un Intreg, pe Vremurile astea, pare a fi un demers cu totul lipsit de logica.

In lumea mare, toate Temeliile incapabile vor fi spulberate !

Ele sint pur si simplu incapabile sa sustina inca un Etaj al Dezvoltarii, de-asta nu e nimic de negociat in 'spulberatul' asta !

Sa construiesti un Intreg, Primavara, e ilogic.( Primavara lupta se da pentru supravietuire ! )
Dar..., succes !

 

centralizarea,uniunile-idei marxiste de altfel,raman experimente

esuate!
Cred,la fel globalizarea!
Este interesant de observat cum statele occidentale au consimtit asemenea utopii!
Nimeni nu a venit cu argumente , ratinamente pentru a explica si preveni pericolul unificarii!
Este o tendinta de a omogeniza si ...hibridiza rasa umana,pe sistem homosexual,familii mixte,totul la gramada,in comun!
Se pare ca omenirea urmeaza un plan universal care trebuie dus la capat-entropia!
Nimeni nu stie ce va iesi din amalgamul creat si miscarile de ...nationalizare incepand de la brexit!
natiunile trebuia sa ramana in arealurile lor,evident cu dreptul la calatorie ,dar atat,fara permisiunea incadrarii in munca,a dreptului de sedere,sau casatorii!
O extindere a schimburilor comerciale internationale cu beneficiu reciproc,era singura solutie care asigura stabilitate,liniste ,prosperitatea natiunilor!

cand o regiune-provincie se vede favorizata de stat

lumea care traieste acolo se crede mai desteapta...avem noi una care ii iese motzul direct din frunte...dar nu spun care ...adevarul supara ...

 

In lumea de stazi care cunoaste o dinamica exceptionala,

statele nu mai pot fi uni-nationale (decat, eventual, cele izolate, in care oamenii nu vor sa se duca). Statul modern actual este un teritoriu administrativ-fiscal in care convietuiesc mai multe natiuni (nationalitati). Actualele granite sunt, practic, niste limite fiscale, banii fiind cei mai impoprtanti: cine exercita puterea administrativ-fiscala si culege taxele si impozitele de pe aria respectiva.
Toti cei care cauta autonomia, inclusiv in Catalonia spaniola (nu-i pot spune altfel, nu pot detecta diferente majore intre spaniolul de la Madrid si cel de la Barcelona), doresc, de fapt, prin niste lideri locali, administrarea totala a banilor proprii, fara sa mai contribuie la administratorul central. Ori acest lucru nu numai ca este anacronic in lumea moderna, dar este o practiuca periculoasa, pentru ca duce la diferente mari intre zone cu resurse si oportunitati de dezvoltare mai mari, fata de zone mai sarace (zone defavorizate). Si se intampla ceea ce am vazut in ultimii 150 de ani, o migrare catre zone mai bine pozitionate si mai dezvoltate (cu America de Nord in frunte). Aceasta problema nu se poate rezolva decat printr-o distribuire a resurselor si veniturilor (profiturilor) pe arii mai mari, in primul rand in interiorul unui stat administrativ-fiscal. Si apoi, mai modern, in cadrul unor uniuni, asa cum este Uniunea Europeana.
Iata de ce intentiile de separatism (sa-i spunem nationalist), asa cum sunt si intentiile etniei maghiare care traiete in statul administrativ numit Romania, nu poate fi doar problema etniei sau gruparii respective, este problema INTREGULUI stat, iar in cazul nostru si al Spaniei este chiar problema intregii Uniuni Europene atat timp cat facem parte din aceasta organizatie. Cred ca un referendum pe o tema atat de importanta facut doar intr-o zona (Catalonia) nu este corect. Corect este ca referendum-ul sa se faca in intreaga Spanie, pentru ca este problema administrativ-fiscala a statului Spania, un stat vechi si recunoscut ca atare prin tratatele internationale.
Mai mult decat atat, fiind un partizan declarat al constructiei numite Uniunea Europeana, cred ca astfel de probleme sunt ale intregii Uniuni Europene. In mod normal, Uniunea Europeana, ca sa devina o contructie puternica si stabila, ar trebui sa devina ea insasi o constructie administrativ-fiscala UNITARA cu anumite organizari centralizate si cu autonomii limitate reginale. Nu este bine sa se divida in foarte multe zone separate in care colaborarea va deveni, practic, imposibila. Sper ca Uniunea Europeana sa reusesca sa definiasca clar si sa pazeasca frontierele ei externe, nu sa se incurce in zeci de frontiere interne care, de fapt, arunca in aer notiunea de Uniune. Nu mai este timp sa ne balbaim, fiecare pe limba lui nationala, trebuie sa ne hotaram repede: vrem sa facem o Uniune in care sa prosperam cu totii si sa aparam, uniti, ceea ce avem, sau dorim sa revenim la bisericutele feudal-nationaliste din urma cu sute de ani?

 

d-le autor, comentariile dvs.

merita tot interesul si eu le citesc cu cea mai mare atentzie. V-as face o recomandare: sa incercatzi o tratare critica, in paralel, a modului in care "regiunile" (parerea mea) continentului Nord American, adica statele americane dinainte de adeziunea la USA, au creat "de jos in sus" aceasta puternica uniune statala, din prorie vointa, dar nu fara convulsii si obstacole de tot felul, o uniune care nu duce lipsa de saracie... si totusi nu manifesta tendintze centrifuge sinucigase precum vedem, astazi, in UE. O astfel de analiza nu este de natura inginereasca, adica bazata in primul rand pe date numerice, dar cred ca ar fi foarte utila cititorului roman nespecialist. Sunt europenii mai retrograzi in ceea ce priveste solidaritatea statala decat americanii ? Daca da, de ce ? etc.

 

post-scriptum

as fi recunoscator autorului daca ar dori sa-mi indice o bibliografie accesibila oricui pe temele continute in postarea mea de mai inainte. multumesc !

 

Nu urmeaza Statele Nationale ci FEDERALIZAREA de tip Stayele Unite !

Dar inca nici acel moment nu a sosit.
Ne mai chinuim asa cati ani pana-ce statele sarace se mai intarsc economic si sw=e definitiveaza procesul de aderare la UE a ultimile state europene.
Atunci va incepe prosperaea Uniunii Europene, in ansamblul ei.

 

Corect. Pentru ce credeti ca exista ceea ce se numesc

fonduri de coeziune? Romania (ca si majoritatea staelor europene, bogate sau sarace) au primit o parte din cele 1000 de miliarde de € ! Si va continua sa primeasca, sub forma de fonduri nerambursabile. Pana ajunge la un nivel comparabil cu cel majoritar. Asta se numeste solidaritate europeana.

Crețu: Ne aflăm la 0% in ceea ce priveste

fondul de gestionare regională si fondul de coeziune.

Banii exista, mai greu cu absorbtia lor.
Intre timp Romania e sub masa, dupa anul 2000, au plecat din tara cel putin 3,5 milioane de romani (estimeaza Organizatia Natiunilor Unite), adica 17% din populatie. Aceste cifre se stiau, probabil si politicienii nostrii stiau, am vazut documente de la Onu din aprox anu 2000; Trebuiau recuperate decalajele inainte de liberalizarea pietei muncii pentru a prevenii exodul plus multe altele, dar am fost primiti si asa nepregatiti pentru stabilizarea zonei cum zicea Günter Verheugen, pacea din zona Balcanilor etc.

Eu as mai adauga nevoia celor din Vest de forta de munca datorita natalitatii scazute, sistemele lor sociale actuale, welfare state-ul actual avand nevoie de sange proaspat by design.

http://www.cotidianul.ro/cretu-ne-aflam-la-0-in-ceea-ce-priveste-fondul-de-gestionare-regionala-si-fondul-de-coeziune-300494/

1.Gresit! N-a esuat ,,Europa regiunilor'', ci a lipsei statului

ECONOMIC european!A esuat Europa Vamala, cu promisiuni/pretentii (neacoperite) de dezvoltare a tuturor, cu nerealizari si dezechilibre economice de uniune ne-economica, birocratica, fictiva!
2.UE nu are institutii si infrastructura de personal care sa analizeze disparitatile si dezechilibrele economice si sociale dintre tari si cu atit mai putin intre regiuni!Intotdeauna separatismele etnice apar pe fondul disparitatilor si dezechilibrelor economice si sociale, pentru care UE nu are nici instrumentele, nici intentia de a le diminua - iar acest lucru nu se va intimpla pina la crearea statului economic european.Pina atunci insa, UE se va dezintegra in bucatile "nationale si regionale".
3.Singura solutie este constructia proiectelor nationale de dezvoltare industriala si "unificarea" lor in ceeace ar trebui sa fie (si nu exista), Programul European de dezvoltare economica si industriala.
Din pacate, tarile UE sint departe de realizarea unui astfel de "proiect national", din lipsa cercetarii economice asupra fenomenului dezvoltarii asiatice, a tranzitiei estice si a evolutiei economice a tarilor dezvoltate.Intr-un cuvint, lipseste cercetarea economica fundamentala - unica uzuala fiind cea asupra economiei intreprinderii (microeconomiei) si macroeconomiei - a echilibrului bugetar national - profesate de FMI si institutiile de supraveghere/coordonare financiara/bugetara.
Cu acest minus, UE a ajuns deja la ceeace se temea:exitul Angliei, secesionism in tari dezvoltate si iliberalismul "marca Visegrád"!
4.Iar toate acestea se petrec in conditiile in care proiectul de industrializare a tarilor estice (sau zonelor inapoiate) exista, dar este refuzat de Guvern si presedentie si mai ales de convingerea economistilor de "marca", de imposibilitatea realizarii si existentei sale...

 

E nevoie de federaloizare. Avem un model.SUA

La nivel national, fondul de coeziune, de dezvoltare regionala, de restructurare, la noi devine ca un fruct copt ce trebuie furat de unii politicieni si nu implementat in dezvolotare.
Trebuie un guvern federal al UE care sa decida pentru ce se aloca fondurile iar guvernul national doar sa implementeze obiectivul finantat, sa nu dispuna de banii alocati fiindca ii sifoneaza sau ii deturneaza.

Uniunea Sovietica a avut toate instrumentele...

... de care povestesti tu si multe altele de impunere a regulilor ei prin fortza, la nevoie (armata, KGB, GRU, etc,) si cu toate astea s-a dus nai.bii.

Exact acelasi lucru se intampla acum si cu UE ("as we speak" cum ar zice americanii) doar ca mult mai repede... :)

Copii ,cititi istoria!

Dupa imperii au urmat destramari de teritorii si aparitia de noi natiuni ,de orase stat etc!Din cauza conducerilor ,sub diferite forme !Diferente au fost doar la viteza de desprindere!In secolul vitezei ,imperiile se fac si desfac in zeci de ani nu in sute ca in vechime!De aceea am spus ca le-as da examen la istorie la toti politicienii!

 

Statele nationale

sunt in proportie de 98% cele acceptate si statuate dupa al doilea razboi mondial. Acum ,zavera este intre statele UE ,promovate exclusiv de catre Rusia ,prin presedintele Putin ,un KGBist ,care a avut sansa sa fie promovat de presedintele Eltan intr-o orgie bahica .Este vorba de Putin ,iar tot ce se intampla in UE este datorata acerstui mediocru slujbas al KGB &.Cred ca Rusia este pe planul 2 ,dar nu imi dau seama cine este tartorul acestei afaceri.

 


Platforma pentru solutionarea online a litigiilor