Surpriza de Craciun a Frantei si Germaniei: o noua Uniune Europeana

Zilele Uniunii Europene, asa cum o stim acum, par a fi numarate. Germania si Franta lucreaza febril, pe marginea abisului, la o mare surpriza de Craciun. Pentru ca Nicolas Sarkozy este primul care va da piept cu electoratul pentru realegere, Angela Merkel i-a lasat onoarea de a trage prima "salva". A facut-o la Toulon, la 1 decembrie, intr-un discurs fluviu in care, pe langa maioneza electorala de rigoare, s-au remarcat si cateva idei care merita atentie.

Pentru incalzire, Nicolas Sarkozy a aplicat cate o lovitura la stanga, in directia Partidului Socialist, si la dreapta, in directia Frontului National, din partea carora provin cei mai periculosi contracandidati ai sai la alegerile prezidentiale din 2012. Pozitionandu-se, astfel, la centru, acolo unde stau arbitrii si inteleptii.

Pentru socialisti, a anuntat decesul statului social si asistential in Franta, fara a pierde, desigur, ocazia de a lega acest "deces" de masurile populiste introduse de guvernele socialiste incepand cu anii 1980, cum ar fi saptamana de lucru de 35 de ore.

Pentru urechile Frontului National, a afirmat ca iesirea Frantei din zona euro ar fi suicidala economic, pentru ca i-ar dubla imediat datoria suverana, facand-o imposibil de rambursat, reducand simultan, drastic, veniturile reale ale francezilor.

In posura de "Terminator" al mitologiei politice de stanga care aproape a distrus Europa in ultimele 4-5 decenii, domnul Sarkozy ar putea fi chiar simpatic. In urma cu doar cateva luni, domnia sa anunta Frantei escul "multiculturalismului", acum a facut-o cu "statul social". Problema liderului francez, dar si a celorlalti lideri occidentali ai momentului, devine vizibila atunci cand trebuie trecut de la vorbe la actiune, adica la aplicarea "pe teren" a unor noi politici.

La Toulon, presedintele francez a afirmat ca Europa are nevoie de mai multa politica, de mai multa disciplina, si a propus iesirea din criza datoriilor "prin munca, nu prin austeritate". Este usor sa fi de acord cu cele trei idei ale liderului de la Elysee, intrebarea este cum isi imagineaza domnul Sarkozy ca le va pune in practica? Daca urmarim cu atentie discursul, putem risca si un raspuns: cu ajutorul Germaniei.

"Convergenta cu Germania", orice ar insemna aceasta expresie pentru Nicolas Sarkozy, a fost firul rosu al discursului de la Toulon. Franta vrea sa-si "reia controlul asupra propriului destin", a afirmat presedintele sau, omitand sa spuna, explicit, din mainile cui trebuie recastigat acest control: din mainile creditorilor. Sarkozy a anuntat doar intrarea intr-un nou "ciclu economic", care va fi definit de reducerea datoriilor suverane. A adaugat ca incepand cu 1974, adica 37 de ani fara intrerupere, bugetul de stat al Frantei a fost deficitar, ceea ce a sunat ca un prohod pentru actualul mod de a face politica.

Ce ne-a mai spus interesant domnul Sarkozy? Ca Franta are cel mai solid stat centralizat din Europa, ale carui structuri sunt inca intacte, neafectate de criza. Ca Franta vede iesirea din criza pe baza principiului ca Europa are nevoie de "mai multa suveranitate, nu mai putina". Ca suveranitatea franceza, marcata inclusiv de dreptul de veto in Consiliul de Securitate al ONU, nu va fi abandonata. Si ca Europa nu trebuie reformata ci - atentie! - "regandita" si "refondata". Ceea ce este cu totul altceva. Toate aceste idei au fost intesate cu referiri la "convergenta" si "unirea" Frantei cu Germania. Ce se poate intelege de aici?

Franta, cu un stat centralizat puternic, o suveranitate care ii "traverseza" semi-obsesiv istoria de la Clovis incoace si o armata inca de luat in seama in plan mondial, capabila sa le protejeze pe primele, a ajuns astazi in punctul in care, asemenea altor state europene, isi poate pierde exact mult-venerata suveranitate in beneficiul creditorilor sai. A face noi imprumuturi, la dobanzi pe zi ce trece mai mari, pentru a plati datoriile mai vechi, reprezinta un joc piramidal mortal, respectiv drumul sigur spre sinuciderea statului si economiei, spre abandonarea natiunii in mainile unei noi "aristocratii" a banului, care va fi mult mai despotica si brutala fata de cea din primul Ev Mediu, legata doar de pamant.

Singura salvare este oprirea deficitelor bugetare, trecerea statelor pe excedente, si plata datoriilor pana la lichidarea lor. Din ingredientele necesare pentru a porni pe acest drum exceptional de greu, Frantei ii lipseste unul singur: forta economica. Are forta administrativa, suveranitatea necesara si un brand extern relativ bun. Singura insa, economia franceza nu poate scapa din capcana datoriilor. Aici intervine rolul Germaniei.

Germania a facut intre 1939-1945 greseli catastrofale, care "ajung" nu pentru 100 de ani, ci probabil pentru 1000. De aceea, a vorbi azi la Berlin, doar in numele Germaniei, de "mai multa politica", "centralizare", "forta administrativa" si "suveranitate" este o intreprindere extrem de riscanta. Ceea ce Franta isi poate permite sa faca, din punct de vedere politic, Germaniei nu ii este accesibil. Invers, ceea ce Germania isi poate permite sa faca, din punct de vedere economic, Frantei nu ii sta in putinta. Nu este oare destul de clar despre ce a vorbit, de fapt, Nicolas Sarkozy la Toulon?

Cancelarul german Angela Merkel l-a urmat de altfel destul de repede la microfon pe presedintele Frantei, in Bundestagul din Berlin, anuntand ca "uniunea fiscala este foarte aproape". La 2 decembrie, premierul britanic David Cameron s-a deplasat la Paris, pentru ultimele negocieri inainte de Consiliul European din 8-9 decembrie. Cel mai probabil, Londra isi va negocia "neutralitatea binevoitoare" fata de proiectul politic franco-german inca incomplet dezvaluit. In fine, luni, 5 decembrie, va fi randul Angelei Merkel sa vina la Paris, la evenimentul ridicarii cortinei din fata proiectului de "Tratat refondator" al Europei.

La Toulon, Nicolas Serkozy a respins idea ca Europa are de ales intre o Uniune a statelor-natiune si o Uniune federala. Punand cap la cap tot ca a lasat sa se intrevada seful Statului francez, noul stat franco-german care va sta la baza "refondarii" Europei ar putea fi unul multinational, democratic dar mai autoritar decat statele actuale, bazat pe forta economiei germane si pe suveranitatea si brandul extern pe care Parisul pare dispus sa le imparta cu Berlinul, in schimbul "convergentei". Referirea lui Sarkozy la dreptul de veto al Frantei la ONU a sunat ca o invitatie adresata Germaniei la "impartirea" acestuia. Altfel, n-ar fi avut nicio logica intr-un discurs despre vitorul Europei.

Orice proiect ar anunta la inceputul saptamanii viitoare, Nicolas Sarkozy si Angela Merkel nu vor avea viata usoara. O "Europa in care liderii politici decid", cum isi doreste liderul francez, va intampina opozitia feroce a elitelor financiare, intelectuale si media, care de prin 1968 au preluat, treptat, adevarata putere politica, consolidandu-si ascendentul asupra oficialilor democratic alesi nu numai prin imprumuturi aparent "avantajoase", dar si prin impunerea in mentalul colectiv a unei interpretari de esenta anarho-marxista a "drepturilor omului", care a paralizat functiile vitale ale statelor si natiunilor libere. Cine crede ca aceste elite vor reda usor puterea atat de dulce (si lucrativa) politicienilor, fie ei si dintr-o noua constructie franco-germana, se insala.

Fiindca Angela Merkel nu vrea, pe drept cuvant, sa accepte lansarea de euro-obligatiuni, care ar echivala cu "sclavia bancara" definitiva a tuturor celor 17 state din zona euro si cu inmormantarea suveranitatii Germaniei, Berlinului i s-a arata deja "pisica": ultima emisiei de obligatiuni germane nu si-a gasit, integral, cumparatori, asta dupa ce investitorii se batusera pe ele pana in ajun. Ramane sa ne imaginam ce se va intampla cand Nicolas Sarkozy va incerca sa impuna "disciplina" si "munca" in suburbiile oraselor franceze unde traiesc multe milioane de asistati sociali, ghetoizati si ostili. In mod cert, daca proiectul va fi sa aiba o sansa, Franta si Germania vor trebui sa-si puna la bataie toata suveranitatea care le-a mai ramas. Vom vedea, astfel, cata sau daca le-a mai ramas ceva din ea.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...