UE e in risc acut de colaps si dezintegrare

Decapitarea guvernului britanic nu mai e decat o chestiune de timp. Franta risca sa nu-si revina. Majoritatea guvernamentala belgiana s-a destramat. Se pregateste cea germana. Arde si la granitele UE. Ce cauze are criza?

Presedintele Frantei, Emmanuel Macron, a cedat in fata revolutiei vestelor galbene, dand castig de cauza unor proteste violente. Astfel slabit si discreditat, ii va fi de aici incolo foarte greu. La fel, Marii Britanii. Urmeaza nemtii si belgienii. Si o Europa condusa, parca, mai rau decat oricand.

La temelia variilor crize europene, constituind, de fapt, doar una singura si foarte mare, care tine de proasta gestiune a statelor membre si a Uniunii, e o frustrare care sporeste si o neincredere in elite ce se amplifica, pe masura ce liderii europeni se arata tot mai inadecvati misiunii de a o aplana.

Incat, in principiu, nu e nevoie de ditai catedrala intru mantuirea unui neam. Sau a mai multor neamuri. Ajunge uneori nitica chibzuinta. Ajunge sa deschizi Biblia ca sa descoperi cum se dau sanse unui continent.

E util, de pilda, sa revezi episodul in care un faraon ingrozit de cosmarurile sale are curajul si inteligenta iesita din comun de a elibera un sclav strain, capabil sa interpreteze visurile premonitorii ale regelui si, in baza evidentei intelepciunii sale, sa-l ridice la rangul de prim-ministru.

Drept urmare, Iosif se vadeste in stare sa-si salveze, cu mintea pe care i-a daruit-o D-zeu, nu doar tara de adoptie si patria, ci o regiune de dimensiunea Europei contemporane.

Care nu vrea si nu se lasa. Progresista, cum e, ii vine si in plina deriva greu sa descopere in Sfanta Scriptura un indreptar politic. De la marginile ei rasaritene, supuse razboiului hibrid rusesc, amenintarii unei accelerate concentrari de forte militare ale Moscovei in Ucraina, prostiei si antidemocratiei unor lideri ca analfabetii guvernanti romani si pana la periferia ei occidentala, ingropata intr-un ocean de veste galbene, Europa o tine una si buna.

Europa o tine intr-o continua greseala

O tine, parca, intr-o continua greseala. Si tinde sa se lase pe mana unor mari si mici nepriceputi. La mai putin de doi ani, dezastruosi, de la accesul sau la carma, Emmanuel Macron nu mai are nicio cale buna de a iesi din dilema in care l-au impins istoria si frustrarile Frantei, aroganta sa personala si insuficienta reflectare a problemelor confruntandu-i patria si Europa.

Parte a problemei e faptul ca si Hexagonul si continentul se vad periodic silite sa suporte varsari de sange, pentru ca in Vest nu se iau masurile necesare eliminarii primejdiei reprezentate de islamisti radicalizati, notorii ca factori de risc terorist, dar lasati sa zburde in voie, ca si cum n-ar fi potentiali atentatori.

Oare cate vieti vor mai secera aceste restante si neajunsuri, trecute sub tacere de o elita politica europeana care prefera sa exalte prezumtivele virtuti ale migratiei?

Si cat de rau amplifica duplicitatea si impotenta guvernantilor europeni frustrarile si neincrederea in sistemele liberale, slabind aderenta la democratie a unor segmente tot mai ample de alegatori europeni?

Franta are nevoie ca de aer de reforme de piata spre a-si relansa economia

Ca poporul Frantei, talentat la revolutii, s-a dovedit "campion la arta insurectiei", vorba istoricului britanic Thomas Carlyle, e una. Alta, ca Franta se confrunta si cu o imensa problema economico-sociala.

Ca si Romania, Hexagonul e grevat de un sector public hipergonflat, mai cuprinzator decat al oricarei alte tari europene.

Aflata de cateva decenii intr-un amplu impas reformist, Franta are nevoie ca de aer de reforme de piata spre a-si relansa economia turtita de un somaj dublu fata de cel al Germaniei si de cheltuielile publice umflate peste masura de pensii si lefurile celor peste un milion si jumatate de salariati ai statului, pe care tara nu si-i poate permite.

Or, in loc sa profite din timp de uriasa majoritate legislativa pe care i-au daruit-o, pe baza de charisma, francezii, crezand ca noul lor presedinte ar fi realmente altceva decat exponentul semet al vechiului establishment falimentar, Macron si-a petrecut timpul cultivandu-si hybrisul.

A produs nefacute pe paine si scumpe proiecte de prestigiu, ecologice sau istorice. De pilda, festivitatile mamut dedicate centenarului Razboiului Mondial, numai bune sa-i evidentieze pozitia de monsieur Europa si de Jupiter Optimus Maximus.

Ce n-a prevazut "presedintele bogatilor" a fost replica, initial spontana, apoi intretinuta si amplificata de extremisti, a unei covarsitoare majoritati a francezilor. 75% dintre ei au sustinut revolta de Facebook a vestelor galbene, care, in urma violentelor, au obtinut bani, putere de cumparare si introducerea mainii lungi a statului in buzunarele celor prosperi.

Intr-o democratie care se respecta, o astfel de majoritate e hotaratoare. Dar succesul violentelor va incuraja perpetuarea destabilizarii, sapand la temelia economiei si democratiei, va pune pe butuci timidele reforme, sustinute de unii dintre bogatasi care se vad pedepsiti, desi produc, prin investitiile lor, bruma de bunastare de care se mai bucura francezii.

UE nu-i e prietena Londrei, o idee catastrofala

Toate acestea sunt, acum, realitati refulate, de care nu pare sa le pese multora. Cum indiferenti se arata multi si in reactie la evidenta ca Europa lui Merkel si Juncker i-a parasit la greu nu doar pe francezi, lasati prada seismului lor economico-social cu incalculabile efecte politice, ci si pe britanici si pe sefa lor de guvern, May, pe care Uniunea Europeana a impins-o inexorabil catre bancruta politica.

A nu-i fi prietena ei si Regatului Unit le-a parut liderilor europeni o idee numai buna, dupa Brexit, ca sa descurajeze viitoare disocieri de Comunitate.

In fapt, aceasta idee se va dovedi rapid catastrofala. Or, desi ar fi avut la indemana solutia pragmatica a instituirii unei zone a liberului schimb, dregatorii europeni au omis sa gandeasca temeinic si sa priceapa ca potentialul faliment britanic e o reteta de cataclism pentru intreaga Europa.

Incomprehensiunea li s-a tradus in adoptarea unei pozitii de o irationala duritate in sfera Brexit-ului, de pe urma careia vor pierde masiv toate partile implicate direct.

Vor castiga deci dusmanii UE. Or, ar fi fost simplu sa se invete din experienta altor comunitati multinationale si revolutiile care le-au demolat, iscate nu atat de mizerie, cat de neincrederea in conduceri, hranita de frustrarile izvorand din dispretul trufas al sus-pusilor fata de oameni, aliati si bunul simt politic. Rational si de bun-simt ar fi fost ca liderii europeni sa inceteze sa greseasca. Sa-si restabilieasca legatura cu propriile natiuni. Sa le semnalizeze, prin fapte, ca popoarele care i-au ales reprezinta prioritatea lor zero.

Ar fi fost elementar sa nu mai adanceasca diviziunile in Europa. Ori in raporturile transatlantice. Sa nu mai investeasca excesiv in proiecte discutabile, exorbitante, politice, ecologice sau de alta natura. Sa descurajeze agresiunea, terorismul si extremismul, inclusiv islamist.

Nu sa le stimuleze prin lasitate, impaciuitorism, lipsa de solidaritate, false prioritati, zgarcenie la bugetele militare si informationale si darnicie alimentand generoase fonduri destinate unor institutii, care, ca autoritatea palestiniana, finanteaza cu sute de milioane anual, din banii contribuabililor europeni saraciti, familiile teroristilor condamnati. Ori manuale scolare abuzive, iudeofobe, care-i invata pe copiii palestinieni sa se "martirizeze", omorand evrei israelieni.

Stirbita printr-un Brexit aparent ireversibil, supusa presiunilor centrifugale si ostilitatii dusmanilor ei, UE e in risc acut de colaps si dezintegrare. Doar niste lideri stiutori redobandindu-si autoritatea interna si internationala prin politici credibile si responsabile ar mai putea-o salva.

Petre M. Iancu

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...