Huligani, nu ultrasi! Cine sunt cu adevarat "spargatorii" de proteste

De la protestele din 2012 si pana in prezent s-a transmis si impamantenit ideea ca ultrasii, nucleul dur al galeriilor de la fotbal, sunt responsabili pentru luptele violente cu fortele de ordine si, in final, cu "spargerea" miscarilor de strada pasnice.

O greseala foarte mare, care duce la condamnarea celei mai importante categorii de suporteri in ochii opiniei publice fara niciun fel de proba.

Pentru ca s-a tot folosit acest termen in ultima vreme, mai ales dupa luptele de strada de vineri seara, sa vedem ce sunt ultrasii. Este dificil de gasit momentul exact in care acest termen a inceput sa fie folosit, insa mai toata lumea este de acord ca a aparut in anii '60 in fotbalul italian.

Grupuri de suporteri ceva mai fanatici au "migrat" spre peluze, zonele cu cele mai ieftine bilete, iar in acest teritoriu proaspat dobandit au inceput sa se desfasoare. Au imprumutat diverse elemente din diverse culturi fotbalistice (fularele de la englezi, tobele din America de Sud etc.) si au pornit un fenomen. In timp, ultrasii au devenit tot mai numerosi, iar "arsenalul" lor s-a tot marit, astfel aparand celebrele coregrafii, bannerele cu mesaje sau obiectele pirotehnice.

Pe scurt si foarte superficial, ultrasii sunt cei mai fanatici si cei mai fideli suporteri pe care ii are un club. Sunt oamenii care merg la antrenamente sa se certe cu jucatorii si antrenorii dupa un meci slab, dar si oamenii care raman langa echipa in cazul unor retrogradari sau, mai rau, falimente urmare de reinfiintare in cel mai slab esalon.

La noi, in ciuda a ceea ce vor unii sa creada, nu a existat o cultura ultras in adevaratul sens al cuvantului, ci o copie romaneasca a ceea ce se vazuse prin Italia. Chiar asa, am avut galerii extrem de numeroase, cu mii de membri, care faceau spectacol in tribune macar la derbiurile importante.

Din gruparile de ultrasi s-au desprins cumva huliganii. Sunt acei suporteri mai putin interesati de fotbal, de sport in general, si mai mult de a-si demonstra superioritatea in fata rivalilor. Practic, vorbim de o copiere a modelului de trista amintire din Anglia care a prins extrem de bine in centrul si estul Europei, in statele proaspat iesite de sub Cortina de Fier.

Abia in acest caz, al huliganilor, putem vorbi de actiuni violente, de organizare pentru lupte de strada, atat intre grupari rivale cat si cu fortele de ordine. Si chiar daca huliganii provin de pe stadioane si merg la meciurile de fotbal, legatura lor cu ultrasii este pur conjuncturala, asa cum am explicat ei fiind interesati putin spre deloc de sport. Practic, stadionul le ofera numai prilejul sa se desfasoare.

Din nou, in Romania chestia asta a fost preluata neaos, pe jumatate. Noi nu avem huligani in adevaratul sens al cuvantului, ci grupuri mai mici sau mai mari de oameni pentru care violenta este a doua natura si care traiesc pentru astfel de momente. Dar daca in statele in care acest fenomen este dezvoltat putem vorbi chiar de coduri de comportament si de incidente asumate, la noi huliganii sunt mai... putin barbati.

Si ca sa va explic, revenim la protestele antiguvernamentale. Daca nu ati participat, cu siguranta ati vazut imagini in care tinerii huligani apar in anumite momente organizati, cu scandari destul de similare cu cele pe stadioane si dau startul violentelor atacand cordoanele fortelor de ordine. Tot ei sunt primii care fug in momentul represaliilor, pentru ca, asa cum spuneam, nu isi asuma incidentele, preferand sa se ascunda ca ultimii lasi in spatele oamenilor de buna credinta. Astfel se ajunge ca protestatari pasnici sa fie agresati si abuzati, iar adevaratii provocatori sa scape.

Lucrurile nu se opresc insa aici, pentru ca acesti asa-zisi huligani romani au agende politice bine conturate. Sunt de notorietate legaturile unora cu partidul aflat la putere, participand activ inclusiv la campaniile electorale. De asemenea, absolut toti oamenii importanti din grupari se afla in bazele de date ale Jandarmeriei si sunt cunoscuti inclusiv dupa infatisare, putand fi identificati imediat.

De ce nu se face acest lucru la proteste, mai ales ca legea ii obliga pe jandarmi sa extraga din multime elementele violente, ramane inca o intrebare fara raspuns. Daca mergem pe scenariul premeditarii violentelor, si nu doar a celor de vineri seara, am putea avea un raspuns. Fara grupurile violente, fortele de ordine nu aveau motive sa intervina in forta. Daca ar fi recurs la extragerea celor violenti din multime, nu mai aveau motive sa intervina in forta. Daca i-ar identifica pe cei violenti dupa incidente si i-ar trimite in spatele gratiilor, n-ar mai avea pe viitor motive sa intervina.

Iata cum aceasta relatie de tip parazitar-parazitara dintre huligani si oamenii legii este elementul de baza al procesului de "spargere" a protestelor la care se apeleaza cu regularitate atunci cei care dirijeaza mascarada considera ca e nevoie.

Huliganii, fie ei in uniforma sau doar cu bandane pe fata, sunt cei care provoaca incidentele violente. Ultrasii sunt pe stadion, acolo au aparut si acolo raman.

Ce n-a văzut CTP în 34 de ani de alegeri libere: ”Doar Ceaușescu îl poate egala pe Ciociu. Ca pe o turmă de mancurți...”

Retragerea lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Capitalei a fost comentată acid de jurnalistul Cristian Tudor Popescu, care i-a criticat dur pe președinții PSD și PNL, Marcel...

Candidatul USR la Primăria Sectorului 5 a depus o plângere la DIICOT împotriva lui Cristian Popescu Piedone

Avocatul şi liderul consilierilor USR din Sectorul 5, Alexandru Dimitriu, a depus joi dimineaţă, 25 aprilie, o plângere la DIICOT împotriva primarului Cristian Popescu Piedone şi ”a...