Ancheta DNA in cazul Ilie Nastase, o razbunare?

Scrisoare tuturor romanilor!

Scrisoare deschisă către presedintele Traian Băsescu
De C.T.Popescu
Domnule Băsescu, te-am privit si voi continua să te privesc cu statornică scarbă.
Insă, dincolo de scarba mea, un concurs de imprejurări care contine prostia unora, ticălosia altora si indiferenta celor mai multi a făcut să devii presedinte al tării mele. Nu m-am asteptat nicio clipă ca, ajuns in această demnitate, să poti deveni altceva decat esti, dar am vrut să sper că măcar vei incerca să pari. Mă felicit că nu am investit prea mult in această sperantă. Ex nihilo nihil. Dispretul pe care ti-l port e lesne de argumentat: reprezinti suma a tot ce are mai detestabil poporul roman.
Fără a avea măcar una din insusirile admirabile ale acestui popor. Vreme de sase ani am trăit o neincetată stupoare, colorată cand si cand cu indignări sterile ori revărsări gastrice provocate de conduita ta.
Vreme de sase ani, multi dintre noi am incetat să fim doar cetăteni ai acestei tări si am devenit victime ale tulburărilor tale de personalitate, ale crizelor tale de nervi, ale sevrajelor tale, ale revărsărilor tale de ură, ale ticălosiei tale, ale incompetentei tale.
Nu stiu dacă in istoria modernă există sef de stat care să fi insultat atat de multi dintre propriii cetăteni, cu atata nesimtită usurintă. Observi că nu folosesc pluralul politetii. Pentru că tu insuti, in dialogul cu ceilalti, ai răul obicei de a nu-l folosi. Si voi refuza să il folosesc doar formal, demonstrativ, numai pentru a vădi că sunt mai bine crescut decat tine. Vremea conventiilor si demonstratiilor de tipul acesta a trecut.
Am privit cu ingrijorare, in acesti sase ani, obsesia ta maladivă pentru puterea absolută. Au fost concetăteni de ai mei care au crezut că poate ti se cuvine, că poate, atunci cand o vei avea, vei face din ea instrumentul schimbării in bine al tării. Se inselau. Ai folosit puterea doar pentru a revărsa uratenia dinlăuntru-ti asupra noastră, a tuturor. Iar tara e astăzi mai schimonosită ca niciodată. Sărăcită, desfigurată, doar un contur inlăuntrul căruia cei mai multi sunt prinsi ca intr-o capcană, prizonieri ai unui rău destin. Precum in cel mai intunecat fanariotism, ai folosit demnitătile publice ori resursele statului pentru a-ti căftăni apropiatii, pe cei care ti se inchinau cu ipocrită smerenie, intr-un detestabil qui pro quo. Astfel au ajuns cele mai multe demnităti ale statului să fie ocupate de incompetenti, *** si neamuri proaste, personaje lipsite de orice merit, dar cu prea-plin de obedientă fată de tine, despotul.

Scrisoare2

Si cand tara e randuită după legea aceasta, nu e de mirare că astăzi am ajuns la această mizerie, promiscuitate si decădere a institutiilor. Ţi-ai făcut din minciună un crez politic. Si unii găsesc asta scuzabil. Peste cei care au indrăznit să spună altfel decat crezi tu că se cuvine spus ai revărsat diluvii de ură. Ai inventat categorii generice peste care să iti reversi ura si insultele primitive. 322, moguli, tonomate, reprezentau categorii incăpătoare in care mizeria ta să poată fi eficient distribuită. Toti cei care nu acceptau fanariotul qui pro quo erau detestabili, maculabili, expulzabili.
Rar mi-a fost dat să văd atat risipă de resurse (ale statului, ale institutiilor publice ori ale unor dubioase institutii private) menită unui singur scop: improscatul cu mizerie.
Au fost sase ani urati. Iar rezultatul lor e reaua stare de azi a tării. Prea mult si prea des am vorbit despre toate cele care au fost pentru a le mai repeta acum. Altul e motivul pentru care scriu astăzi.
Afirmi, domnule Băsescu, fără să rosesti, cu o nesimtire prietenă cu iresponsabilitate, că tara mea e o tară de mana a doua. Iar cand indrăznesti să spui asa ceva vremea pamfletelor si a indignărilor din laringe a trecut. O tară care cere bani cu imprumut, o tară care nu poate plăti pensiile este o tară de mana a doua - spui tu cu o nesimtire care sfidează orice stupoare. Nu tara a cerut bani cu imprumut, domnule Băsescu, ci tu. Impotriva tuturor acelor voci care se opuneau acestui demers.
Nu suntem toti amnezici si incă ne amintim cum predicai nevoia acelui credit de la FMI, desi nu putini erau cei care strigau că e o cale gresită. Si i-ai potopit cu insulte. Asa cum stii să faci. Ai sustinut acel credit nu pentru că tara avea nevoie de el, ci pentru că tu, deprins cu logica licuricească, ai incercat să cumperi bunăvointa unor stăpani pe care noi nu-i vedem. Si ai fost gata să plătesti acea bunăvointă cu sărăcirea, umilirea si nenorocirea noastră a tuturor.
Iar dacă tara nu poate plăti pensiile este pentru că tu ai adus-o aici. Nu mogulii, nu tonomatele, nu noi. Noi doar trudim, indurăm si plătim biruri. Nici nu ar trebui să mai spun lucrurile acestea. Sunt deja stiute. Si nu ar trebui să accept logica rudimentară după care functionezi, aceea care măsoară demnitatea, inăltimea ori măretia după grosimea pungii.
Doar judecand cu matul poti ajunge să spui despre tara mea că este o tară de mana a doua.

Scrisoare 3

Iar dacă punga tării nu e azi indeajuns de plină pentru gustul tău, asta nu se intamplă pentru că eu si cei asemeni mie nu trudim indeajuns pentru a o umple, ci pentru că tu si cei din jurul tău sunteti prea hămesiti, prea nesimtiti si prea necinstiti pentru a sti să o chivernisiIar dacă punga tării nu e azi indeajuns de plină pentru gustul tău, asta nu se intamplă pentru că eu si cei asemeni mie nu trudim indeajuns pentru a o umpleti. Dar tara asta incă are bani să isi plătească presedintele si *** deveniti ministri, are bani să isi plătească nulitătile devenite europarlamentari, are bani să te trimită la reuniuni internationale unde să ne umilesti pe toti respirand dispretul cu care esti tratat de ceilalti, are bani pentru a plăti pentru capriciile neroade ale favoritei tale, are bani pentru a ingrăsa gusile lăudătorilor si numerosilor tăi servitori.
Are incă bani din care să plătească sinecuri pentru cei care stiu să isi manifeste ineajuns de zgomotos si fără rusine obedienta fată de tine. Are bani să imbogătească afaceristi suspecti, dar cunoscători ai conturilor de partid. Să ierti, atunci, biata tara dacă nu mai are indeajuns pentru a plăti si pensiile acelea.
In aceeasi zi cand eu scriam: Pentru că eu nu accept că Romania e o tară de mana a doua in UE. Nici că eu as fi un cetătean de mana a doua. Dar admit că avem politicieni de mana a saispea. Mai pe seară, presedintele Romaniei spunea că tara mea este o tară de mana a doua. Iar asta nu mai poate fi ingăduit. Pentru asa ceva nu mai este de ajuns să ne revoltăm pamfletar, să respirăm vocalele indignării la televizor ori să risipim cerneala stupefactiei in gazete.
Atunci cand mizeria ta nu mai incape in hardăul categoriilor generice si nu se mai revarsă doar asupra tonomatelor, parlamentarilor, mogulilor, ci asupra tării insesi, atunci e vremea să fii trimis definitiv acolo unde iti e locul.

Scrisoare 4 final!

Atunci cand, nu are rost să ne mai ascundem după cuvinte, iti indemni cetătenii să isi părăsească tara , tu trebuie să pleci, nu ei. E timpul! Asta e tot ce am avut să iti spun, domnule Băsescu. Asa cum ti-am promis, iti sunt pe mai departe dator cu intreg dispretul. Si iti promit că mă voi achita de această obligatie.
Dar vreau că de acum să te dispretuiesc ca pe un ticălos oarecare si nu ca pe presedintele tării mele. Du-te! Randurile care urmează nu iti mai sunt adresate, desi te privesc.
Vreau să sper că prieteni si neprieteni din blogosferă mi se vor alătura. Pentru că este o limită care nu trebuie trecută. Si asa, prea multă vreme, prea multe am ingăduit. Si mai vreau să sper că, mai ales, politicieni, cu si fără blog, vor prelua revolta mea si ii vor da cuvenită indreptare. Acelor politicieni le cer, neintarziat, initierea procedurii de suspendare a lui Traian Băsescu.
Dincolo de meschinăria calculului politic de conjunctură, dincolo de lasitatea cu care ne-au obisnuit, dincolo de indolenta pe care le-am tolerat-o. Sau puteti cu totii tăcea, prudent, vascularizati de precautia pe care o putem numi si lasitate. Si atunci am să-i cer scuze lui Traian Băsescu. Si am să admit că trăiesc intr-o tară de mana a doua.
Nu vă sfiiți, trimiteți-l mai departe. Poate doar așa se trezesc cei mulți.