Ziare.com

Cu bani sau cu ani

Sambata, 21 Aprilie 2018, ora 18:10

   

Cu bani sau cu ani
Credem ca readucerea in discutie a subiectului legii evaziunii fiscale este nu doar inspirata, ci chiar absolut necesara, din mai multe motive, dintre care am mentiona aici doar doua.

Pe de o parte, trebuie sa ne aducem astfel aminte ca actuala lege a evaziunii fiscale a fost adoptata in 2005, dupa intrarea in vigoare a codurilor din materia fiscalitatii (i.e. OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala si Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal), cand a aparut nevoia unei noi abordari in acest domeniu, care sa fie corespunzatoare acestora.

Din pacate, insa, atunci legea a fost adoptata, cum se intampla de mult prea multe ori in Romania, peste noapte si fara o consultare de substanta cu specialistii din domeniu, in conditiile in care evaziunea fiscala este un "concept de granita", in care este absolut necesara implicarea atat a penalistilor, cat si a fiscalistilor, pentru a discuta si a se pune de acord asupra notiunilor de baza ale reglementarii, dar si pentru integrarea si completarea lor armonioasa.

Pe de alta parte, desi in cele din urma Legea nr.241/2005 fost aplicata in practica, iar fata de deficientele sale de ordin conceptual, nu de putine ori au fost resimtite majore dificultati de catre cei implicati in aceste proceduri, ea fost supusa unor minime modificari in timp. Cea mai notabila dintre ele - si avem in vedere sensul larg al notiunii - fiind declararea ca neconstitutionala a art.6, prin Decizia CCR nr.328/2015.

Or, in cei 15 ani scursi de la aparitia Legii nr.241/2005, societatea din Romania a cunoscut modificari substantiale nu doar in plan legislativ, cat si in plan economic si social, astfel incat la acest moment ar fi potrivita reluarea acestui subiect, desigur insa cu conditia valorificarii experientei acumulate in acest domeniu in timp, care ar trebui sa fie mult superioara nu doar cantitativ, ci si calitativ fata de perioada cand a fost inlocuita vechea lege a evaziunii fiscale (Legea nr.87/1994).

Astfel, am aminti in special evolutia din perioada recenta a cauzelor de evaziune fiscala, in special cea din ultimii 5 ani, cand de mult prea multe ori cazuri de natura pur fiscala au ajuns in mod artificial in zona penala (practic o adevarata "penalizare" a dreptului fiscal). Astfel asemenea situatii au aparut nu rareori din cauza temerii inspectorilor fiscali de a nu a fi la randul lor acuzati de incalcarea legii penale, prin neformularea de sesizari penale, ca sa nu mai vorbim ca de la un moment dat a existat o abordare directionata in acest sens, prin intensificarea cooperarii dintre organele penale (inclusiv Serviciul Roman de Informatii) si cele fiscale sau macar de presiunea actiunilor de control ale Curtii de conturi.

In alta ordine de idei, legislatia germana a evaziunii fiscale este cu siguranta cel mai bun element de referinta in discutia asupra acestui subiect, in conditiile in care Codul de procedura fiscala din Romania isi are ca sursa de inspiratie reglementarea generala fiscala din Germania (AbgabenOrdnung). Astfel, desi multe dintre dispozitiile acesteia din urma au fost preluate la origine de legea noastra, cele de natura penala au fost lasate deoparte, fiind considerate nepotrivite societatii romane de acum 15 ani, in special pentru ratiuni ce tineau de aspectele de ordin procedural penal.

A existat atunci sentimentul ca reglementarea germana, fundamentata pe o lege de aproape 100 de ani, dar si de o doctrina solida si jurisprudenta bogata a organelor administrative si judiciare, s-ar putea dovedi prea avansata pentru particularitatile societatii romane, nu in ceea ce priveste nivelul sanctionator si definirea faptelor de evaziune fiscala, intr-o oarecare masura comparabile cu solutiile introduse in Legea nr.241/2005, ci mai degraba din perspectiva interactiunilor dintre procedurile fiscale si cele penale, exact chestiunea care a revenit destul de puternic in discutie in ultimele 12-18 luni in societatea noastra, dupa perioada de "penalizare" a procedurilor fiscale mai sus-mentionata.

In plus, a existat atunci temerea, nu doar a mediului de afaceri, ci si a autoritatilor ca acordarea de prerogative de organ de cercetare penala in favoarea functionarilor ANAF s-ar putea dovedi delicata, in special fata de sentimentul de neincredere acumulat incepand cu anii 1990, date fiind unele exemple de aplicare a legii fiscale in cadrul inspectiilor fiscale.

Or, pe baza pe baza experientei acumulate in acest domeniu in ultimii ani, credem ca este momentul ca reglementarea legala a evaziunii fiscale la noi sa devina mult mai clara, evidentiind ce anume poate genera incidenta sa si coreland conceptele din aceasta lege cu cele din noile Coduri rescrise din materia fiscalitatii, in vigoare de la 1 ianuarie 2016, iar aici legea germana ar putea fi desigur o buna sursa de inspiratie.

In egala masura, in acord tot cu legea germana din domeniu, ar fi momentul ca reglementarea noastra sa se concentreze pe indeplinirea voluntara a obligatiilor, dar nu in sensul inteles la noi, mult trambitatul "voluntary compliance" in limba engleza din discursul public, care in realitate la noi ramane doar un deziderat de obtinere a unui comportament corespunzator al contribuabililor in declararea taxelor si impozitelor, fara insa a se apleca tocmai asupra substantei sale, a careia menire este finalmente, inclusiv prin raportare la procedurile penale, remedierea unor erori descoperite ulterior de catre contribuabil si raportate organelor fiscale.

Astfel, in Germania, pentru orice fel de obligatii fiscale principale de pana la 25.000 euro, in masura in care nu este pe cale sa fie initiata o procedura de inspectie fiscala sau nu sunt incidente alte asemenea situatii exceptionale, contribuabilul poate sa procedeze la declararea sumelor datorate statului, impreuna cu accesoriile, fara sa se mai poata initia impotriva sa o procedura penala.

Or, ne amintim ca la noi, la finalul anului 2016 a existat un proiect legislativ oarecum similar, care a provocat tensiuni si reactii extrem de negative din partea publicului, care l-a respins cu manie, fiind atunci mentionate opinii care mai de care mai radicale din perspectiva necesitatii aplicarii implacabile a pedepsei penale pentru cei care se fac vinovati de asemenea fapte, fiind redusi la tacere cei ce solicitau a acorda prevalenta incasarilor la bugetul de stat, in conditiile in care statisticile oficiale si informatiile circulate periodic in mass-media reliefeaza practic inaptitudinea statului de a recupera asemenea prejudicii.

In egala masura, interesanta si demna de discutat pentru a fi preluata la noi este si o alta solutie din reglementarea germana, readusa de curand in atentia opiniei publice, e adevarat, fara prea multe detalii, ci doar generic. Astfel, in Germania, in cazurile in care nu se aplica masurile mai sus-amintite legate de voluntary complicance, exista inca, de principiu, in conditiile prevazute de legea fiscala, impiedicarea continuarii urmaririi penale, daca cel implicat in procedura plateste toate prejudiciile create (obligatii fiscale principale si accesoriile) si o penalitate cuprinsa de 10%, 15% sau 20% din sumele datorate, in functie de valoarea prejudiciului (i.e. mai mic de 100.000 euro, intre 100.000 euro si 1.000.000 euro si si, respectiv, mai mare de 1.000.000 euro), desigur, sub conditia dovedirii corecte a informatiilor furnizate cu aceasta ocazie.

Exista multe alte solutii din legea germana care ar putea fi avute in vedere la noi, cum ar fi una care a si fost initial preluata la noi, dar apoi a fost abandonata, anume, suspendarea fireasca a procedurilor fiscale pana la solutionarea celor penale, la noi fiind preferate solutii de abordare a cauzelor pe taram penal, pentru a da satisfactie dorintei publicului de justitie penala, cu sacrificarea, sau macar diminuarea practic a intereselor de ordin financiar in discutie.

Si, in fine, ca o ultima remarca credem ca o serie de motive ne arata ca este inca prematur sa discutam despre necesitatea implicarii organelor fiscale in instrumentarea cauzelor de evaziune fiscala (i.e. ca organe de cercetare penala).

Avem in vedere aici in special lipsa unui contingent de juristi specializati in dreptul fiscal la nivelul autoritatilor fiscale, rolul important in procedurile fiscale apartinand de regula economistilor, in timp ce cei dintai merg de multe ori doar sa sustina mecanic in instantele de judecata materiale pregatite de cei din urma, dar si de lipsa unei specializari in domeniul dreptului fiscal in Romania, un fenomen acut generat si de aportul destul de slab al scolilor de drept la dezvoltarea practicii din domeniu.

In speranta ca actuala guvernare se va apleca in mod serios asupra aspectelor mai sus-semnalate, asteptam cu incredere si ne manifestam disponibilitatea, ca intotdeauna, sa ne implicam in discutiile de ordin tehnic pe aceste chestiuni, in cadrul procedurilor de transparenta decizionala, iar acestea sa se deruleze nu peste noapte si nu sub presiunea cronometrului, ci intr-o perioada de timp care sa permita un schimb fructuos de idei si dezbateri de solutii, inclusiv din perspectiva dreptului comparat si a actualei jurisprudente, pentru a facilita progresul legislativ.

Autor: Dan Dascalu - Partener D&B David si Baias, societatea de avocatura afiliata a PwC in Romania


Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 3846 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
Nu exista comentarii postate de utilizatori.



Platforma pentru solutionarea online a litigiilor