Impozitul pe locuintele cu destinatie economica sau cum te invata Codul fiscal sa fii evazionist

In data de 18 decembrie 2015, autoritatile fiscale au supus dezbaterii publice proiectul normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal. Desigur, acestea sunt binevenite cand expliciteaza anumiti termeni sau aduc exemple concrete de aplicare pentru un temei normativ.

In momentul in care normele metodologice adauga mai mult decat prevede Codul fiscal sau, mai rau, cand propun limitari de drepturi fata de cele prevazute in lege, normele de aplicare se regasesc intr-o asa-zisa exceptie de legalitate similar exceptiei de neconstitutionalitate.

Am analizat cu atentie proiectul de aplicare a Codului fiscal pentru impozitul pe cladirile detinute de persoane fizice, cladiri ce sunt utilizate in activitati economice, avand in vedere noutatea absoluta a acestei doctrine economice.

Ca sa fie foarte clar pentru toata lumea, eu - autor al acestui articol - sunt in situatia de a detine o cladire utilizata in activitati economice, locatia unde salariatii cabinetului isi desfasoara activitatea, unde sunt primiti clientii sau furnizorii cabinetului si unde eu stiu ca realizez majoritatea veniturilor. In mod direct sunt interesat sa stiu procedura impozitarii.

Pentru cei mai putin atenti la implicatiile fiscale, amintim faptul ca noul Cod fiscal impoziteaza constructiile detinute de persoane fizice in functie de scopul acestora - rezidential sau nerezidential.

Rezidential inseamna detinerea unei cladiri in scop de locuinta, domiciliu sau rezidenta a unei persoane, iar nerezidential orice altceva. De aici, exprimarea tuturor a fost ca impozitarea locuintelor se face in functie de utilizarea acestora, respectiv folosirea in scop rezidential sau intr-un scop economic.

Codul fiscal precizeaza ca impozitarea cladirilor cu destinatie rezidentiala va fi stabilita de consiliul local intr-un procent situat intre 0,08% si 0,2%. Cladirile cu destinatie economica (nerezidentiale) detinute de persoanele fizice sunt impozitate cu un cuantum situat intre 0,2% si 1,3% daca sunt construite/dobandite sau reevaluate in ultimii 5 ani si cu un cuantum de 2% daca nu au fost reevaluate/ dobandite/ construite in ultimii 5 ani.

De aici au aparut multiple situatii in practica, cel mai des intalnit fiind cazul in care intr-o astfel de locuinta, proprietate a unei persoane, se afla sediul social al unei societati, isi regaseste sediul social o persoana fizica ce desfasoara activitati independente sau este declarat sediu fiscal de catre o persoana fizica ce desfasoara o profesie independenta, fara ca in aceasta incinta sa se desfasoare efectiv o activitate economica.

Criteriul de departajare a folosintei locuintei in activitate economica sau de neutilizare in acest scop este unul destul de fragil, respectiv decontarea utilitatilor in activitatea profesionala a societatii sau a persoanei fizice ce realizeaza venituri intr-o forma independenta, un criteriu bun daca este analizat impreuna cu mai multe elemente.

Astfel, asteptam de la normele de aplicare criterii mai exacte privind clasificarea unei locuinte in scop rezidential sau nerezidentiala in cazul in care aceasta reprezinta un sediu de societate sau de PFA.

Normele de aplicare aduc un exemplu ilar de aplicare a acestei proceduri - si ma refer la un exemplu cu un liceu ce ar inchiria o cantina pentru o serata, fara sa analizeze macar intr-un caz concret una dintre situatiile descrise mai sus.

In plus, in cadrul aceluiasi temei normativ, aduc doua argumente ce se contrazic, respectiv posibilitatea ca in aceeasi incinta sa se desfasoare activitati economice dar sa nu deconteze utilitatile.

Sa analizam cateva dintre prevederile acestui proiect de norme:

• "1. (1) In intelesul art. 453, litera a) din Codul fiscal, activitatea economica se refera la orice activitate care consta in furnizarea de bunuri, servicii si lucrari pe o piata si cuprinde activitatile producatorilor, comerciantilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitatile extractive, agricole si activitatile profesiilor liberale sau asimilate acestora.".
• " (1) In intelesul art. 453, lit. c), cladirile-anexa sunt cladiri care servesc ca dependinte ale cladirilor rezidentiale, situate in afara cladirii de locuit, cum sunt: bucatariile, camarile, pivnitele, grajdurile, magaziile, depozitele, garajele si altele asemenea.
• (2) Cladirile mentionate la alin. (1) nu sunt considerate cladiri-anexa daca sunt utilizate pentru desfasurarea de activitati economice.".
• "5. (1) In intelesul art. 453, litera e) din Codul fiscal, in categoria cladirilor nerezidentiale sunt incluse acele cladiri care sunt folosite pentru activitati administrative, de agrement, comerciale, de cult, de cultura, de educatie, financiarbancare, industriale, de sanatate, sociale, sportive, turistice, precum si activitati similare, indiferent de utilizare si/sau denumire, fara ca aceasta sa intre in categoria cladirilor rezidentiale
• (2) Structurile de primire turistice sunt considerate cladiri nerezidentiale.
• (3) Cladirile sau spatiile din acestea unde se inregistreaza sedii secundare si puncte de lucru se considera ca sunt folosite in scop nerezidential."
• "7. Pentru incadrarea in una din categoriile de la art. 453 lit. d)-f) din Codul fiscal, se are in vedere destinatia finala a cladirilor, inclusiv in cazul in care acestea sunt utilizate de alte persoane decat proprietarii lor, precum si modul de inregistrare a cheltuielilor cu utilitatile. Proprietarii cladirilor vor anexa la declaratiile fiscale orice document din care reiese destinatia cladirii, precum: contracte de inchiriere, contracte de comodat, autorizatii de construire si orice altele documente justificative."

De aici par clare cateva aspecte si sunt de-a dreptul contradictorii altele:

Sediile secundare, pentru ca legiuitorului i-a fost frica se enunte si sediile principale, intra in categoria cladirilor nerezidentiale - adica un impozit majorat (prin notiunea de punct de lucru se identifica si sediul social al unei societati sau PFA).

Astfel, toate incintele unde se afla astfel de sedii vor fi considerate nerezidentiale si se va datora impozit mari. La analiza incadrarii apare criteriul de decontare a utilitatilor.

Practic, prin acest criteriu se anuleaza toata analiza privind folosirea in scop economic a constructiei. Formularea din textul normativ - "precum si modul de inregistrare a cheltuielilor cu utilitatile" -, conditie cumulativa, ne arata ca este irelevant cat de multa activitate economica desfasuram intr-o cladire daca nu ii decontam utilitatile.

Ce spune Gabriel Biris

Sa analizam si opinia secretarului de stat in Ministerul Finantelor Publice, domnul Gabriel Biris, recent numit in functie, facuta publica pe pagina personala de socializare si intens mediatizata:

"Art. 459 a fost gandit ca reasezarea impozitului pe cladiri sa NU afecteze micii intreprinzatori/PFA/PFI care isi au sediul inregistrat acasa!

Nu il consider pe domnul Biris ca fiind rau intentionat, dimpotriva, consider ca se implica foarte mult in aceasta lupta cu hatisurile birocratice, cand trebuie stabilite si transate notiuni clare de fiscalitate si cand nedreptatea trebuie impiedicata insa ar trebui sa nu ajungem la extrema cealalta, cand din doua fraze contradictorii intr-o norma de aplicare anulam efectul mai multor articole de Cod fiscal.

Revenind, daca criteriul de incadrare a unei locuinte in activitate economica, este decis doar de deducerea cheltuielilor cu utilitatile, atunci acest temei normativ este unul gresit si nu mai aveam nevoie de aceasta norma metodologica.

Prin urmare, ce facem? Legea trebuie aplicata cu buna credinta, conform situatiei reale de pe teren.

In cazul meu concret mi-ar fi simplu sa nu deduc utilitatile la intretinere. Acestea se emit pe numele persoanei fizice si sunt inregistrate in contabilitatea in partida simpla. Renunt la inregistrarea acestora in contabilitate si voi plati un pic mai mult impozit pe venit dar scap la impozitul pe constructii majorat. Insa nu voi face asa ceva. Eu stiu ca acolo desfasor o activitate economica, prin urmare discernamantul meu profesional are mai multa profunzime decat o interpretare contradictorie a unui temei de drept fiscal.

Desigur, cu acelasi discernamant profesional, nu voi declara ca folosind in activitatea economica locuinta personala unde se afla sediul social al PFA sau unde se afla sediul social al unei societati unde sunt asociat si administrator, nu pentru ca nu imi deduc utilitatile, ci doar pentru ca - cu maxima realitate- stiu ca acolo nu se desfasoara o activitate economica, nu se realizeaza venituri, nu vin clientii... vin uneori doar somatiile de plata de la ANAF.

Dragi cititori, aplicati cu discernamant reglementarile fiscale, stabiliti-va care este realitatea faptica si numai in functie de aceasta luati decizia de a declara sau nu locuintele ca fiind in sfera impozitului majorat.

Consultant fiscal,

Auditor financiar,

Adrian Benta

Ce actualizări aduce Apple pentru noua tabletă iPad Air

Apple se pregătește să lanseze o nouă generație de iPad Air, care, pentru prima dată, va include două dimensiuni diferite, urmând exemplul liniei iPad Pro. Potrivit ultimelor rapoarte,...

Utilizatorii Samsung Galaxy au semnalat probleme cu aplicația YouTube. Care este cauza

YouTube a implementat recent un nou codec destinat îmbunătățirii eficienței compresiei video, dar această schimbare a generat probleme pentru utilizatorii de dispozitive mai vechi, inclusiv...