Ziare.com

Dilema impozitelor (I)

Marti, 24 August 2010, ora 17:13

   

Dilema impozitelor (I)
Necesitatea impozitelor a fost codificata, inca din antichitate, iar unele imperii, romanii, de exemplu, au trebuit sa recurga la impozarea populatiei, din moment ce venitul din jafurile comise in tarile cotropite era insuficient pentru a mentine structura statului.

Asa s-a ajuns, in Evul Mediu, la impozarea cosurilor de fum, a ferestrelor, a usilor, a cailor si carutelor, etc.

In era noastra, se pare ca filozofia impozarii nu a evoluat deloc intr-o directie logica, prin introducerea impozitelor pe venituri, pe proprietati, pe telefon, pe vanzari, pe calatorii aeriene, etc.

Impozitul pe venituri a fost introdus intai in SUA, in 1913, si apoi, in Canada, in 1917. Ambele tari au stablit aceste impozite ca o masura "temporara", "provizorie", pentru a finanta Primul Razboi Mondial, si totusi, in ziua de azi, acestea sunt inca in vigoare. Zicala "Nimic nu poate dura mai mult decat ce e provizoriu" e demonstrata astfel in cazul impozitelor pe venit, din SUA si Canada

Ambele sisteme sunt numite "progresive" - pe de alta parte, toti comunistii si socialistii din America de Nord se auto-definesc drept "progresivi"; o coincidenta?

Ambele tari notate mai sus folosesc mii de salariati in IRS (Internal Revenue Service) si CRA (Canadian Revenue Agency) ca sa administreze legile impozitelor, care sunt extrem de bizantine, intortocheate, contrazicandu-se sub multe aspecte.
Daca intrebi trei specialisti sau salariati ai celor doua servicii de colectare a impozitelor despre aplicarea legii intr-o situatie specifica, vei primi trei raspunsuri diferite. Intr-atat de incetosata e limba textului legii, incat chiar si judecatorii federali au probleme descifrand adevarata intentie a statutelor.

Impozitul e numit "progresiv", pentru ca rata perceputa creste proportional cu venitul, ajungand la un oarecare punct de la care nu mai merita sa ai castiguri aditionale.

Diverse articole contabile, cum ar fi costurile necesare sa produci venitul, impozite platite altor agentii, sunt elemente de exceptie care iti reduc raspunderea pentru impozite. Aici intervine o intreaga armata de contabili si avocati, care incearca sa gaseasca cai "legale" de a-ti reduce impozitele, uzand orice truc posibil.

S-au propus, de multe ori, modele de impozite mai simple, menite sa elimine fraudele si evaziunea, dar acest "lobby" al contabililor si avocatilor specializati pe impozite, s-a opus, prin organizatiile profesionale, influentand legislatiile ulterioare.

Si marile companii "fug", cautand un climat de impozite mai bland, creand somaj in tarile parasite.

Prin anii 1980, cand Irlanda a redus taxa maxima pentru corporatii, de la 36% la 15%, a atras peste 100.000 de mari companii.

Cetateanul de rand nu plateste numai taxe pe venituri. Plateste "taxa de vanzare", taxa de somaj si de asigurari sociale, taxa pentru benzina, cauciucuri, carburanti, pentru telefon, pe biletele de avion, pe consumul de energie electrica si gaz, pe articole sportive, medicale, prin asa-numitele "excise tax".

Proprietarii de mijloace de transport platesc un impozit federal de drumuri (de 2.600,00 USD pentru fiecare camion peste trei tone, pe an) Mai sunt si impozitele pe proprietatile imobiliare, care sunt platite de toti, si cei care stau cu chirie (e parte din pretul chiriei) si cei ce au propria casa.

Biserica, nefiind sub subsidiile statului, e scutita de impozite, in schimb, pastorii si preotii trebuie sa plateasca impozite, ca toata lumea, pe salariile primite de la enoriasi.

In mod conservativ, un american sau un canadian plateste cu mult mai mult de 50% din venituri, pe impozite. Cu alte cuvinte, guvernul e un partener egal, in tot ce face individul. Acesta este modelul clasic socialist, preconizat acum vreo 90 de ani de un politician german, Friedrich Ebert.

El propovaduia "egalizarea" veniturilor populatiei. Aceasta "egalizare" are loc si in America si in Europa, sub forma de subsidii sociale date celor cu copii sau celor ce nu castiga suficient. Asa se face ca sistemul "progresiv" de impozite penalizeaza producatorii si recompenseaza lenesii.

Daca cineva si-a pierdut tineretea prin baruri, band, fumand, folosind stupefiante si nu a invatat o meserie, mai are sperante. Statul il va forta pe cel ce a invatat o meserie si a lucrat toata viata, sa-l suporte pe primul. Redistribuirea veniturilor in forma cea mai bine conceputa! Firea omenaeasca, cu toate variantele ei, nu este dispusa sa accepte "in toto" aceste elemente de filosofie de stanga.

Da fiecarui cetatean 1.000.000 de (dolari, euro, lei, etc.) si vei vedea, ca dupa o luna, vor exista persoane extrem de bogate si persoane extrem de sarace, desi toti au pornit de la acelasi nivel.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 2198 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
5 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

Bun

Mi-a placut si vine de la un contabil. Nimic mai adevarat. Sper ca episodul 2 sa vorbeasca de jaful comis de fisc (stat) de-a lungul timpului

 

@ Julian Chitta

Uiti sa faci o distinctie importanta. Exista doua metode de taxare - una pentru venituri si una pentru capital (ai cumparat un tablou cu £10000 si il vinzi dupa 5 ani cu £1000000 - asta se numeste capital earnings si se plateste 'capital tax') - la fel si cu actiunile deci sper ca in al doilea capitol sa vad si asa ceva

 

Simplist ...

Din pacate, foarte simplist si tendentios articolul. Si eu sint adeptul teoriei cum ca cel care e destept si muncitor trebuie sa cistige ca atare, si oricum mai mult decit lenesii si prostii. Ce ne facem insa cu cei bolnavi sau ghinionisti ? Dupa cum stim, exista somaj. Somerul nu este, de cele mai multe ori, vinovat ca este somer. Exista si printre someri oameni destepti si muncitori.
In afara de asta, daca unii vor ajunge foarte bogati, iar altii vor muri in strada, societatea se va face de rusine si de ris. In plus, cei saraci vor provoca revolte de strada (e plina istoria de astfel de exemple).
Prin urmare, societatile avansate au ajuns la concluzia ca cel mai bine este ca veniturile sa fie ajustate, in asa fel incit sa se satisfaca nevoile cit mai multor cetateni, in mod cit mai echitabil. problema este insa ca numarul de variabile pentru rezolvarea unui sistem social este atit de mare, incit este imposibila rezolvarea acestei probleme intr-un mod cit de cit apropiat de perfectiune. In plus, paradoxal, cu cit apar mai multe legi - incercari de a rezolva sistemul (a-l tine sub control) - cu atit sistemul devine mai complex, si, deci, mai greu de rezolvat !
Egalizarea, deci, se produce sub presiunile populatiilor respective, si este deci un proces uman, s-ar aprea inevitabil. A incerca oprirea egalizarii inseamna, foarte probabil, indreptarea catre conflicte fizice. Cum va iesi societatea din aceasta dilema ?

 

Vezi cum pui virgula!

Nu se pune virgula inainte de etc.!
Puterea unei virgule
In cadrul unui experiment sociologic s-a dat următorul text:
"Dacă bărbatul ar sti realmente valoarea pe care o are femeia ar merge in patru labe".
Toti bărbatii au asezat virgula dupa cuvantul "are". Toate femeile au asezat virgula dupa cuvantul "femeia".

 

statul este condus de banci

si dupa cum zicea cel mai mare smecher: nu-mi pasa cine scrie legile atata timp cat eu pot crea banii. Si totul e pt jaf, dar azi se numeste jaf legalizat, au ajuns pana acolo incat pot sa-ti impuna orice taxa si sa si fie "nobila". :) people are dumb.

 


Platforma pentru solutionarea online a litigiilor