Pentru atata cat castig eu, din munca mea, imi revine un mic venit. Micul meu venit nici nu-l vad in intregime intrat in buzunar, intrucat, nu apuc sa pun mana eu pe el, pana nu-si insfaca statul partea lui , respectiv impozitul unic de 16 %, plus, bineinteles, contributiile cu privire la pensii, sanatate, somaj si la asigurarea de accidente, fiecare cu procentele respective.
In plus, pentru ca munca mea este o mica afacere, statul inhata si un TVA de 24 %, asa cum a cazut de acord, la un pahar de sampanie, cu prietenii de la FMI.
Cu toate acestea, ar fi nedrept sa ma plang, intrucat chiar dupa ce statul mi-a luat tot ce a putut apuca, inca imi mai ramane si mie destul, fie ca i-a scapat statului din vedere, fie ca s-a induplecat si mi-a lasat.
Trebuia sa-mi lase, ca, nu cumva, sa ma prezint la Curtea Constitutionala si sa castig un drept deja castigat, ca la pensii.
"Am un leu si vreau sa-l beu, dar nici asta nu-i al meu"
Cu ceea ce-mi ramane mie, ma duc la negustor sa cumpar paine, cascaval, carnati, banane si portocale.
Negustorul nu munceste nici el degeaba. El castiga de la mine. Din castigul lui, obtinut din banii mei, ramasi dupa ce am platit cota unica de 16%, TVA de 24%, contributiile, toate cate sunt ele, plateste si el exact ce am platit eu, respectiv cota unica de 16%, TVA de 24%, contributiile, toate cate sunt ele, plus impozitul pe dividende, in cazul cand afacerea ii merge chiar bine de tot - adica alti 16%, cu care sunt pedepsiti cei care au platit deja cota unica de 16 % si, totusi, au pretentii si la beneficii.
Nu-i plang de mila. Pana la urma, tot ii mai ramane de cheltuiala.
Cu ce-i ramane, dupa ce a platit toate angaralele enumerate mai sus, se duce glont la angrosist, sa cumpere alta marfa si sa reia ciclul afacerii. Angrosistul inhata banii ramasi negustorului meu, dupa ce a achitat corect angaralele din banii primiti de la mine si angarati la timpul lor, conform legii, asa cum am aratat.
Nimeni nu-i mai presus de lege, dar toti se tin pe linia de plutire
Din castig, angrosistul plateste aceleasi nelipsite angarale, iar, cu ce-i ramane, achita transportatorul, ramas, si el la limita existentei, dupa ce va depune la organele in drept cota unica, TVA-ul contributiile si chiar dividendele - daca, nu cumva, se pregateste de faliment, ceea ce nu este exclus.
E limpede ca povestea poate continua la fel de nesfarsita, ca dilema neclarificata nici pana astazi, cu privire la gaina care s-a nascut inaintea oului, sau invers.
Dar, la o poveste atat de lunga, este de neinteles cum se face ca statul, care - teoretic - incaseaza cu ambele maini, practic nu reuseste sa plateasca salariile decat printre degete.
O drama nationala: presedintele nu mai are ce inaugura
In plus, statul nu face autostrazi deloc, nu repara nici macar o jumatate de sina de cale ferata face studii de fezabilitate fara sa fezabiliteze nimic si nici macar presedintele, vesnic ahtiat sa fie vedeta, n-are unde sa taie o biata panglica undeva, la inaugurarea unui pod, a unui drum, sau macar a unei potecute.
Se pune legitima intrebare: unde sunt banii nostri?
Pentru multi din noi, legitimul raspuns pluteste in ceata, ca pe valea Tamisei.
Dar raspunsul zace in vazul tuturor, ca pe valea Dambovitei, daca te uiti cu atentie, de exemplu, la borduri.
Diferenta este ca, privind Tamisa, gandesti la ceata, pe cand, privind bordurile, gandesti la spaga.
Poti privi si la fezabilitate poti privi si la autostrazi, la cai ferate, la drumuri si gari, ca tot la spaga te gandesti, daca meditezi adanc, asezat numai pe malul Dambovitei.
Mie nici acum nu-mi este clar pentru ce imi ia statul atatea cote si atatea taxe: ca sa mai faca ceva borduri, pentru cei de la sate, ca sa faca studii de fezabilitate ele fiind la moda, sau ca sa termine vreo adevarata autostrada, atunci cand FMI ne va impune un TVA de 55% si o cota unica de 40 %, iar noi ne vom obliga singuri la reducerea salariilor cu 100%?
banii mei
ce-a facut
Mindra cu ei? "
... Vezi tot