Capusele politice (Opinii)

Nu mi-am imaginat vreodata ca voi ajunge sa scriu despre asemenea subiect, dar realitatea bate orice imaginatie: capusele si fenomenul capusarii au aparut si s-au umflate peste poate dupa revolutie.

Au prosperat impreuna si odata cu o serie de demnitari si functionari care, crezandu-se nemuritori in scaune, si-au facut din locul de munca mosie personala si, ca sa-si petreaca placut timpul, si-au creat cuibusoare de nebunii.

Furtul ca politica de stat

Fenomenul ii intriga pe cetatenii traitori din salariu, pusi sa asiste involuntar la excesele si abuzurile politicienilor, incepand cu consilierii locali si continuand cu demnitarii si functionarii de rang superior. Nu e zi sa nu-i vezi plimbandu-se pe strada cu masinile statului, ei si familiile, mai ales odraslele.

Merg cu masinile din dotare, uneori cu tot cu soferi, la biserica, praznice, sa-i vada poporenii, la cabane si chefuri cu prietenii, de preferinta la cuibusoarele de nebunii ramase de pe vremea lui Ceausescu. Tot cu circuit inchis si azi. Nu e zi sa nu dai de ei cerand facturi si bonuri de decont la restaurante, hipermarketuri, statii de benzina...

Deunazi au explodat in presa informatii despre achizitiile din bani publici ale fostului prim-ministru Mihai Razvan Ungureanu in valoare de peste 10 miliarde de lei vechi. Se vede treaba ca obiceiul era impamantenit din vremuri trecute, deoarece insusi impricinatul le considera prostiute, nimicuri... puse pe seama lui de dusmani.

Imediat i s-au adaugat stiri de aceeasi natura despre cheltuielile de multe ori mai aiuritoare ale guvernului Boc pe bunuri ultraluxoase si servicii asemanatoare, bunuri care ar fi trebuit achizitionate de fiecare mare mahar din bani personali.

Lux exorbitant pe bani publici

Alte stiri si reportaje scot la iveala malversatiuni cu bani publici la regiile de monopol si protocol ale statului: vile cu spatii gongorice de mii de metri patrati, cu sali de fitness si bazine incalzite de inot olimpice, cu fel de fel de utilitati pe care si le permit doar miliardarii catarati pe purcoiul de bani intr-o noapte sau din intamplare, toate ingrijite pe milioane si milioane de euro din bugetul vaduvei si al saracului, al elevului si al bolnavului, al milioanelor de platitori de impozite care asteapta in zadar sa li se imbunatateasca viata.

Tot pe bani publici se inchiriaza in scopuri personale avioane, elicoptere si vapoare, iar presa vuieste si nu de azi de ieri. Ba, in plus, statul cheltuieste milioane si milioane de euro pe deplasari externe ale demnitarilor, uneori cu tot cu jurnalistii de casa si bodyguarzi, cu tot cu sotii ori amante, din Chisinau pana la Tokio, din Bruxelles si Strasburg la Londra si New York. Deplasari care de cele mai multe ori nu aduc niciun beneficiu tarii, nici comunitatilor locale.

Un ministru a demisionat pentru un telefon dat acasa

In orice democratie serioasa astfel de lucruri sunt reglementate cu foarte mare precizie, iar atacul asupra banului public nici macar nu apuca sa fie pedepsit, fiindca impricinatii demisioneaza din functie imediat si platesc pe loc pretul serviciilor incriminate: au fost ministri care au dat un telefon de la serviciu acasa, nu cu taxa inversa, si au fost nevoiti sa renunte la functie. In Romania un astfel de gest ar trezi zambete ironice.

Or statul roman a pornit din 2004, se spune, o campanie anticoruptie fara precedent, numai ca aceasta a functionat ca un catalizator, ca ingrasamant si ameliorator, iar fenomenul spolierii banului public a luat amploare de la o zi la alta.

O multime de institutii si servicii publice au ca obiect prinderea vinovatilor si descurajarea fenomenului, toate cheltuind sume de zeci de ori mai mari decat delapidarile descoperite si dovedite.

Suntem mai hoti ca altii?

Cetatenii au impresia acum, iar mass-media o cultiva cu prisosinta, ca asa e romanul de cand se stie, dedat la furtisag, ca nicio forta politica, oricat de hotarata, nu e in stare sa diminueze raptul, fiindca nicicand corb la corb nu-si scoate ochii.

Insa aceasta perceptie publica este contrazisa vehement de buna traditie si legea crestineasca, credinciosul fiind pus de duhovnic sa indeplineasca grele canoane pentru furaciunea marturisita. Asadar n-am fost intotdeauna hoti, dar acum hotia e pe cale sa devina virtute.

Ce e de facut? Ca asa nu se mai poate. Ar cam fi cazul ca si Legislativ si Justitie sa se aseze la aceeasi masa si sa caute o solutie, nu de alta dar cutitul pare a fi ajuns la os. Sa nu cumva sa ne arate Europa usa.

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...

Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”

Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...