Povestea unui cercetator roman la Tokio - Ce se intampla in Romania ne descurajeaza sa ne intoarcem acasa

La mai putin de 30 de ani, George Ianus este cercetator si doctorand in cadrul Universitatii din Tokio si-a facut parte din echipa care a lucrat la proiectarea unui avion hipersonic al Japoniei pentru zboruri comerciale.

Scandalul romanesc din Educatie a ajuns pana in Japonia. George se declara mahnit de situatia cercetarii din tara natala si, desi in urmatorii cativa ani vrea sa-si continue munca in Asia sau America, la batranete se vede inapoi in Europa.

Am vorbit cu tanarul roman despre cum a ajuns sa studieze intr-o lume atat de indepartata, geografic, dar si cultural, despre ce impresii i-au lasat japonezii in urma cu cinci ani, dar si cum sunt priviti romanii de acolo, despre cum a trait tsunamiul din 2011 si slujba sa la MAE japonez.

"Se implinesc 5 ani in septembrie de cand am venit aici cu o bursa de master. Am venit cu un plan de studiu pe bursa acordata de guvernul Japoniei fara niciun fel de angajamente necesare dupa finalizarea programului. Am primit o bursa pe 2 ani pentru un program de master si apoi, dupa ce am aplicat si concurat din nou, bursa mi-a fost prelungita inca 3 ani pentru un program de doctorat si in prezent sunt pe final. Mai am cateva luni doar", povesteste George Ianus, pentru Ziare.com.

De ce Japonia?

De ce a ales Japonia este destul de greu de raspuns, spune tanarul roman. "Am avut un vis si l-am urmat", accentueaza George. Ideea de a studia peste hotare s-a nascut in 2005, cand era in anul doi de facultate.

Citeste si Poveste vieneza: Cum a ajuns o romanca pe prima scena muzicala a lumii

"Si nu pentru ca nu erau posibilitati sau sanse de a face ceva in Romania, nu acesta imi era punctul de vedere la timpul respectiv. Voiam, in schimb, mai mult, o provocare, ceva care sa imi puna abilitatile la test intr-o maniera total noua.

Am ales Japonia la timpul respectiv pentru ca ideea de plecare in America nu ma incanta, din diferite motive. Europa, unde mai tarziu destul de multi colegi de-ai mei au emigrat, mi se parea prea aproape si asa Asia ramasese pe lista. Avand in vedere ca am devenit mai tarziu membru al unui club de Kendo din Romania, m-am apropiat si mai mult de ideea de a pleca in Japonia. Nu a fost simplu sa ajung aici, dar uite-ma", rememoreaza tanarul roman.

Primele neplaceri in tara Soarelui Rasare

Primele neplaceri in 2008, cand a ajuns prima data in Japonia, au fost legate de limba, ne-a dezvaluit George. Au urmat problemele legate de cazare pentru ca, la fel ca la noi, obtinerea unui loc in camin este o adevarata loterie.

"Am fost un naiv cand am venit aici. Am venit cu preconceptii legate de limba si experiente anterioare din Europa. Multe s-au dovedit inutile, unele folositoare.

Primele neplaceri au venit legate de limba. Am decis sa vin in Japonia, in Tokio mai ales, cu ideea de provocare, asta mi-a fost scopul si de aceea am ales sa nu studiez limba deloc (cum am zis, naiv).

Citeste si Povestea romancei care nu da bani pe strada, dar face voluntariat in Uganda

Am studiat istoria, ceva literatura, am citit tot ce am gasit de tara, legende, stiri, geografie, oameni si traditii, dar am ales sa nu studiez limba. Am vrut din punctul asta de vedere sa pornesc de la zero, fara bagaje. Bineinteles, bazandu-ma pe ideea ca ei pot si vor vorbi engleza, doar e Tokio, este cea mai prestigioasa universitate din Asia si in primele 10 din lume ca reputatie.

Ei, aici m-am inselat. Nu numai ca nu se vorbea engleza in oras in sine, desi majoritatea, daca nu toate semnele de circulatie si din metrou si magazine erau si sunt oarecum bilingve, scuzand greselile aleatoare, am avut surprinderea sa aflu ca foarte putini profesori pot vorbi engleza in universitate, ca sa nu mai mentionez de colegi", a mai povestit George.

Pentru ca si in Japonia locurile in caminele studentesti se dau pe un sistem de loterie, nu a prins la momentul respectiv si a fost nevoit sa isi gaseasca o garsoniera undeva langa facultate.

"Cu cat mai aproape cu atat mai scumpa era chiria, asa ca iti poti imagina ca nu am stat chiar asa aproape. Pentru o garsoniera de 22 de mp, ajunge sa platesti pana la 800 de euro pe luna fara utilitati, si asta daca stai oarecum intre, nu in centru, si nu la periferie. Bursa era mare, asa ca m-am gandit ca asta e, o sa o acopere, va trebui doar sa strang cureaua. Apoi a venit criza, bursele au fost micsorate si tot asa, in fiecare an, se mai micsoreaza putin.

Ca un efect secundar la problema cazarii au fost relatiile, socializarea, deoarece colegi de-ai mei stateau in camine - straini ma refer, au putut interactiona si forma legaturi destul de repede si usor, eu stand mai departe si cu vecini corporatisti, pe care ii vedeam doar o data pe saptamana, cand ni se intersectau drumurile, a fost destul de greu sa imi formez un grup de prieteni la inceput.

Dar echipa de la universitate, colegii si profesorii - ne intelegeam noi cumva in Nihonglish (o combinatie de japoneza si engleza) - au fost si sunt extraordinari. Au reusit sa imi inspire un optimism si incredere ca se poate si, pana la urma, chiar s-a dovedit ca se poate", ne-a mai povestit cercetatorul roman.

Manierele, mai presus de orice

Japonezii sunt foarte tacuti. "Pun bunul simt si manierele peste orice si asta face ca toata experienta aici sa fie uluitoare", puncteaza George.

Regulile din societate nu sunt foarte diferite de ce gasesti peste tot in Europa, in schimb sunt mai stricti in unele domenii cum ar fi reciclarea si depozitarea gunoiului menajer - daca nu este sortat nu este ridicat.

Totodata, vorbitul in metrou la telefon este, daca nu interzis, privit ca ceva foarte nepoliticos, atrage atentia romanul.

"Imi aduc aminte prima noapte in Tokio. Eram cazat la un hotel pana sa imi gasesc o garsoniera si deschid usa la toaleta cand capacul de toaleta se ridica automat si o voce se aude de la el - WERUCOME. Asta a fost prima mea experienta cu tehnologia japoneza, una care nu o voi uita curand.

Totul este inconjurat de tehnologie ca sa faca viata mai usoara - lucru care la un moment dat rapeste toata frumusetea din jur.

Inainte sa fugi cu imaginatia: nu, nu avem teleportatoare sau super tehnologie de viitor, avem ce exista si in Romania sau Europa numai intr-o densitate mai mare. Ca iti dau un exemplu, la munte copiii fac bulgari de zapada cu un fel de foarfeca cu 2 cupe la varf. De ce? Ca asa este comod si rapid. Nu toti fac asta, dar este destul ca sa fie prezent ca altii sa continue ideea. Si aceasta idee este aplicat in orice lucru ce poate fi vandut. Scari rulante peste tot, inclusiv scari orizontale, ca in aeroporturi, se pot gasi in mall-uri si statii de metrou. Pasaje subterane imense si un sistem de metrou/tren imens, care ajunge intotdeauna la minut", ne-a mai povestit George.

Citeste si Comunismul si experienta emigratiei, prin ochii unei romance stabilite in SUA

Cel mai mare soc pe care l-a avut cand a ajuns in Japonia a fost, insa, legat de securitate.

"Proprietatea privata este foarte importanta aici si foarte bine pazita. Nu in sensul ca oamenii isi tin gentile la piept tot timpul. Nu, din contra, toti umbla cu gentile deschise, portofelele la iveala, telefoanele oricand in mana. Si nu totul provine de la legile foarte stricte, ci de ideile lor proprietate privata, ceva ce nu le apartine nu va fi atins.

Bineinteles, sunt cazuri si exceptii ca in orice societate, dar in genere asta e regula", a mai spus romanul pentru Ziare.com.

Pofta de mancare de acasa, senzatie constanta

Mancarea a fost printre primele lucruri carora Goerge le-a dus dorul. "Primele luni intr-o tara straina sunt dificile. Vizitezi doar magazinele pe care le-ai mai vazut si ai incredere, nu te aventurezi la toate felurile de mancare, deci pofta de mancare de acasa a devenit o senzatie constanta", puncteaza tanarul cercetator.

A sunat, asadar, acasa, si i-a cerut mamei sa-l invete sa gateasca. A reusit, intr-un fel, sa isi satisfaca pofta de mancare de acasa. "Nu fara mici dezastre - pus tofu in spaghete crezand ca e branza", marturiseste romanul.

In Japonia, ne-a spus el, nu se gasesc chiar toate ingredientele de acasa si, de fiecare data cand vine in Romania, mananca pateu de ficat, branza si muraturi.

"Apoi a venit dorul de casa, de prieteni, de conversatii si de umor, de povesti si de carti, de apropiere si de intelegere din doar cateva cuvinte, fara sa ne mai pierdem in traduceri. Dar cu ajutorul Internetului am reusit sa satisfac si aceste dorinte partial", a adaugat George.

Incet-incet, s-a adaptat asadar la ritmul de viata, la oameni, a invatat limba (cat de cat) si viata a devenit mai interesanta, mai usoara. S-a angajat ca profesor de limba engleza pentru un venit extra si a vizitat Japonia, ajutat de diferite excursii oferite de facultate.

A participat la conferinte prin Asia si asa a avut posibilitatea sa vada China si Coreea de Sud.

Citeste si Poveste din Israel: Cum a ajuns un sibian arbitru de succes in Tara Sfanta

Romanii, in general cei din clasa muncitoare, sunt priviti destul de bine in Japonia, insa, spune George, mai sunt si probleme.

"Da, avem o reputatie cu Nadia Comaneci si Hagi ajunsa pana aici, da, oamenii mai stiu de Dracula, si da, sunt destul de multi japonezi care, odata ce au fost in Romania, s-au indragostit de tara. Dar mai sunt si pete.

Din cei 2.500 de romani ce sunt inregistrati ca imigranti in Japonia, un procentaj destul de mare sunt fete. O parte dintre ele au venit ca dansatoare si asa sunt si vazute femeile romance aici pana cand le explici ce si cum.

Si apoi mai sunt si evenimente care mai starnesc aversiune cateodata. Recent un pusti de 17 ani din Romania a fost personajul principal intr-un scandal. Acest eveniment a adus cu el si ura nationalistilor si chiar niste amenintari cu bomba la ambasada din Tokio. Dar asta a fost acum cateva luni. Acum a trecut si lumea a uitat. Si asa totul revine la normal", ne-a mai povestit George.

Mahnit de situatia din tara

Specializarea de baza a tanarului roman este in Inginerie Aerospatiala, Sisteme de propulsie, ingineria combustiei.

"Mai precis cercetarea mea include flacari (turbulente) non-preamestecate folosind mecanisme chimice complexe prin simulari numerice. Necesita un fundal in aero-termo-chimie si mecanica fluidelor. De cand am venit in Japonia, am lucrat cu diferite programe de calculator si experimente, pentru a elucida fenomene de combustie in motoare de avion.

Pentru ca la un moment dat bursa nu era de ajuns, am ales sa imi caut ceva part-time si pentru ca erau colegi din laborator m-au recomandat si pe mine catre postul de cercetator in nanotehnologie. Desi este o stiinta interesanta, nu am aprofundat-o destul de mult. Cercetarea pe care am facut-o in departamentul de nanotehnologie a fost mai mult analiza de date si un venit extra.

Si in plus, ajuns la universitate, am fost incurajati de profesori sa ne dezvoltam cat mai mult cunostintele din toate domeniile, sa facem cercetare inter-departamentala. Cercetarea a constat in centralizarea mai multor date din diferite baze de date ce nu comunicau intre ele, ce analizeaza toxicitatea nano-materialelor si posibilitatea de cancer asupra soarecilor de laborator (avand in comun 99% din ADN cu oamenii, acest studiu era cel mai apropiat in a determina efectele nocive acestei viitoare tehnologii).

Din pacate, studiul nu a durat mai mult de 4 luni, dar a fost o sursa de informatii binevenita", explica doctorandul.

George stie ca Ministerul Educatiei Nationale din Romania reduce cu 50% finantarea pentru proiectele aflate in derulare. Cercetatorii au iesit in strada, iar membrii Consiliului National al Cercetarii Stiintifice au demisionat in bloc.

"Desi suntem departe, suntem destul de informati cu ce se intampla in Romania. Sunt destul de mahnit si neplacut surprins de cum s-au desfasurat evenimentele in educatia din Romania in ultimii ani. Nu iti pot da o opinie mai exacta la ce se intampla, doar ca stiri de acest gen actioneaza si mai mult pentru a ne descuraja sa ne intoarcem acasa", a mai spus romanul pentru Ziare.com.

Slujba la MAE japonez

Pe langa activitatea de cercetare, George preda limba romana la MAE japonez.

"Slujba de la MAE al Japoniei a venit printr-o serie de recomandari. Profesorul lor vechi a plecat si aveau nevoie de cineva nou. Am o clasa in prezent de doar un student: o doamna care a lucrat la ambasada Japoniei din Romania si este acum in prezent singura persoana delegata pentru Romania. Avand in vedere ca sunt destul de fluenti, tot ce facem este sa vorbim despre situatia din Romania, avem dezbateri si conversatii legate de politica est-europeana.

Simplu, ajut sa nu se uite limba romana pentru cei ce actioneaza ca translatori pentru politicienii romani care viziteaza Japonia, pentru viitori consuli, atasati si personal al ambasadelor din Romania. In fiecare lectie este intotdeauna o placere sa vad aprecierea tarii de catre o persoana straina", povesteste romanul.

Cum a trait cutremurul din Japonia

Am vorbit cu tanarul roman si despre tsunami-ul care a lovit Japonia in martie 2011 si despre cum a trait el intreaga tragedie.

"Nu cred ca sunt in masura sa cuantific exact aceasta tragedie. A fost o perioada dificila care ne-a fortat sa privim oamenii din jur si lumea cu alti ochi. Cutremurul a venit cu putina spaima. Avem cutremure aici odata pe saptamana de 4-5 grade si sunt ceva comun.

Tsunami-ul si dezastrul de la centrala nucleara in schimb au schimbat jocurile. Lumea s-a panicat, orasul s-a golit si era parca o tacere in oras. O asteptare, nu stiam ce va urma, dar am ales sa stau, am ales sa infrunt.

Imi aduc aminte ca studiile s-au oprit, facultatea a fost inchisa. Am avut colegi care au plecat, destui de multi, cativa datorita presiunii guvernelor din Franta si Germania, altii din cauza presiunii familiilor. Si la fel, cativa nu s-au mai intors. Recunosc ca am avut intotdeauna un plan de rezerva de plecat din Japonia, dar nu a fost niciodata nevoie sa il folosesc.

Au stat cateva motive la dorinta mea de a sta. Unul, pentru ca era multa paranoia in jur, nu stiam exact ce se intampla, stirile locale cu deviza de 'totul e bine' si cele straine cu 'mesaje de apocalipsa' si deci nu aveam date concrete pe care sa ma pot baza.

Doi, am colegi care au prieteni sau familie prin zonele afectate si mi s-a parut destul de las sa plec si sa ii abandonez. Trei, biletele de avion s-au dublat. Daca in mod normal ar fi in jur de 800 de uro dus-intors, unele au ajuns pana la 2.000, o suma care este imposibila pentru un student. Patru, pentru ca prietena mea este cetatean strain, ar fi insemnat sa plecam fiecare in tara lui, lucru ce nu ne-a convenit de nici un fel", a rememorat George.

La batranete, in Europa

Acum, la mai bine de doi ani de la tragedie, George isi incheie teza de doctorat, care trebuie predata luna viitoare.

"Apoi vine sustinerea si, daca nu mai intervine nimic, incheierea. (...) In experienta mea, dupa 10 ani de facultate, sunt atat de multe lucruri pe care inca nu le cunosc si atatea principii pe care nu le stapanesc, incat drumul spre o pozitie de profesorat imi este greu de urmat. De aceea, voi alege ceva in domeniul cercetarii.

Ca pasul urmator, doresc sa continui cercetarea in domeniul aeronautic si sunt in prezent in cautarea unui post de munca. As dori sa mai stau in Asia pentru cativa ani pentru a lucra si a prinde mai multe experienta si apoi, in functie de oportunitati, poate as schimba continentul si as merge in America. As dori in viitor sa pot lucra si in America, avand in vedere ca industria privata in domeniu creste.

Dar, dupa cum vad lucrurile acum, nu intentionez, sa ma stabilesc in America sau Japonia, ci doresc ca, la batranete sau cand voi avea familie, sa ma intorc in Europa si cine stie, poate si in Romania", a incheiat George Ianus.

Romania are cu ce se mandri inafara granitelor. Nu sunteti curiosi sa aflati cum au reusit conationalii nostri sa razbeasca departe de casa in diverse domenii? Ziare.com va prezinta in serial povesti de succes ale romanilor de peste hotare.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...