De ce e important sa intelegem iubirea

De-a lungul timpului am trait iubirea in multe dintre formele ei. Prin propriile relatii de iubire alaturi de barbatii pe care i-am iubit, alaturi de prietenii apropiati, alaturi de personajele din carti sau din filme sau impreuna cu clientii sau pacientii din cartile de terapie si specialitate.

Iubiri frumoase, lungi, scurte, iubiri pasionale, toxice, dependente, sanatoase, efervescente, dureroase, iubiri pe care le-am trait cu totii in viata intr-o forma sau alta.

Uneori ele se incheie si raman in sufletul si in mintea noastra ca amintiri; intelese, incheiate sau nu. Raman acolo. Si ca sa ne putem bucura cu adevarat de amintirea lor si experienta sa devina de un real ajutor in viata noastra, este important sa intelegem modul in care se intrepatrund cele trei etape.

Cand ne indragostim

Etapa dupa care tanjim adesea este indragostirea, caracterizata prin emotie puternica, exuberanta, fluturii din stomac, bucuria, energia si dorinta. Toate acestea sunt atribuite cuiva care apare in viata noastra si pare ca nimic din ceea ce a fost pana atunci nu a avut sens si insemnatate. Celalalt pare a fi ceea ce cautam si ne doream si ne ocupa toate gandurile. Ne dorim sa petrecem timp cat mai mult impreuna si celelalte lucruri din viata noastra nu mai sunt de folos, nu mai sunt o prioritate, nu mai avem nevoie de ele.

Partenerul imi citeste gandurile si eu pot face acelasi lucru. Ma face fericit, totul este simplu si nu este nevoie sa depun niciun efort pentru ceea ce traim. Totul vine de la sine si sunt fericit. Simt si cred ca de data aceasta nu se va intampla ca in trecut. Ca relatia este diferita. Ca eu sunt altfel si celalalt este altfel. Partenerul este cel mai important pentru noi si suntem hipervigilenti la nevoile lui.

Hormonii ne sustin starea de bine

Corpul nostru secreta peste noua tipuri de homoni care sustin starea de betie emotionala pe care o traim, hormoni care ne faciliteaza atractia fata de partener. Hormonii care apar in perioada indragostirii se secreta si in alte activitati, dar pentru care depunem un efort constient. Iar din acest motiv "darul" prezentei acestora ne face sa credem ca prezenta partenerului in viata noastra este cel mai bun lucru care ni se putea intampla.

Vorbim de feniletamina care ne da stari euforice, dopamina care este hormonul satisfactiei si a carei prezenta ajuta secretia de adrenalina, care creste starea de excitatie.

Occitocina, denumit si hormonul iubirii pentru ca este secretat in prezenta mangaierilor tandre si a imbratisarilor apare si ea. Studiile spun ca occitocina este hormonul care se elibereaza atunci cand avem legaturi apropiate cu cei din jur si se poate secreta de exemplu intre doua femei care isi impartasesc trairile sau doi prieteni barbati care merg impreuna la pescuit.

Apoi, desigur, este prezent testosteronul, responsabil cu pasiunea, atractia si libidoul, dar si estrogenul responsabil de receptivitea noastra si serotonina.

Marea sansa a indragostirii

Doar persoana potrivita este cea care determina in noi aceasta cascada de hormoni, dar si cea care poate trezi in noi si cea mai mare suferinta. De ce? Pentru ca fiecare dintre noi alegem, inconstient, drept parteneri persoane care ne fac sa ne descoperim vulnerabilitatile avand astfel sansa de a le vindeca. Mai mult, majoritatea vulnerabilitatilor avand originea in copilarie, alegem drept parteneri persoane care se dovedesc a avea caracteristicile negative ale parintilor nostri.

Sunt persoanele care apasa pe cele mai dureroase "butoane" ale noastre si cu cat atractia este mai mare, cu atat este mai puternica cascada de hormoni, dar si durerea pe care o vom trai ulterior, in procesul de conectare in cuplu, adica vindecarea.

Ni se activeaza toate fricile legate de respingere si abandon. Este o perioada dificila in care anxietatea noastra creste pentru ca nu avem siguranta si relatia fiind intr-o etapa incipienta, nici rolurile nu sunt definite. Suntem in fata unei palete largi de optiuni care s-ar putea intampla in viata noastra si acest lucru poate fi greu de tolerat, o incertitudine care atarna in balanta.

Hormonii sunt secretati intr-o perioada situata intre 4 si 24 de luni intervenind apoi urmatoarea etapa, lupta pentru putere si dintr-o data toate lucrurile pe care le facem au nevoie de un efort constient. Incepem sa il vedem cu adevarat pe celalalt si ego-urile sunt de aceasta data dezgolite unul in fata celuilalt. Experienta de viata si lucrurile pe care le-am invatat in relatii nu ne sunt de ajutor de cele mai multe ori si atunci comportamentele pe care le adoptam sunt cele familiare.

Ce urmeaza?

Etapa luptei pentru putere sau testul curajului este perioada cea mai dificila in viata unui cuplu. Indiferent cat dureaza indragostirea, daca suntem la prima relatie sau la o a doua incercare, daca ne cunoastem de mult timp sau nu, strabatem cu totii acest drum. Un drum dificil, fara variante alternative, dar cu sanse ridicate de a gasi scurtaturi daca stim sa ne echipam corespunzator.

Unde a disparut celalalt?

Senzatiile sunt de cele mai multe ori de bulversare, pare ca apar aspecte noi, necunoscute, iar lucrurile pe care le stiam ori au disparut ori ne irita si indispun. Poate ca dorinta partenerului de a calatori in fiecare weekend e un aspect care ne-a atras la inceput si acum ne irita, incepem sa ii vedem rutinele si ele sunt diferite de ale noastre, poate ca autoreflectia si introvertirea lui care la inceput mi se pareau misterioase si incitante acum ma sperie. Poate ca partenerul devine mai rece si noi intelegem de aici ca nu mai suntem importanti pentru el.

Fiecare dintre noi reactioneaza diferit. Uneori ne asumam vulnerabilitatea si exprimam nevoile pe care le avem aratandu-ne cum suntem in realitate. Alteori nu exprimam nevoile sperand ca celalalt sa ne ghiceasca gandurile ca si pana atunci.

Partenerul pe de alta parte, care in prima etapa era hipervigilent la nevoile noastre si care le indeplinea acum nu o mai face. Iar acest lucru ne sperie. Nu stim ce se intampla cu noi, ce sa facem si cum sa mergem mai departe, cum sa ne adaptam unui nou context. Partenerul pare diferit de cel de care ne-am indragostit, desi in realitate exact de el si de ceea ce trezeste in noi avem nevoie ca sa ne redescoperim. Este etapa in care suntem ca doi copii care se cauta unul pe celalalt, dar nu se inteleg pentru ca vorbesc limbi diferite.

Celalalt imi scoate la iveala amintiri dureroase si vulnerabilitati, ies la suprafata toate diferentele dintre noi, toate lucrurile de care avem nevoie, de fapt, ca sa ne cunoastem. Este momentul cel mai bun in care ne putem da sansa de a-l vedea, cunoaste si iubi pe cel de langa noi asa cum este el in mod real, autentic. Peste 70% dintre lucrurile care ne deranjeaza la partener nu se schimba si intelegand acest aspect, trebuie sa aflam daca il putem acepta si iubi pe celalalt asa cum este el, nu ca proiectie a asteptarilor noastre, adica asa cum ne-am dori sa fie.

De multe ori relatiile se opresc aici

Nu multi au curajul sa continue drumul. Unii se intorc in fuga la start, asteptand sa porneasca iar, un alt drum cu un alt partener. Altii raman intr-un refugiu nestiind incotro sa se indrepte. Dar cei cu adevarat echipati si curajosi, desi au multe momente de cumpana, se strang mai tare de mana si merg inainte stiind ca acesta este drumul lor.

Si ceilalti? Ei traiesc frica si teama ca partenerul nu este ceea ce cautau de fapt. Din incapacitatea de a ramane si de a depune efort pentru ca relatia sa functioneze. Invatam, credem si apoi ne dorim ca lucrurile sa vina de la sine, dar de multe ori nu ne dam seama ca avem nevoie sa toleram incertitudinea si sa depunem un efort constient pentru relatie. Pentru ca ori de cate ori incepem o relatie noua, ajungem pe acelasi drum mai devreme sau mai tarziu. Motiv pentru care este important sa fim toleranti, rabdatori atat cu noi, dar si cu celalalt.

Alte cupluri nu renunta, dar nici nu depun efort ca drumul sa fie mai placut, mai bun. Se complac in relatii dependente in care nevoile celor doi nu sunt indeplinite. Si din frica, teama, lipsa de empatie, rusine, sau lipsa de ajutor nu reusesc sa faca un pas. Nu reusesc sa creeze un mediu stabil in care sa se simta in siguranta vazuti si iubiti sau sa ceara ajutorul in exterior ca sa poata face asta.

Este perioada, fireasca, a intrebarilor. Oare celalalt este cel pe care il doresc in viata mea? Si stiind acest lucru, impreuna cu reflectia asupra intrebarilor, avem nevoie sa sa ne reglam mecanismele defensive. Sa ne vedem pe noi, dar sa il auzim pe celalalt: sa ii auzim nevoile, dorintele, visele.

Iubirea, cel mai frumos dar catre noi si catre celalalt

Cei curajosi parcurg drumul alegand constient sa depaseasca lupta pentru putere. Ei au invatat ca vor mai reveni aici, la lupta pentru putere, cand este greu, dar ca iubirea este o alegere constienta si o acceptare a celuilalt cu intregul sau univers. Stiu ca relatiile bune nu vin de la sine, ci ca invatam sa le cream si mentinem. Cu drag si rabdare. Isi consolideaza increderea, siguranta si cuplul incepe sa se intareasca.

Ne bucuram de marea sansa a relatiilor de iubire - un moment in care putem crea in noi si in celalalt ceea ce nu a existat oferindu-ne lucrurile pe care nu le-am avut si dupa care am tanjit. Nu este usor, ci un proces foarte dificil. Ceea ce eu am nevoie este lucrul care partenerului meu ii este cel mai greu sa mi-l ofere. De exemplu, atractia este cu precadere catre un partener mai rece si distant, dar nevoia mea este de caldura si conectare. Cu rabdare si intelegere, daca eu imi suplinesc nevoia si partenerul o intelege si se apropie mai mult de mine, evoluam amandoi, crestem amandoi in aceasta relatie.

Iubirea nu inseamna doar sa il auzi pe celalalt, ci sa il asculti, nu doar sa il vezi, ci sa il privesti, nu doar sa il stii, ci sa il simti. Iar ca sa putem experimenta iubirea, avem nevoie sa ne privim, ascultam si simtim pe noi insine intai ca sa putem face apoi acelasi lucru cu celalalt. Invatam sa iubim. Invatam sa ne oferim noua lucrurile de care avem nevoie. Iubirea pentru celalalt este neconditionata: te iubesc pentru ca te iubesc.

Este perioada in care gandurile noastre sunt legate de bucuria, incantarea si recunostinta de a fi alaturi de celalalt si de liniste. Sunt lucruri pe care avem nevoie sa le cultivam in fiecare zi, dar pe care sa i le impartasim si partenerului cu fiecare ocazie. Iubirea se exprima si prin grija si bunatate, prin atingere, imbratisare sau privire.

Daca suntem suficient de curajosi, rabdatori si il iubim, apreciem si respectam pe cel de langa noi, avem sanse foarte mari de a fi intre cei 5% (cupluri fericite conform studiilor) sau de ce nu, de a creste acest procent. Pentru ca iubirea este cu adevarat cea mai frumoasa, onesta si inaltatoare experienta pe care o traim in aceasta lume.

Irina Calomir este psiholog cu drept de libera practica si expert Wellbeing. Promoveaza un stil de viata traita constient, atat individual cat si in viata de cuplu.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...