"Pagubele colaterale" ale genocidului din Rwanda se resimt si astazi

Au trecut 25 de ani de la genocidul din Rwanda. Dar in zona exista inca victime, de exemplu in Congo. Dirke Kopp comenteaza.

Cine se plimba astazi prin capitala rwandeza Kigali descopera strazi largi, zgarie-nori, centre de afaceri, o atmosfera moderna. Pe aceleasi strazi se aflau in urma cu 25 de ani sute de mii de cadavre, in aer domina mirosul de putrefactie.

A trecut un sfert de secol de cand, in doar cateva saptamani, au murit aproape un milion de oameni, majoritatea din comunitatea tutsi, precum si membrii majoritatii hutu. A fost nevoie de multa vreme pana cand crimele sa fie recunoscute drept genocid. A devenit limpede si ca lumea nu are voie sa mai ignore asemenea atrocitati.

Si totusi mapamondul continua sa fie scena unor astfel de crime. In Yemen, Congo, in Sahel, in Myanmar, in Sudanul de Sud. Nu sunt crime in masa. Dar sunt atacuri zilnice, soldate cu victime - uneori mai multe, alteori mai putine.

Vanzari de arme pentru cine nu merita

In acest moment exista neintelegeri intre Germania, Franta si Marea Britanie, daca si ce fel de arme pot fi livrate Arabiei Saudite. Fiecare dintre cele trei state ar trebui insa sa stie care sunt efectele livrarii de arme catre cine nu merita.

Recent a fost dezvaluit ca sistemele militare germane au fost folosite in razboiul din Yemen, ucigand persoane nevinovate. Si, pentru a reveni la Rwanda, Franta a livrat pana cu putin timp inainte de inceperea genocidului, in 1994, arme guvernului local.

Si, in loc sa apere populatia civila prin interventia militara intitulata "operatiunea turcoaz", militarii francezi au facilitat retragerea criminalilor cu armament in Congo. Efectele sunt si astazi resimtite de oamenii din Congo, dar, pentru ca se intampla "cu picatura" si dincolo de atentia presei, in mici sate din estul tarii, crimele sunt ignorate.

In cifre: genocidul din Rwanda s-a soldat cu 800.000 de victime. Dar, dupa masacrul din 1994, in estul Republicii Congo, au fost ucisi milioane de oameni, iar crimele nu inceteaza nici in momentele in care cititi acest text.

Acesti morti reprezinta ceva de genul "pagubele colaterale" ale genocidului din Rwanda. Recent, noul presedinte congolez, Felix Tshisekedi scria la Kigali, in Cartea de Aur a Memorialului dedicat genocidului din Rwanda: "Pagubele colaterale ale ororilor nu au crutat tara mea, care a trebuit sa suporte pierderea a milioane de vieti omenesti." Nu exista nicio zi in Congo, in care sa nu se inregistreze masacre si atacuri armate. Dar numarul zilnic al victimelor se situeaza sub nivelul de alarma stabilit de comunitatea mondiala pentru Africa: o suta de morti.

Prin represiuni impotriva unui nou genocid

Vizita presedintelui Tshisekedi in Rwanda vecina ar putea reprezenta un prim pas in directia apropierii dintre Rwanda si Congo, care se afla de peste 20 de ani in conflict. Disensiunile au fost mereu generate de controlul asupra regiunii si de resursele din Congo.

Dar, Paul Kagame, presedintele Rwandei, a fost mereu abil in relatiile externe: stilul lui autoritar, considerat de occident drept "dictatura in curs de dezvoltare", a facut ca incarcerarea criticilor regimului sa fie considerata drept raul necesar pentru a evita un nou genocid.

Acuzatiile privind minimalizarea genocidului i-au adus politicienei din opozitie, Victoire Ingabire, o pedeapsa de 8 ani cu privare de libertate. In acest an a fost gratiata cu surle si trambite de Kagame. Cand l-a criticat insa pe presedinte i s-a amintit ca ar putea ajunge din nou dupa gratii. Dar amenintarea nu a fost exprimata nici in franceza si nici in engleza, astfel incat nu a ajuns la presa internationala.

Guvernul din Rwanda nu ofera un bun exemplu

Mult laudata reconciliere din Rwanda nu este nici pe departe atat de functionala, precum o prezinta presedintele. Impulsurile rwandeze sunt impresionante, mai ales disponibilitatea oamenilor simpli de a-i ierta pe cei care le-au ucis rudele. Statul insa nu ofera niciun exemplu bun.

In pozitiile oficiale actuale se mentioneaza genocidul asupra comunitatii tutsi, uitati fiind toti membrii hutu, care au platit cu viata in incercarea lor de a-i proteja pe tutsi de criminalii din minoritatea hutu.

Nu inseamna ca in Rwanda ar putea urma un nou genocid. Dar este evident ca tara si regiunea sufera inca si ca drumul spre reconciliere nu este nici pe departe finalizat.

Dirke Kopp

Declarațiile preotului Nicolae Tănase sunt ”o invitație la viol”. Ministra Justiției intervine

Ministra Justiţiei, Alina Gorghiu a spus, referitor la afirmaţiile preotului Nicolae Tănase de la Valea Plopului potrivit cărora fetele care sunt agresate sexual ar trebui să intre la...

Plângeri la DNA și ANI împotriva lui Cristian Popescu Piedone. USR îl acuză că și-a angajat ”rudele și pilele” la primărie

USR va depune plângeri la Agenţia Naţională de Integritate şi Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva lui Cristian Popescu Piedone şi a caracatiţei cu rude şi pile pe care a...