Franta a salvat UE. Pentru cat timp? Drumul ultimei sanse

Autor: Ioana Ene Dogioiu - Senior editor
Marti, 09 Mai 2017, ora 15:29
6537 citiri
Franta a salvat UE. Pentru cat timp? Drumul ultimei sanse

Daca te uiti la paharul alegerilor din Franta, e pe jumatate plin sau pe jumatate gol? A fost extremismul invins sau, dimpotriva, a primit cea mai importanta confirmare din istoria Frantei?

Sigur ca victoria, destul de confortabila, a lui Emmanuel Macron este una, in egala masura, a Uniunii Europene, pentru care ascensiunea extremismului reprezenta un pericol letal.

Noul presedinte a tinut, de altfel, sa sublinieze dimensiunea europeana a victoriei sale prin acompanierea parcursului sau solitar prin curtea Palatului Luvru, spre scena unde urma sa-si sustina discurul, cu acordurile imnului Europei, Oda Bucuriei.

De altfel, discursul lui Macron a fost adresat in egala masura tarii sale si Europei, carora le-a promis, explicit, sa le apere.

Si nu a fost singura veste buna zilei din acest punct de vedere. Si in Germania, partidul Angelei Merkel a obtinut o victorie de etapa, in landul Schleswig-Holstein, care face si mai probabila continuarea parcursului cancelarului german dupa alegerile din 24 septembrie, cu diferenta, si ea benefica, ca de aceasta data ar avea la Paris un partener mai puternic, proaspat legitimat, cu care sa imparta povara sustinerii UE.

Pe de alta parte, insa, simplul fapt ca Le Pen a pierdut presedintia Frantei nu inseamna ca nu a obtinut un scor urias. 9 milioane de francezi au vrut-o presedinte si i-au validat ideile, ceea ce nu e deloc neglijabil. Si electoratul acela ramane, va vota si la parlamentare.

Probabil ca Frontul National nu va obtine acelasi scor, avand in vedere ca intotdeauna dna le Pen a fost cu mult peste propriul partid, este o veritabila locomotiva. Dar aceasta locomotiva ca conduce trenul si la parlamentare, asa ca un scor bun este cat se poate de probabil.

La fel de probabil, Frontul National nu va ajunge sa guverneze, dar asta nu este neaparat un motiv de relaxare. Partidele isi permit sa fie si mai iresponsabile atunci cand nu guverneaza, deci nu au, practic, nicio raspundere.

Cel mai usor sa te sui pe valul nemultumirii este in opozitie, acolo unde se afla Marine Le Pen incurajata de scor. Nu cred ca dansul relaxat din seara infrangerii a fost doar un efect de scena.

Asadar, pericolul extremist, chiar daca nu si-a consumat total potentialul letal, nu a scazut. Dimpotriva, a primit o importanta validare. Si va fi acolo, dupa cum explica intr-o exceptionala analiza intr-un interviu acordat Ziare.com Oana Popescu, directorul Global Focus, cat timp cauzele furiei, ale nemultumirii vor fi si ele acolo, adica, in esenta, inadaptarea institutiilor si partidelor la noile realitati.

Pentru ca, indiferent despre ce problema punctuala vorbim, resortul ei ultim acesta este.

As zice asadar ca, mai degraba, UE primeste o ultima sansa importanta.

Macron are la dispozitie maximum 5 ani pentru a livra electoratului francez tocmai un tratament eficient pentru aceasta cauza profunda si deja cronicizata.

Are avantajul ca porneste de la o stacheta destul de scazuta a asteptarii, fiind mai degraba beneficiarul unui vot negativ, al disperarii.

Cred ca nivelul de asteptare reala de la noul presedinte se situeaza undeva la scorul din primul tur. Restul sunt mai degraba usurati.

Dezavantajul este ca nu are o forta politica in spate. Sigur ca face parte din farmecul dlui Macron ca nu are un partid in spate, ca e produsul atat de modernului anti-sistem, care neaga tocmai principiile si regulile politicii traditionale. Si asta in primul rand din cauza dezmagirii generate de partidele traditionale, server taxate in Franta.

Dar, deocamdata cel putin, nu a fost inventat un sistem politic care sa functioneze tocmai in afara acestor reguli si, mai ales, fara partidele politice.

Asta e democratia reprezentativa.

Cu alte cuvinte, magneticul anti-sistem va avea nevoie de inevitabilul sistem pentru a livra ceva concret. Asta e marea incercare a dlui Macron, asta va trebui sa dovedeasca eroul anti-sistem, ca poate lucra cu sistemul pe care sa-l "dreseze", sa-l reformeze si sa-l transforme conform asteptarilor francezilor.

Si ma refer aici atat la sistemul intern al Frantei, cat si la sistemul comunitar al UE, aflat la randul sau in pragul unei mai mult decat necesare reforme, al carei motor nu poate fi decat "binomul" franco-german.

De-abia daca dl Macron va trece aceste incercari, vom putea spune ca pericolul extremist s-a indepartat de Franta si de UE, ca adversarii Europei, in frunte cu Vladimir Putin, au pierdut partida. Dar inca suntem departe de acest moment. In cel mai bun caz, suntem la inceputul drumului ultimei sanse.

Daca va esua, ma tem ca inca o sansa nu va mai exista nici pentru Franta, nici pentru UE.

Citeste analiza scrisa de un roman din Franta pentru Ziare.com: Dupa Le Pen, multe intrebari s-arata. S-a dus o frica, ce urmeaza nu-i deloc clar

Moartea unui om politic - pomenirea și lecțiile acesteia. Partea I: de ce trebuie să (ne) criticăm liderii?
Moartea unui om politic - pomenirea și lecțiile acesteia. Partea I: de ce trebuie să (ne) criticăm liderii?
Acum la mine e noapte târziu, dar calendaristic ziua de 27 martie a început deja. Când domniile voastre (sau majoritatea) veți citi acest articol (în două părți), peste cea de-a 29-a zi a...
Intrarea în Schengen pune sub lupă corupția din România: “Iar ne-a prins ninsoarea nepregătiți”
Intrarea în Schengen pune sub lupă corupția din România: “Iar ne-a prins ninsoarea nepregătiți”
România intră în spațiul Schengen doar pe cale maritimă și aeriană, la finalul lunii martie 2024. Aderarea va stimula turismul și comerțul și va consolida piața internă. Pe de altă...
#Macron Franta UE , #alegeri Franta