Ziare.com

Alegerile americane si razboiul cultural al Occidentului

de Valentin Naumescu, presedinte ICDE
Marti, 11 Februarie 2020, ora 21:00

   

Alegerile americane si razboiul cultural al Occidentului
Valentin Naumescu
Faptul ca politica, buna sau rea, se construieste pe o fundatie culturala dominanta, pe un suport sau pattern de cultura politica, pe o dimensiune educationala profunda si pe un set de valori, constientizate sau nu de elitele politice, dar mai ales de votanti, este un adevar pe care putini politologi si sociologi il mai contesta in prezent.

Citeste toate textele scrise de Valentin Naumescu pentru Ziare.com

Marile batalii politice ascund de obicei ciocnirea unor "placi tectonice" concurente, a unor curente de cultura politica (ideologice) intrate in conflict, care lupta pentru suprematie si pentru impunerea paradigmei dominante a epocii respective.

Au inceput alegerile interne in cele doua mari partide americane, in vederea desemnarii, la Conventiile Nationale din vara, a candidatilor finali in cursa pentru presedintia SUA.

Dincolo de componenta pur politica, partizana, a competitiei intre democrati si republicani din acest an, pentru castigarea functiei de sef al executivului american, confruntarea din 3 noiembrie va marca un castigator de etapa inclusiv in marele razboi cultural al secolului XXI, care divide democratiile occidentale, desfasurat pe falia liberal-iliberal.

Am tratat pe larg ciocnirea celor doua paradigme construite in jurul atitudinii politice asupra libertatii si deschiderii in volumul colectiv Tensiunea liberal-iliberal pe agenda globala: Probleme fundamentale ale lumii contemporane (coord. Valentin Naumescu si Raluca Moldovan, Presa Universitara Clujeana, 2019).

Alegerile prezidentiale americane din toamna sunt, prin relevanta, mediatizarea si competitivitatea lor exceptionale, cel mai fidel indicator al acestei tensiuni dintre cele doua modele de cultura politica active in democratiile occidentale.

Privind strict spre profilurile biografice, spre programele si discursurile candidatilor, teza de mai sus poate fi contra-argumentata. Poate ca Sanders, de exemplu, si Trump nu sunt, fiecare luati in parte, cei mai reprezentativi pentru curentele liberal si iliberal.

Putem identifica lideri politici care exprima cu mai multa acuratete ideile liberale si iliberale, in Europa de Vest, respectiv in Rusia, dar rivalitatea si dezbinarea aparute in politica si societatea americana pe axa pro-Trump versus anti-Trump au cu siguranta forta de expresie si de abstractizare cea mai importanta.

Si totodata consecintele cele mai importante in politica lumii, desigur.

Simbolistica bataliei dintre Trump si cel care va fi desemnat candidatul democratilor confirma din plin observatia de la inceputul textului, nu neaparat prin identitatea personala a candidatilor, cat mai ales prin esenta ideilor pe care platformele si sustinatorii lor le promoveaza in societate.

Vor fi fiind, probabil, suporteri ai lui Trump care sa spuna ca presedintele SUA nu este neaparat un iliberal, in sensul de adept al autoritarismului (si ar putea avea dreptate, daca acesta este sensul pe care-l dam iliberalismului), ci un conservator democrat constitutionalist, dupa cum Bernie Sanders nu este nicidecum un liberal clasic, ci un socialist radical.

Privind insa in ansamblu curentele ideologice radicalizate pe care le reprezinta astazi "Magarul" si "Elefantul" in societatea americana si, prin extensie, in democratiile occidentale de pretutindeni, vom intelege ca sensul profund al confruntarii este, in esenta, razboiul valorilor liberale cu atitudinile si convingerile non-liberale, cele din urma aflate in ofensiva puternica in ultimul deceniu, in intreg spatiul euro-atlantic, din SUA si Marea Britanie pana in Italia, Austria, Ungaria, Polonia sau Romania.

Un razboi cultural si paradigmatic, putem spune, care inchide o bucla a consensului de peste sapte decenii din istoria intelectuala si ideologica a democratiilor liberale ale Occidentului, un punct de inflexiune in care au tentatia sa intre, se pare, dupa doar 30 de ani, si democratiile mai tinere si mai vulnerabile din Europa Centrala si de Est.

Nimic nu se compara insa cu ciocnirea uriasa a curentelor din democratia americana. Iar ce vedem acum este doar "incalzirea" pentru lupta gigantica de la toamna. La republicani, alegerile primare par o simpla joaca procedurala, care nu starneste niciun interes public, fiind evidenta (re) nominalizarea actualului presedinte de la Casa Alba, Donald Trump, creditat cu 97% sustinere printre republicani.

Cei doi contracandidati formali ai lui Trump, guvernatorul Bill Weld de Massachusetts, declarat libertarian, si dezvoltatorul imobiliar californian Rocky De La Fuente, vesnic candidat autointitulat reformist, par mai degraba ca sunt interesati doar sa isi faca o campanie de imagine personala.

La democrati, insa, cel putin 4-5 candidati semnificativi, destul de bine conturati politic si ideologic, fac din alegerile primare un proces intens si dur de selectie. Joe Biden, Bernie Sanders, Elizabeth Warren, Pete Buttigieg si Michael Bloomberg lupta pentru nominalizare, de pe platforme care acopera un spectru larg de nuante si pozitionari, de la un centrism cu vechi afilieri republicane (miliardarul Bloomberg) pana la o stanga radicala vecina cu neomarxismul european (Sanders).

Intre aceste doua repere aflate la extremitatile discursului in Partidul Democrat, mai exista oferta moderat-centrista a obositului, mult incercatului de probleme si cam uzatului Biden, discursul intelectual de stanga, elevat si doct, al fostei profesoare de la Harvard Elizabeth Warren, care isi propune sa reformeze capitalismul, dar si discursul proaspat, energic, vibrant al tanarului primar al unui orasel din Indiana, Pete Buttigieg, care incearca la doar 38 de ani sa sparga blocada septuagenarilor din politica americana.

Nu e scopul acestui articol sa se lanseze intr-un pronostic privind castigatorul cursei.

Intensitatea si ferocitatea bataliei intre tabara pro-Trump si tabara anti-Trump se vad cel mai bine pe frontul de lupta al Facebook. Si nu discutam numai de militantii si suporterii din SUA, unde pana la un punct aceasta controversa politica si electorala ar putea fi de inteles, fiind vorba de tara si provocarile vietii lor in joc, ci de reverberatiile tensiunii liberal-iliberal care ajung pana la frontiera rasariteana a Occidentului.

Daca suntem atenti, de pilda, la radicalizarea mesajelor si agresivitatea tonului, la discursul urii propagat pana in Romania si la tentatia de a aplica "lovitura de baros decisiva" in comentariile de pe forumuri, in care fiecare pretinde ca este detinatorul adevarului absolut, iar cei de partea opusa sunt niste tampiti care nu inteleg nimic, vom intelege ce forta de expresie imensa au alegerile prezidentiale americane din acest an.

In vorbe tot mai grele, colcaind de otrava, combatantii nu vor numai sa isi prezinte propriile argumente, cat mai ales sa-si desfiinteze cu ura interlocutorii, sa-i distruga, sa-i calce in picioare... Simpla critica a unei idei politice este perceputa tot mai mult cu un atac la propria persoana, fiindca militantii se identifica tot mai mult cu "cauza" pentru care lupta candidatul sau platforma lor favorita.

Taberele politice de astazi arata tot mai mult ca niste secte care se urasc de moarte intre ele.

Ai uneori impresia ca, pe Facebook, nu au mai ramas decat "neomarxisti nenorociti", "comunisti de generatie noua", "spalati pe creier de drogul corectitudinii politice care cere pe zi ce trece doze tot mai mari", "sorosisti corupti", "globalisti vanduti multinationalelor", "tradatorii credintei crestine", "cei care vor sa umple Occidentul de musulmani", sau, dimpotriva, "trumpisti inculti", "ultraconservatori bigoti", "nationalisti de joasa speta", "rasisti si xenofobi sfertodocti" etc.

Cel putin din perspectiva acestui "dialog cultural" contondent, viitorul democratiilor din spatiul euro-atlantic nu suna tocmai bine. Reaparitia urii in politica anunta vremuri grele.

Nu stim deocamdata cum se va termina razboiul cultural al Occidentului, care divide inca de la inceputul secolului XXI democratiile numite candva "liberale" si care a crescut in intensitate si profunzime in ultimii ani, dar stim ca alegerile prezidentiale americane de anul acesta vor avea un impact masiv, in ambele variante posibile.

Valentin Naumescu este conferentiar doctor abilitat in domeniul relatii internationale la Facultatea de Studii Europene a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca si presedintele asociatiei Initiativa pentru Cultura Democratica Europeana (proiectul Romania Europeana).

Despre ce vrei sa scriem?


Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 5683 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
19 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

Daca ne referim strict la Romania, tabloul este cumva, diferit!

Romanul nu este indoctrinat de liberalism, socialism sau iliberalism, fapt - in esenta - pozitiv!
Partea PROFUND NEGATIVA a cazului romanesc este ca lupta politica este de fapt LUPTA INTRE MAFII JEFUITOARE.
Iar daca privim cu atentie, exista mici mafii in toate institutiile statului, bazate pe nepotisme, amantlacuri sau pur si simplu complicitati la jaful banului public si MARILE MAFII, adevarate organizatii criminale care includ - obligatoriu - politicieni.
Iar de departe, cea mai periculoasa Mafie este cea PSD-ista!
In Romania, lupta politica este, cu unele exceptii fericite, lupta pentru CIOLAN, nu lupta de idei!

 

situatia pe care o prezinti ca fiind specifica romaniei

o intilnim in aproape toate tarile...

"in aproape toate tarile"

nu e, totusi, ca-n RO, unde hotia generalizata este un mod de viata si actiune ale clasei politice... si nu numai. Asadar semnificativa este extesia si ponderea in dezvoltarea societatii! Problema este: in ce masura poate societatea sa contracareze efectul funest al 'situatiei", prin instituiile desemnate istoric sa faca asta, cele ale statului; poate ca mai sugestiv ar fi sa spunem: care este forta de reactie r.a.p.i.d.a. a societatii prin anticorpii impotriva 'situatiei". Sigur ca toata lumea se imbolnaveste cam la fel, dar nu toata lumea iese din boala cu aceleasi sekele.

Crezi ca miliardarul Bloomberg candideaza...

..in U.S.A. pentru ciolan?

Secolul XXI este culinar, nu cultural sau religios

Secolul XXI este coolinar, nu cultural. De aceea, luptătorii politici si postacii lor nici nu pot concepe, necitind 100 de cărti pe an, că există si alte idei, lumi sau interese decat cele personale sau de gască.

Sper ca tectonica placilor liberala si iliberala care se ciocnesc in

SUA sa nu contamineze Europa, unde exista un spectru politic mai larg si mai bine conturat. Desigur, alegerile americane vor influenta tot Occidentul, intr-un fel sau altul. In realitatea europeana, singura care ma intereseaza cu adevarat, vor exista jocuri de aliante, mai mult sau mai putin temporare sau solide. Ma gandesc la ultimele evenimente germane. In orice caz, am o incredere net superioara in democratiile europene decat in democratia americana, polarizata pe "Magar" si "Elefant", doua simboluri animale care nu exceleaza numai prin calitati. Mai au si multe defecte.

Mi-ar place sa citesc o analiza a domnului Naumescu despre dinamica politica si ideologica din Europa contemporana. As indrazni sa-i sugerez domnului Naumescu sa faca o paralela cronologica intre nasterea si maturizarea Confederatiei Helvetice (26 de cantoane si semicantoane, 4 limbi, multiculturala, multi religie, cosmopolita) cu nasterea si maturizarea Uniunii Europene (26 de tari, 20 (?) de limbi nascute din 4 radacini, multiple religii, cosmopolita).

Astfel vom vedea poate mai clar care este locul Romaniei in aceasta familie europeana, care sunt perspectivele sau obstacolele pe care trebuie sa le evite.

Multumesc pentru acest excelent articol.

 

subscriu !

e frumos ceea ce propuneti... dar o fi aplicabil, in vreun fel, si la Romania ? Pe noi asta ne intereseaza, cum sa realizam p.r.a.c.t.i.c. dezideratul dezvoltarii 'ca in Elvetia". Restul, s-ar putea sa fie vorbarie doar de dragul exemplului bun.

Liberalismul stil Obama si UE e in prag de faliment

UE nu mai are suprematia aproape in nici-un domeniu. "politically correctness" dezvoltat de marxisti este politica de stat. De haosul creat de acest liberalism neomarxist a profitat china, care a "furat"/"fura" cat poate, iar firmele europene sunt cumparate de chinezi rand pe rand. Daca totul continua viitorul tuturor va fi creat in laboratoarele din Beijing. Este interesant ca nu am vazut niciun articolul despre furtul datelor americaniilor (equifax) de catre 4 militari din structuriile militare chineze https://www.youtube.com/watch?v=MpTpUO9qSU0). Tipii sunt pe lista FBI, dar bineinteles china nu recunoaste nimic. Iar UE, de frica lor. in loc sa-si dezvolte 5G numai cu tehnologie europeana (Nokia si Ericsson cum face Usa), ii lasa pe chinezii din Huawei in competitie. Viitorul UE e sumbru.. si culmea este ca ei se ingrijoreaza de america... :)

??

Unde vezi in Europa un spatiu politic mai bine conturat ? In Franta binarul stanga-dreapta s-a fracturat iar partidele traditionale sint perfierice. In Germania iata ce evenimente avem tocmai pentru acele contururi par sa de destrame. Ce sa mai vorbim de Italia care de mult navigheaza in ape tulburi. Austria, Grecia nu mai spunem, Spania, Suedia, Olanda toate cunosc presiunea unor schimbari. Peste tot aproape avem nu contururi ci reconturari in plina miscare.

Domnule profesor ....

Liberal și iliberal ???? Era exemplul concret recent si profund in UK ! pentru a nu mai inventa o noua dogma politica . se numește conservatorism care lăsand la o parte valorile culturale și religioase pe baza carora sau format națiunile occidentale , este ultimul apărător al capitalismului. Ce se intampla acum in US este mai mult o problema medicală , datorită unui virus creeat in laboratoarele media , cu fonduri ale instituțiilor de șpagă instituționalizată de pe K Street Washington Dc care se numește TAD și se tratează in timp .

 

Iliberalismul este un fenomen real care a apărut in ultimii ani

in cele mai dezvoltate democrații, SUA și Europa occidentală, dar și in cadrul democrațiilor mai recente din Europa post-comunistă, in special al Ungariei. Această nouă orientare politică nu respinge frontal principiile fondatoare ale democrației (drepturile omului, respectarea minorităților rasiale, etnice, religioase, sexuale, naționale ori politice, statul de drept, autonomia justiției, libertatea presei etc.), așa cum fac statele totalitare sau dictatoriale, dar incearcă să le fragilizeze, să le golească de conținut. Pentru liderii iliberali votul, succesul in alegeri este prima și unica sursă a legitimității: odată aleși ei consideră că dețin monopolul reprezentării puterii. In momentul de față, pe fondul rolului crescand al Chinei, asistăm la un declin al Occidentului in economia și politica mondială. Liderii iliberali, populiști atribuie acest declin sistemului democratic de pană acum și partidelor tradiționale și, exploatand aceste provocări, promit să le invingă. Insă, prin abandonarea valorilor liberale acest lucru nu va fi posibil: vom avea autoritarism, orizonturi inchise și in cele din urmă moartea libertăților civice. Asocierea lui Trump cu iliberalismul este ușor simplificatoare, nu are exactitatea matematicii, dar este corectă, cel puțin sub aspect pedagogic, al ințelegerii unui fenomen politic complex, in mișcare. Felicitări autorului!

 

remarcabil de vaga

asertiunea dvs. "Această nouă orientare politică nu respinge frontal principiile fondatoare ale democrației (drepturile omului, respectarea minorităților rasiale, etnice, religioase, sexuale, naționale ori politice, statul de drept, autonomia justiției, libertatea presei etc.), așa cum fac statele totalitare". Dar ce altceva face, decat sa zica: sunt bune aceste valori, dar eu vreau sa fie cum vreau eu ! Xredeti ca efectele vor fi diferite de cele ale totalitarismului ? Un "totalitarism mai "soft" este de preferat celui clasic ? Probabil ca totalitarismul insusi raspunde la aceasta intrebare incepand in mod insidios cu imbratisarea "iliberalismului" !

Multumesc

Pentru nimic. Citind comentariul tău vis a vis de subiect imi aduc aminte de școala primara cand tovarașa profesoara ne punea sa facem rezumate cu “ cuvintele noastre" neaparat , despre orice nuvela, poezie etc. Iliberalism este numele unui curent politic apărut la sfarșitul anilor 90 intr-adevăr dar ce legătura ar avea mai ales la nivel pedagogic :())) cu US ? mai ales ca , nu “ văd in aceasta explicație , cuvantul : Russia ? wilkipedia ne spune ca :in urma alegerilor , guvernul ales face politica intr un mod secret , nedemocratic și totalitar. .. :))( Asta ințelegeți voi ca se intampla in US ? Chiar credeți ca de acum incolo o sa luam tichete de parcare pe faptul ca ne a parat vecinul, sau fosta amanta fără nici o dovada și sa le acceptam pentru ca altfel suntem iliberali? Și ma refer la US și nicidecum la Ungaria și Rusia de exemplu și ca un președinte care este in suporter al amendamentului 2 este la randul lui iliberal? :))) ceea ce este in contradicție cu orice explicație fie ea și la nivel pedagogic de care nu ducem lipsa in marile universități americane.

Trump nu este un iliberal, el are doar in sange

conceptul "eu sunt singurul Boss, you got fired" :))))
Cum ramane cu declaratiile publice, i.e. Hillary la puscarie, presa opozitiei este dusmanul boborului, etc, etc. Cum ramane cu cererea lui facuta presidentiei ucrainiene (sub forma de santaj;) de a pune fiul contra-candidatului Biden sub urmarire penala?
P.S. Ronald Reagan a fost un domn de centru-dreapta si un promovator al valorilor liberale. In contrast, Beizadeaua Trump este un demagog oportunist, asa cum arata si biografia lui, singura lui valoare fiind puterea si prestigiul personal (profilul lui se potriveste de minune cu profilul narcisistilor;)

o mica adugare...

america astazi a deviat de la conceptul clasic de capitalism...
este o o imbinare intre "crony capitalism" si "military industrial complex"...

stimate profesor,

spuneti asa "o dimensiune educationala profunda si pe un set de valori, constientizate sau nu de elitele politice, dar mai ales de votanti". Acest "mai ales" atinge punctul nevralgic al problemei, zic eu (fara sa cer adeziune). Votantii romani chiar sunt 'constienti din punct de vedere politic" de ceea ce fac ? Eu nu vad asta si cred ca aici se vede foarte clar triumful pesedeilor - constient realizat sau ba - in consolidare pozitiei lor politice 9dar or fi, oare, numai ei asa ?). Este triumful prabusirii invatamantului romanesc, ce numai este capabil sa invete oamenii sa gandeasca si nici sa inteleaga notiunile civice fundamentale. Iar aceste notiuni nu se invata doar la clasa, ca lectiile de civism, ci si in familie (mai ales), ceea ce arata esecul dezvoltarii sanatoase a familiei romanesti, care a virat, vrand-nevrand, in "mafie". Majoritatea romanilor gandesc "mafiotic", mai mult sau mai putzin. Ce a facut scoala ? ce a facut biserica... sa nu ajungem aici ? Stim, insa, bine, ce a facut clasa politica, ea simtindu-se intr-o pozitie sigura si controlabila numai in aceste conditii. Fetisizarea valorii falselor diplome - din punct de vedere al valorii reflectate de ele - este rezultatul momentan. Las deoparte fetisurile cultivate de biserica si ma intreb: cum puteam iesi din criza scolii ce cultiva non-valoarea ? Prin adoptarea - ca un exemplu recent - a legiferarilor propuse in Senat de cei doi caraghiosi senatori ai Romaniei ? Ma indoiesc profund ca pesedeul vrea sa se schimbe ceva in bine !

 

Va e rusine sa folositi cuvantul "conservator"

si de-aia nascociti termeni precum "iliberal". Dar na, daca la noi in tara lipseste conservatorismul cu desavarsire, nu se supara nimeni daca facem o sperietoare din el, nu?

 

Politica. de la Efect la Cauza.

"In vorbe tot mai grele, colcaind de otrava, combatantii nu vor numai sa isi prezinte propriile argumente, cat mai ales sa-si desfiinteze cu ura interlocutorii, sa-i distruga, sa-i calce in picioare."

cam asa e, dar treaba asta e o constructie artificiala, profund artificiala, deci proiectata, nu doar in SUA dar si in RO, or asta povesteste despre faptul ca

"politica, buna sau rea," NU "se construieste pe o fundatie culturala dominanta, pe un suport sau pattern de cultura politica, pe o dimensiune educationala profunda si pe un set de valori",

ci e fix invers, adica politica, aia din proiect, aia proiectata, devine ea insasi temelie pentru o noua cultura politica, pentru o nou dimensiune educationala, pentru un nou set de valori.

mai altfel spus, politica tocmai ce-si schimba sensul de mers,
adica ea nu mai rezulta dintr o dinamica a cetatenilor, fiind un Efect, ci propune o noua exprimare, cu care cetatenii se armonizeaza in mod majoritar, politica devenind, astfel, o Cauza.

o Cauza a manifestarii unor noi dinamici in lumea mare, unor npoi rinduieli, pina la urma a unor noi sisteme sociale.
procesul este ciclic, tendinta de unificare a sistemelor sociale fiind una naturala,
prin urmare politica nu doar ca e o Cauza a manifestarii unor nou-noute rinduieli,
a unei noi culturi politice,
a unei noi dimensiuni educationala,
a unui nou set de valori, dar e chiar catalizatorul unificarii sistemelor sociale.

dar asta nu e o noutate, alegerile, de-o vreme, au devenit o exprimare pur stiintifica, mai exact conducatorii sint alesi in mod stiintific,
prin urmare mai intai stiinta si apoi conducatorii,
asta spre fundamentala diferenta,
pentru ca pina acum era invers, conducatorii fiind cei care influentau dinamica stiintelor.

lumea e alta, cu totul alta decit cea de acum citiva ani,
rinduielile invechite se mai manifesta doar din inertie,
noi rinduieli se manifesta,
si se vor mai naste si alte rinduieli, nou-noute, capabile sa sustina noua greutate a lumii mari, colosala greutate.

"Reaparitia urii in politica anunta vremuri grele."
eu zic asa: adica...invers:))
vremurile grele au dus la reaparitia urii, a urii in mod programatic, deci cu proiect in spate, povestea putind fi asimilata unei demolari controlate a lumii mari, dar asta doar pentru ca lumea mare are nevoie de temelii nou-noute, capabile sa-i sustina inca un etaj, inca un nivel de dezvoltare, de data asta fulminanta, nemaivazuta, nemaiauzita.

 

Complicat

Este intr-adevar o polarizare. Uneori provocata ca parte a unor strategii de lupta politica altele generate de schimbarile din anumite societati. Liberalismul clasic bazat pe bipolaritate undeva la centrul eshicherului pare amenintat cam peste tot. In America s-a intrat intr-o logica in care pozitii radicale dintr-o directie genereaza o alta la fel in cealalta. Administratia conservatoare Bush JR a generat una liberala Obama care la randul ei a facut posibila aparitia unei optiuni foarte conservatoare in persoana lui Trump, total atipica. Acum sintem pe cale sa vedem ascensiunea unui ultra liberal de sorginte socialista in partea democratilor. E de presupus ca in caz de victorie a acestuia la dreapta sa apara tentatii din ce in ce mai conservatoare. Ma intreb unde se va ajunge. Va sucomba sistemul in cele din urma sub presiunea aceste logici fataliste ? Problema e ca in afara lui Biden cam toti candidatii sint mai mult sau mai putin in aceeasi nota ultra liberala desi poate mai atenuata decat in cazul lui Bernie sau Waren. Oricum editorialul bun mai ales ca Naumescu parea pierdut la un moment dat. Sa ne bucuram ca a revenit la comentarii echilibrate.

 

Platforma pentru solutionarea online a litigiilor