Alegerile americane si razboiul cultural al Occidentului

Faptul ca politica, buna sau rea, se construieste pe o fundatie culturala dominanta, pe un suport sau pattern de cultura politica, pe o dimensiune educationala profunda si pe un set de valori, constientizate sau nu de elitele politice, dar mai ales de votanti, este un adevar pe care putini politologi si sociologi il mai contesta in prezent.

Marile batalii politice ascund de obicei ciocnirea unor "placi tectonice" concurente, a unor curente de cultura politica (ideologice) intrate in conflict, care lupta pentru suprematie si pentru impunerea paradigmei dominante a epocii respective.

Au inceput alegerile interne in cele doua mari partide americane, in vederea desemnarii, la Conventiile Nationale din vara, a candidatilor finali in cursa pentru presedintia SUA.

Dincolo de componenta pur politica, partizana, a competitiei intre democrati si republicani din acest an, pentru castigarea functiei de sef al executivului american, confruntarea din 3 noiembrie va marca un castigator de etapa inclusiv in marele razboi cultural al secolului XXI, care divide democratiile occidentale, desfasurat pe falia liberal-iliberal.

Am tratat pe larg ciocnirea celor doua paradigme construite in jurul atitudinii politice asupra libertatii si deschiderii in volumul colectiv Tensiunea liberal-iliberal pe agenda globala: Probleme fundamentale ale lumii contemporane (coord. Valentin Naumescu si Raluca Moldovan, Presa Universitara Clujeana, 2019).

Alegerile prezidentiale americane din toamna sunt, prin relevanta, mediatizarea si competitivitatea lor exceptionale, cel mai fidel indicator al acestei tensiuni dintre cele doua modele de cultura politica active in democratiile occidentale.

Privind strict spre profilurile biografice, spre programele si discursurile candidatilor, teza de mai sus poate fi contra-argumentata. Poate ca Sanders, de exemplu, si Trump nu sunt, fiecare luati in parte, cei mai reprezentativi pentru curentele liberal si iliberal.

Putem identifica lideri politici care exprima cu mai multa acuratete ideile liberale si iliberale, in Europa de Vest, respectiv in Rusia, dar rivalitatea si dezbinarea aparute in politica si societatea americana pe axa pro-Trump versus anti-Trump au cu siguranta forta de expresie si de abstractizare cea mai importanta.

Si totodata consecintele cele mai importante in politica lumii, desigur.

Simbolistica bataliei dintre Trump si cel care va fi desemnat candidatul democratilor confirma din plin observatia de la inceputul textului, nu neaparat prin identitatea personala a candidatilor, cat mai ales prin esenta ideilor pe care platformele si sustinatorii lor le promoveaza in societate.

Vor fi fiind, probabil, suporteri ai lui Trump care sa spuna ca presedintele SUA nu este neaparat un iliberal, in sensul de adept al autoritarismului (si ar putea avea dreptate, daca acesta este sensul pe care-l dam iliberalismului), ci un conservator democrat constitutionalist, dupa cum Bernie Sanders nu este nicidecum un liberal clasic, ci un socialist radical.

Privind insa in ansamblu curentele ideologice radicalizate pe care le reprezinta astazi "Magarul" si "Elefantul" in societatea americana si, prin extensie, in democratiile occidentale de pretutindeni, vom intelege ca sensul profund al confruntarii este, in esenta, razboiul valorilor liberale cu atitudinile si convingerile non-liberale, cele din urma aflate in ofensiva puternica in ultimul deceniu, in intreg spatiul euro-atlantic, din SUA si Marea Britanie pana in Italia, Austria, Ungaria, Polonia sau Romania.

Un razboi cultural si paradigmatic, putem spune, care inchide o bucla a consensului de peste sapte decenii din istoria intelectuala si ideologica a democratiilor liberale ale Occidentului, un punct de inflexiune in care au tentatia sa intre, se pare, dupa doar 30 de ani, si democratiile mai tinere si mai vulnerabile din Europa Centrala si de Est.

Nimic nu se compara insa cu ciocnirea uriasa a curentelor din democratia americana. Iar ce vedem acum este doar "incalzirea" pentru lupta gigantica de la toamna. La republicani, alegerile primare par o simpla joaca procedurala, care nu starneste niciun interes public, fiind evidenta (re) nominalizarea actualului presedinte de la Casa Alba, Donald Trump, creditat cu 97% sustinere printre republicani.

Cei doi contracandidati formali ai lui Trump, guvernatorul Bill Weld de Massachusetts, declarat libertarian, si dezvoltatorul imobiliar californian Rocky De La Fuente, vesnic candidat autointitulat reformist, par mai degraba ca sunt interesati doar sa isi faca o campanie de imagine personala.

La democrati, insa, cel putin 4-5 candidati semnificativi, destul de bine conturati politic si ideologic, fac din alegerile primare un proces intens si dur de selectie. Joe Biden, Bernie Sanders, Elizabeth Warren, Pete Buttigieg si Michael Bloomberg lupta pentru nominalizare, de pe platforme care acopera un spectru larg de nuante si pozitionari, de la un centrism cu vechi afilieri republicane (miliardarul Bloomberg) pana la o stanga radicala vecina cu neomarxismul european (Sanders).

Intre aceste doua repere aflate la extremitatile discursului in Partidul Democrat, mai exista oferta moderat-centrista a obositului, mult incercatului de probleme si cam uzatului Biden, discursul intelectual de stanga, elevat si doct, al fostei profesoare de la Harvard Elizabeth Warren, care isi propune sa reformeze capitalismul, dar si discursul proaspat, energic, vibrant al tanarului primar al unui orasel din Indiana, Pete Buttigieg, care incearca la doar 38 de ani sa sparga blocada septuagenarilor din politica americana.

Nu e scopul acestui articol sa se lanseze intr-un pronostic privind castigatorul cursei.

Intensitatea si ferocitatea bataliei intre tabara pro-Trump si tabara anti-Trump se vad cel mai bine pe frontul de lupta al Facebook. Si nu discutam numai de militantii si suporterii din SUA, unde pana la un punct aceasta controversa politica si electorala ar putea fi de inteles, fiind vorba de tara si provocarile vietii lor in joc, ci de reverberatiile tensiunii liberal-iliberal care ajung pana la frontiera rasariteana a Occidentului.

Daca suntem atenti, de pilda, la radicalizarea mesajelor si agresivitatea tonului, la discursul urii propagat pana in Romania si la tentatia de a aplica "lovitura de baros decisiva" in comentariile de pe forumuri, in care fiecare pretinde ca este detinatorul adevarului absolut, iar cei de partea opusa sunt niste tampiti care nu inteleg nimic, vom intelege ce forta de expresie imensa au alegerile prezidentiale americane din acest an.

In vorbe tot mai grele, colcaind de otrava, combatantii nu vor numai sa isi prezinte propriile argumente, cat mai ales sa-si desfiinteze cu ura interlocutorii, sa-i distruga, sa-i calce in picioare... Simpla critica a unei idei politice este perceputa tot mai mult cu un atac la propria persoana, fiindca militantii se identifica tot mai mult cu "cauza" pentru care lupta candidatul sau platforma lor favorita.

Taberele politice de astazi arata tot mai mult ca niste secte care se urasc de moarte intre ele.

Ai uneori impresia ca, pe Facebook, nu au mai ramas decat "neomarxisti nenorociti", "comunisti de generatie noua", "spalati pe creier de drogul corectitudinii politice care cere pe zi ce trece doze tot mai mari", "sorosisti corupti", "globalisti vanduti multinationalelor", "tradatorii credintei crestine", "cei care vor sa umple Occidentul de musulmani", sau, dimpotriva, "trumpisti inculti", "ultraconservatori bigoti", "nationalisti de joasa speta", "rasisti si xenofobi sfertodocti" etc.

Cel putin din perspectiva acestui "dialog cultural" contondent, viitorul democratiilor din spatiul euro-atlantic nu suna tocmai bine. Reaparitia urii in politica anunta vremuri grele.

Nu stim deocamdata cum se va termina razboiul cultural al Occidentului, care divide inca de la inceputul secolului XXI democratiile numite candva "liberale" si care a crescut in intensitate si profunzime in ultimii ani, dar stim ca alegerile prezidentiale americane de anul acesta vor avea un impact masiv, in ambele variante posibile.

Valentin Naumescu este conferentiar doctor abilitat in domeniul relatii internationale la Facultatea de Studii Europene a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca si presedintele asociatiei Initiativa pentru Cultura Democratica Europeana (proiectul Romania Europeana).

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

România trimite militari să lupte împotriva rebelilor houthi. Cererea lui Klaus Iohannis

Birourile permanente reunite ale Camerei Deputaţilor şi Senatului au luat act marţi, 16 aprilie, de scrisoarea preşedintelui Klaus Iohannis prin care informează Parlamentul că a aprobat...

Klaus Iohannis a transmis ministrului Justiției cererile de urmărire penală față de Petre Roman și Gelu-Voican Voiculescu

Klaus Iohannis a transmis ministrului Justiţiei cererile de urmărire penală a lui Roman Petre, în calitate de fost premier, şi a lui Voiculescu Gelu-Voican, fost viceprim-ministru, pentru...