Lectii americane despre regula si coabitare (Opinii)

Cand Barack Obama a tinut discursul de invingator, iar Mitt Romney si-a recunoscut infrangerea, unele estimari anuntau ca la votul popular presedintele in functie ar fi fost infrant cu un procent.

Era posibil ca majoritatea americanilor sa nu-l mai fi vrut pe dl. Obama si totusi domnia sa sa fi castigat datorita votului electorilor, acel sistem de vot indirect, foarte complicat, la care americanii nu vor sa renunte dintr-un traditionalism mai degraba intelept decat incapatanat, desi cei mai multi recunosc ca este depasit.

Si, cu toate ca Barack Obama aproape a pierdut votul popular (nici acum victoria nu e sigura), nu am auzit nicio voce care sa-i conteste legitimitatea. Si, desi diferenta dintre voturile electorilor (doua treimi in favoarea lui Barack Obama) si votul popular (doar 2 milioane de voturi in plus pentru Obama) este uriasa, nimeni nu a inceput sa-i acuze de mai stiu eu ce nemernicii pe acestia.

Mitt Romney si-a recunoscut infrangerea fara obida, fara ironii si acuzatii, inca inainte de a cunoaste datele finale ale votului popular, fara a sti daca cei mai multi dintre americani l-au vrut pe el sau pe Barack Obama.

Sustinatorii sai s-au resemnat pentru inca 4 ani, Barack Obama si simpatizantii sai si-au savurat linistiti victoria. Elegant, demn, linistit, dupa o campanie de o duritate extrema, care a mai si costat vreo 6 miliarde de dolari.

Fiecare dintre parti a acceptat fara cracnire regula jocului chiar inainte de a sti daca ea concorda sau nu cu vointa majoritatii. Pentru ca americanii, traitori intr-o democratie stabila si puternica, au inteles ca majoritate fara reguli inseamna haos, anarhaie si, in ultima instanta, dictatura.

Ei stiu ca democratie fara reguli de fier nu exista. De aceea, la aceste alegeri, nu s-a intamplat ce s-a intamplat in aceasta vara in Romania. Spuneam ca traditionalismul american este mai degraba intelept decat incapatanat, cu toate neajusurile lui.

O regula stabila, intrata deja in ADN-ul unui popor, este foarte importanta pentru insasi stabilitatea societatii respective.

Dar alegerile din SUA nu au fost doar pentru presedinte, ci si pentru Camera Reprezentantilor si Senat. Republicanii au castigat detasat in CR, iar pentru Senat scorul e foarte strans. Stiti ce inseamna asta? Coabitare.

Adica, imi permit sa spun, situatia ideala in democratie, pentru ca presupune cel mai bun echilibru, cea mai buna balansare si cenzura reciproca la nivelul Puterii. Este ceea ce in Romania nu se poate. Fiecare tabara nu poate concepe decat puterea totala si este dispusa la orice pentru a o capata.

Coabitarea nu e o stare normala, ci o criza perpetua in care nu ne straduim sa colaboram, ci sa ne pocnim pana cand unul pica.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...