Cu mult inainte ca lunetistul Chris Kyle sa devina American Sniper si chiar inainte ca acesta sa se nasca, armata americana a avut un alt tragator de legenda - Carlos Hathcock, luptator in Vietnam.
A invatat singur sa traga, de mic copil, visand dintotdeauna sa faca parte din marina Statelor Unite, si s-a inrolat la varsta de 17 ani, in 1959, se arata intr-un articol Business Insider.
Povestea tulburatoare a adevaratului American Sniper, cel mai temut lunetist din istoria SUA
In anul 1965, a castigat Cupa Wimbledon la tir, in anul dinainte de a fi trimis in Vietnam si a schimba fata razboiului american pentru totdeauna. In 1966 a ajuns in zona de razboi, ca politist militar, insa imediat s-a oferit voluntar pentru lupta, fiind transferat curand in plutonul de lunetisti, la sud de Da Nong.
Aici, Hathcock si-a castigat renumele de "Pana Alba", deoarece purta totdeauna o pana alba la palarie, provocandu-i pe vietnamezi sa-l repereze. Tot aici, americanul si-a castigat statutul de cel mai mortal lunetist in misiunile Razboiului din Vietnam, care pareau ca sunt scoase direct din paginile celebrelor reviste Marvel cu supereroi.
Incredibila poveste a unui jurnalist-spion, angajat la o publicatie renumita
Perioadele preferate de lunetist pentru a lovi erau dimineata devreme si seara devreme: "Prima lumina si ultima lumina sunt cele mai bune momente". Asa a facut si cand l-a "pandit" pe un general al armatei nord-vietnameze. Patru zile si trei nopti, Hathcock s-a tarat, centimetru cu centimetru, fara hrana sau somn, mai mult de 1.500 de metri, pentru a ajunge astfel aproape de general. Atunci a fost singura data cand lunetistul si-a scos pana de pe palarie.
Carlos a ajuns asfel in apropierea unor copaci, nu departe de tabara nord-vietnamezilor. Generalul a iesit la un moment dat pe veranda si a cascat, fiind urmat de ajutorul sau, care se afla in fata lui. Pana ce ajutorul a plecat de acolo, generalul era deja cazut, iar glontul ii trecuse prin inima, tras de la 700 de metri distanta. Soldatii asiatici l-au cautat pe lunetist trei zile, timp in care acesta s-a intors de unde plecase, fara a fi macar vazut.
Lunetistul era faimos pentru felul cum se integra in mediul inconjurator, pentru rabdarea si curajul pe care le avea in misiunile sale. A avut 93 de victime confirmate, cea mai mare distanta de la care a tras fiind de 2.250 de metri. Pe langa acestea, au mai existat alte aproape 300 care i s-au atribuit cu vremea.
"Chiar nu mi-au placut uciderile. Trebuie sa fii nebun sa te bucuri de fugitul prin paduri, de omoratul oamenilor. Dar daca nu as fi doborat inamicul, ei ar fi ucis copiii de acolo", a spus odata Carlos Hathcock.
Cat priveste distanta cea mai mare de la care a tras cu succes, de 2.250 de metri, aceasta a ramas un record pana in anul 2002, cand un lunetist canadian, Arron Perry, a depasit-o, in Afganistan.
Confruntarea suprema a americanului Carlos cu vietnamezul Cobra
Multi lunetisti americani au avut recompense puse pe capetele lor. Aceasta erau deseori de o mie sau doua mii de dolari. Recompensa pentru uciderea lunetistului cu pana alba pe palarie a fost de 30.000 de dolari.
In cele din urma, nord-vietnamezii au trimis cel mai bun lunetist al lor sa-l ucida, fiind cunoscut drept Cobra, aceasta devenind cea mai faimoasa confruntare a lunetistului american in timpul razboiului. Planul era ca vietnamezul sa ucida cat mai multi americani, pentru a-l face pe Carlos sa iasa din baza sa.
In confruntarea finala dintre cei doi, Hathcock a tras catre Cobra cu doar cateva momente inainte ca acesta traga, la randul sau. Rapiditatea americanului i-a salvat si lui insusi viata.
In anul 1969, vehiculul in care se afla Hathcock a trecut peste o mina, iar lunetistul a fost inconstient o perioada, dupa explozie. A reusit sa-i traga din vehiculul in flacari pe sapte dintre colegii sai, parasind Vietnamul cu arsuri pe 40 la suta din corp. A primit Steaua de Argint pentru actiunile sale in zona de razboi, in anul 1996. In cele din urma, a murit la varsta de 56 de ani, in 1999, suferind de scleroza multipla.