De ce isi suplimenteaza SUA masurile de aparare

Duminica, 17 Martie 2013, ora 22:57
7513 citiri
De ce isi suplimenteaza SUA masurile de aparare

Mai mult ca o demonstratie de peocupare, Statele Unite au anuntat, recent, prin vocea secretarului Apararii, Chuck Hagel, ca vor instala 14 interceptoare antibalistice pe fondul amenintarilor provenind din Iran si Coreea de Nord.

Surse de la Pentagon anuntasera deja o suplimentare a dispozitivelor antiracheta la cele 30 existente in bazele Fort Greely (Alaska) si Vandenberg (California). Regimul stalinist de la Phenian ameninta in urma cu cateva zile ca ar putea lansa un atac nuclear preventiv asupra Coastei de Vest americane.

La mijlocul acestei saptamani a fost consemnat un incident petrecut intre un avion iranian de vanatoare F-4 Phantom si o drona Predator ce efectua "un zbor secret de supraveghere" a apelor internationale din Golful Persic. Faptul punea in alerta aproape toate agentiile de presa din lume.

Conexiuni americano-iraniene

Privitor la atitudinile dintre Statele Unite si cele doua tari asiatice, nimic nou in aceasta lumina, desi in relatiile Washingtonului cu Teheranul au existat candva alte coordonate. Pozitive, mai ales inaintea revolutiei iraniene, cand, pe timpul administratiei Jimmy Carter, peste 30.000 de americani lucrau in Iran la dezvoltarea tehnologica si economica a acestui stat, ce avea o frontiera de mii de kilometri cu inamicul istoric al Casei Albe, URSS.

Monarhia era reprezentata prin ultimul ei sah- Mohammad Reza Pahlavi- primul lider islamic care a recunoscut nou- formatul stat Israel, aliatul traditional al Statelor Unite. Lucrurile aveau sa se schimbe. Din 1979, Republica Islamica Iran a adoptat o pozitie complet opusa prin venirea la conducere a puterii religioase de sub sceptrul ayatolahului Khomeini, revenit in tara dupa un exil de 15 ani petrecut in Franta.

Este cunoscuta criza politica ce a durat 444 de zile determinata de asediul ambasadei SUA la Teheran (toamna lui 1979), atunci cand au fost luati ostatici 52 de diplomati. Apoi, a venit razboiul de 8 ani dintre Iran si Irak. Administratia Reagan s-a plasat de partea celui de-al doilea stat.

Mai tarziu, apare totusi un dezghet substantial al relatiilor iraniano-americane, avandu-i ca principali protagonisti pe presedintii Clinton si Khatami. Cum insa prieteniile politice nu sunt de obicei vesnice, informatiile cu privire la programul nuclear iranian il determina pe G.W. Bush sa declare Iranul ca parte a "axei raului". Se intampla in anul 2002.

Automat, in contrapartida, America devine "Satan cel Mare". Vectorul de putere al conservatorilor duri este, din 2005 pana in prezent, presedintele Mahmoud Ahmadinejad, cel care a uluit lumea afirmand ca va scoate Israelul de pe harta. Liderul de la Teheran promoveaza o virulenta retorica impotriva Statelor Unite si da unda verde programului nuclear in scopuri declarat pacifiste.

Ca urmare, abunda acuzele reciproce dintre cele doua tari. Iranul este invinovatit ca sponsorizeaza terorismul, violeaza drepturile omului, dezvolta tehnologii pentru construirea armelor de distrugere in masa si isi ameninta vecinii.

La randul sau, statul musulman cere Statelor Unite sa ridice sanctiunile impuse tarii, sa-i fie retrocedate bunurile sechestrate (se estimeaza ca depozite bancare, aur si alte proprietati valorand 12 miliarde dolari au fost confiscate dupa asediul ambasadei americane), sa-si retraga trupele din Afganistan, Irak si Golful Persic si sa inceteze sprijinul neconditionat acordat Israelului.

Dinastia Kim-ilor comunisti

Daca au existat fluctuatii privind pozitiile politice si nu numai intre America si urmasii persanilor, relatiile SUA-Coreea de Nord au urmat un grafic liniar de adversitate. Ar fi fost dificila ajungerea la un numitor comun rezonabil intre un exponent al democratiei consolidate si un sistem obtuz in care comunismul se incapataneaza sa joace anacronicul rol de conducator unic.

Dinastia Kim-ilor cu AND stalinist nu-si dezminte nici astazi, in secolul XXI, trasaturile totalitare. Saracia bantuie cu farurile aprinse prin pacla raspandita de o politica dovedit falimentara. Pentru a subzista, acest mecanism dictatorial aplica santajul sub masca bravurii.

Ani la rand, amenintarile regimului de la Phenian au depins de stadiul negocierilor (la care mai participa China, Rusia si Japonia) privind programul de dezarmare nuclear sau de ajutoarele economice acordate acestui stat comunist. Cand se micsoreaza ratia de orez per blid, Corea de Nord ameninta cu catapultele atomice slobozite in capul "imperialismului" mondial de la Washington ori cu transformarea Seulului intr-o "mare de foc".

Lui Kim Jong Un i se mai nazareste cate un atac cibernetic dinspre Pacific asupra abacelor la care socoteste cate varfuri de bambus i se cuvin pe cartela fiecarui supus. Cam asa se traieste in Coreea de Nord dupa razboiul din 1950- 1953. Pe o muchie de armistitiu cu sora ei sudica si restul lumii moderne.

Fara tratat de pace semnat, deci intr-un soi de razboi teoretic. Evaluarile expertilor militari indica net faptul ca Statele Unite si Coreea de Sud ar avea castig de cauza intr-un eventual conflict cu regimul de la Phenian.

Mai mult, liderul comunist nu ar risca o confruntare majora cu cele doua armate aliate. De asemenea, nu si-ar permite lansarea de rachete intercontinental pentru simplul motiv ca nu-l tin curelele tehnice si economice.

In ceea ce ne priveste, Ministerul roman al Afacerilor Externe a anuntat, recent, ca Statele Unite au renuntat la implementarea fazei a 4-a a scutului antiracheta pe teritoriul Romaniei, insa proiectul de la Deveselu nu este in niciun fel afectat.

El se va derula conform calendarului convenit cu americanii, urmand sa devina operational in cursul anului 2015, asa cum a fost initial stabilit.

George Simion anunță alianțe electorale cu noi formațiuni politice anti-sistem. „Suntem în plină lovitură de stat”
George Simion anunță alianțe electorale cu noi formațiuni politice anti-sistem. „Suntem în plină lovitură de stat”
Preşedintele Alianţei pentru Unirea Românilor, George Simion, a declarat joi, 28 martie, la Bistriţa, că a avut consfătuiri cu 30 de formaţiuni politice neparlamentare, cu care ar urma să...
Cât plătește ministrul Finanțelor pentru curentul electric: ”Nu ştiu de ce a fost o factură destul de mare”
Cât plătește ministrul Finanțelor pentru curentul electric: ”Nu ştiu de ce a fost o factură destul de mare”
Ministrul Finanţelor, Marcel Boloş, a declarat joi, 28 martie, că ultima factură de energie electrică pe care a plătit-o a fost ”destul de mare”, ținând cont că nu este un mare...
#SUA aparare, #SUA scut antiracheta, #SUA departament aparare, #armata SUA , #America