Sangele nevinovat varsat in SUA inca mai galgaia, cand politizarea crimelor de la El Paso si Dayton s-a dezlantuit scabros, pe spinarea victimelor, pe cadavrul adevarului, a datoriei si a sansei judecatii echilibrate.
Nimic nu justifica asasinarea lasa, rasista, dementa si descreierata a 29 de nevinovati, ucisi in mai putin de 24 de ore, mai intai, din xenofobie, la El Paso, in Texas, iar apoi din alte motive, la Dayton, in Ohio.
A inspirat-o pe cea din urma impulsul imitatiei, asa-numitul efect "Columbine", dupa cum ii spun expertii, un fenomen care face ravegii mai cu seama in lumea amocurilor de felul asasinatului in masa comis in 1999 la Columbine High School? Sau cel savarsit in epoca presedintiei lui Obama la scoala elementara Sandy Hook, la 14 decembrie 2012, in statul Connecticut, la 100 de kilometri de New York?
Nu e clar. Iar marile probleme altele sunt. Una e de ordin moral. Chiar nu mai exista nicio retinere si nicio rusine, care sa impiedice sa se extraga profit politic dintr-un masacru?
Alta tine de reflexele autoculpabilizatoare ale prevalentei naratiuni occidentale. Cea din urma e cauza unei progresive cenzuri si a incapacitatii societatii de a judeca astfel de crime adecvat si echilibrat, limitandu-le si reducandu-le consecintele.
Aceste reflexe determina elitele din Vest sa reactioneze invariabil la asemenea crime culpabilizandu-si instinctiv presedintele, cand la butoane nu e un sef de stat de stanga.
In acest din urma caz, are loc o autoculpabilizare, degetul acuzator indreptandu-se insa perpetuu nu numai impotriva dreptului de a purta arme, ci mai mereu si in contra civilizatiei apusene, a crestinismului, a democratiei liberale si a bau-baului capitalismului.
Nu se uscase inca sangele varsat in SUA cand politizarea impuscaturilor de la El Paso si Dayton s-a dezlantuit scabros, pe spinarea victimelor si pe cadavrul adevarului.
Impreuna cu marile ziare si comentatorii canalelor TV, toti candidatii democrati la presedintia SUA s-au repezit in seful Casei Albe, prevalandu-se in corpore de gafele lui anterioare, considerate, nu fara oarece temei, expresii de rasism.
Or, liderul american se grabise sa condamne ambele crime comise la granita texano-mexicana si in Ohio, afirmand, textual, ca "ura n-are loc in tara noastra". Tot Trump a lansat un apel la unitate, cerand, salutar, Legislativului, sa impuna verificarea serioasa (prin asa-zisul background check) a profilului cumparatorilor de arme.
Totusi, i s-a reprosat discursul polarizator, antiimigrationist, judecat ca intensificator si legitimator al urii ucigase care a provocat crimele de la El Paso.
Or, asumarea acestui punct de vedere, tinzand sa puna semn de egalitate intre un discurs politic ultraconservator si faptele unui terorist fanatic, care omoara din rasism, echivaleaza cu cenzura si compromite orice sansa de dialog si de controversa civilizata.
In acest fel, se anihileaza sansa oricarei dezbateri libere pe tema angoasei depeizarii si a temerilor securitare care marcheaza segmente tot mai ample ale natiunilor occidentale.
Si nici despre efectele pernicioase ale politicilor identitare ale stangii care, intemeiate din anii '60 ai veacului trecut pe marxism cultural, asociaza conceptul de putere de identitati prezumtiv "privilegiate" sau "oprimate" nu s-ar mai putea vorbi. Se compromite astfel posibilitatea depistarii unor solutii veritabile.
Or, tocmai politica identitara progresista si ideologia corectitudinii politice au incurajat, prin ingaduinta manifestata sistematic fata de terorismul stangii, sau cel islamist, o tot mai virulenta si periculoasa reactie de extrema dreapta.
Incat rasismul, xenofobia care, ca si islamofobia teroristului din Noua Zeelanda, par sa fi fost la lucru, nu mai putin odios, la zelosul extremist terorizand si ucigand hispanici la El Paso, nu constituie himere. Si nici pericole neglijabile. Dimpotriva.
Nu i se va asigura perpetuarea maturandu-se sub covor temerile iscate natiunilor de globalizare, de pervertirile propagandistice ale societatii informationale si de panacee gen "vinovati sunt Trump si dreptul constitutional de a purta arme".
Caci atari reflexe culpabilizatoare alimenteaza impresia falsa, potrivit careia, odata indepartate cele din urma si inlaturat presedintele, toate problemele vor disparea ca prin miracol.
E o impresie aproape la fel de fatala ca iluziile nutrite de asasini infami, precum cel din Noua Zeelanda, ori de la El Paso, care s-au crezut sustinuti de societate. Caci nu omoara presedintii, ori tevile metalice. Ucid asasinii, apasand pe tragaci si societatile care nu actioneaza adecvat, pe baza de memorie si de judecata echilibrata.
Concomitent, despartirea de realitate obtureaza discutia despre masurile de adoptat, pentru ca asemenea crime sa nu se repete la nesfarsit. Ori sa li se limiteze terifiantele consecinte.
Tinde sa perturbeze ori sa suprime dezbaterea despre datoria de a apara mai bine spatiile in care se aduna oamenii, precum scolile, mall-urile si lacasurile sacre.
Spre deosebire de Dayton, unde Politia a fost la fata locului intr-un minut, la El Paso a durat sase minute pana la interventia fortelor de ordine. Putin, dupa standarde obisnuite. Mai mult decat ar fi trebuit, de vreme ce asasinii pot si trebuie opriti prin paznici si detectoare de metal plasate la intrari, inainte sa patrunda in biserici, sinagogi, magazine, teatre, restaurante si targuri de Craciun.
Costa? Desigur. Sa nu mi se spuna insa ca salvarea de vieti n-ar merita investitii de maxima amploare. As incheia o astfel de discutie pe loc.
Petre M. Iancu
... Vezi tot