Cand teroarea se intoarce in Franta

In timp ce majoritatea posturilor de televiziune de stiri din Franta sau Statele Unite erau preocupate mai ales de furnizarea de informatii despre atentatele care au avut loc in Paris, pe canalele media din Romania era traditionala intrecere intre cele mai isterice voci in jurul masurilor care ar trebui sa fie impuse imediat de catre institutiile abilitate.

Corul a fost deschis de fostul presedinte, Traian Basescu, care facea apeluri, pe Facebook doar - Slava Domnului! - la mobilizare generala din partea statului roman, sa refuze cotele obligatorii ale UE si sa nu primeasca picior de refugiat musulman prin tara noastra. Bocetul a mers apoi lin mai departe, asa cum stim sa o facem mereu cand tragedia loveste departe de noi, dar condimentandu-l de aceasta data cu note razboinice si mai puternice.

Daca exista o lectie pe care intreaga presa ar fi avut ocazia acum sa o invete de la confratii sai din Vest ceva mai experimentati, ar fi cea a decentei speculative, sa-i zicem asa, care te indeamna sa nu promovezi macar politici si masuri care oricum vor urma sa fie impuse de statele implicate, tocmai printr-un act de cinism care speculeaza durerea si emotia de dupa socul initial al tragediei.

Interventiile politice au atins culmile patologiei cand primarul Sectorului 2, generalul Neculai Ontanu - lider UNPR, a scos o astfel de perla a gandirii de cazarma.

"Gabriel Oprea nu a fost inlaturat intampator din functia de Ministru al Internelor si Vicepremier pe probleme de securitate nationala. Avand conexiuni in toate structurile de securitate din UE si mai ales de peste Ocean, era un pericol pentru jocurile politice ale neromanilor din Romania. Sa ne fereasca Dumnezeu de ce se intampla in Franta si de lipsa conducatorilor adevarati in vremuri de cumpana", a scris Ontanu pe Facebook, inlaturand-o ceva mai tarziu, dar nu destul de repede incat sa nu fie preluata de presa.

Dupa capul acestor politicieni vizionari doar un general precum Oprea insusi ar putea sa mai salveze saraca Romanie, careia altfel deja strainii i-au pus gand rau. Daca astfel de idei sunt impartasite cu adevarat fie si de un minim grup de politicieni, atunci suntem cu adevarat in pericol ca stat si natiune.

Din acest punct de vedere, al riscului deraierii politice dupa socul unei tragedii, schimbarea de Guvern care are loc la Bucuresti, in paralel cu trauma care a cuprins Franta, Europa si Statele Unite, devine si mai importanta in sensul politic pe care va fi obligat sa si-l asume ca raspuns la reactiile care vor urma sa fie impuse de Occident acelei parti a lumii de unde provine Statul Islamic.

Citesc nu neaparat intamplator acum "Doctrina Socului", o carte scrisa de Naomi Klein si aparuta in 2007. Am ajuns la ea dupa accidentul din clubul Colectiv. Volumul vorbeste despre momentele care urmeaza unei tragedii nationale sau unei mari crize globale, fie de natura economica sau sociala, si despre cum in astfel de vremuri apar conditiile cele mai bune pentru implementarea unor politici publice extreme, care in final dau nastere unor societati caracterizate de puternice inegalitati economice si sociale.

Dupa cum sustine autoarea, cartea isi propune sa atraga atentia asupra momentelor care urmeaza unor mari catastrofe si tragedii si vizeaza si statele prospere si cu o indelungata traditie democratica. Dar este si despre urmarile marilor razboaie purtate pana acum impotriva terorismului.

"Aceasta carte reprezinta o provocare la adresa revendicarii centrale a basmului oficial, potrivit caruia triumful capitalismului, care s-ar fi nascut in urma desfiintarii reglementarilor birocratice, reprezinta o aspiratie ce-si are originea in dorinta de libertate, iar pietele libere de reglementari ar fi sinonime cu democratia.

Va voi demonstra ca, dimpotriva, aceasta forma fundamentalista de capitalism s-a nascut intotdeauna ca urmare a exercitarii celor mai brutale forme de coercitie, cauzate atat corpului politic comun, cat si nenumaratelor corpuri umane individuale. Istoria pietei libere contemporane - mai corect inteleasa ca ascensiunea corporatismului - a fost scrisa in socuri". (Naomi Klein - Doctrina Socului, editura Vellant, 2008)

Pentru a intelege cum se traduce implementarea unor astfel de politici in momentele imediat urmatoare unui cataclism natural, atentat terorist sau razboi, sa ne intoarcem din nou la datele oferite de Naomi Klein in cartea sa. Sunt cifre care vorbesc despre explozia bugetelor alocate de marile economii serviciilor ce tin doar de securitatea individuala.

"Pentru a cita doar trei statistici care demonstreaza proportiile acestei transformari: in 2003, guvernul SUA a incheiat 3.512 contracte in domeniul securitatii; 22 de luni mai tarziu, adica pana in luna august, 2006, Departamentul Securitatii Interne (Department of Homeland Security - DHS) incheiase peste 115.000 de asemenea contracte. "Industria sigurantei nationale" - insignifianta economie inainte de 2001 - reprezinta acum un sector de 200 de miliarde de dolari. In 2006, totalul cheltuielilor guvernamentale in domeniul securitatii insuma, in medie, 545 de dolari pe familie".

Sunt cifrele unei industrii nascute dupa declansarea de catre SUA a razboiului impotriva terorismului, prin invaziile din Irak si Afganistan. In realitate, banii alocati de catre Statele Unite finantarii doar razboiului din Irak, in cazul celor mai blande estimari, se situeaza undeva intre 2 si 4 trilioane de dolari. (Potrivit calculelor facute de J. Stiglitz in cea mai recenta carte a sa "Marea divizare", editura Publica, 2015, pag. 75) Deocamdata!

Dar dincolo de cifre stau ideologii si viziuni care prin promovarea unor astfel de politici intr-un ritm tot mai agresiv nu au facut decat sa creasca numarul celor saraci si saraciti, atat acasa in statele odata prospere cat si-n tarile in care au fost purtate razboaie in numele luptei impotriva terorismului. Nasterea gruparii teroriste ISIL a fost explicata tot ca o consecinta nefasta a invaziei si razboiului american din Irak si a revolutiilor cu final mai mult sau mai putin democratic din "Primavara araba".

Privit din acest unghi, razboiului impotriva terorismului devine ca alergatul unui soarece intr-o cusca rotitoare. Doar iluzia unei lupte care poate fi usor castigata, cand in realitate devine o cursa absurda la finalul careia nici macar nu poate fi intuit sfarsitul fericit. Dar pana acolo, pana cand intreg Occidentul va pleca la un nou razboi impotriva terorismului, poate ne pastram un pic mai mult calmul aici la granitele UE. Sa nu ne fortam singuri sa facem greseli pe care altii macar le fac sub imperiul groazei si al terorii.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...