In cautarea Islamului cumsecade...

Stiu ca au curs deja cascade de pixeli si biti pe tema atentatelor teroriste care au insangerat Parisul, dar simt totusi nevoia sa analizez si eu cele intamplate.

Cadrul dramei e deja conturat in ochii publicului: Franta post-coloniala a acceptat pe teritorul ei peste 5 milioane de arabi musulmani din Maghreb. Acestia primesc ajutoare sociale, si-au adus familiile, ocupa cartiere sarace de la marginea oraselor mari, nu prea au de lucru (cu exceptia aprozarelor de proximitate si a micilor slujbe). O bomba cu ceas, s-a spus, tocmai pentru ca majoritatea francezilor - catolici, protestanti, agnostici, dar unanim hedonisti, urbani si sofisticati democratic - nu se poate "concilia" cu aceasta minoritate greu asimilabila.

Intr-adevar, planul politic si legile le cereau arabilor francofoni sa devina "francezi", adica sa interiorizeze valorile republicane: laicitatea, statul de drept, patriotismul constitutional iesit din sloganurile aurite ale jacobinismului de la 1789.

Ei bine, planul acesta de francizare intelectuala si morala a esuat. Din felurite motive. Primul e ca arabii au o identitate puternica, oferita lor de islam. Islamul e o religie vie, captivanta, solicitanta fara rest. Ea te impinge sa confunzi ordinea cetatii cu ordinea divina. Nu-ti cere multe (ca obligatii rituale), dar tine sa-ti ocupe si modeleze intreaga existenta.

In asemenea conditii, algerianul din Bobigny simte "Franta" ca pe o abstractiune ostila religiei lui, nimic mai mult. Sau ca pe un teren care ar trebui, candva, cumva, islamizat.

Al doilea motiv de esec al modelului francez e insusi francezul mediu, care e nationalist si pe buna dreptate mandru de patrimoniul sau cultural. In ochii alegatorului de centru-dreapta, bunaoara, arabii au obligatia de a prelua logica Republicii, iar Franta, buna pentru ca i-a primit, nu le datoreaza nimic mai mult de atat.

Ca fosti stapani in colonii, francezii au convingerea superioritatii lor obiective, chiar daca nu declara acest sentiment, pentru ca internationalista stanga franceza sa nu-i acuze de fascism sau de cine stie ce alta crima ideologica.

Recapitulam: o multime de arabi islamisti, care n-au chef de ordinea republicana, irita o majoritate de francezi care nu-i trateaza ca pe egalii lor, tocmai pentru ca minoritarii nu preiau valorile locului.

Cercul vicios e perfect. Si ruperea lui se face doar prin violenta, care creste ilicit, odata cu transformarea micii delincvente in crima organizata si terorism. Scoala publica, gratuita si obligatorie, nu a reusit sa-i faca pe micii elevi maghrebini niste cetateni francezi mandri de noua lor patrie. Guvernele socialiste, care le iau voturile, ii gadila cu planuri populiste, subventii si un discurs de penalizare a nationalismului, au si ipocrizia de a nu adopta politici publice realmente inclusive. Ghetoizarea comunitailor maghrebine a continuat, factual, indiferent de culoarea politica a guvernelor din Hexagon.

Mai e de luat in calcul si Franta ca jucator geopolitic. Putere nucleara, membra in G7, dar si membra permanenta a Consiliului de Securitate al ONU, Franta are propriile sale interese in zonele fierbinti din sudul Mediteranei si Orientul Mijlociu, dar si in Africa subsahariana, tot mai islamizata.

Stanga franceza, ca multe alte stangi europene, e mai curand pro-araba, pe cand dreapta e mai curand pro-israeliana. Cum dreapta e mai curand nationalista (in versiunea soft a gaullismului sau in cea hard a Frontului National) - liderii spirituali si informali ai maghrebienilor din Franta preiau, din medile socialiste, stereotipurile strazii arabe din Egipt sau Siria sau chiar Afganistan, amestecand intr-o pasta anti-occidentala sentimentele ei antisemite si anti-americane.

Va mira ca mai multi dintre teroristii de la 13 noiembrie vizitasera Siria? Asemenea adapari la sursa direct imamica si salafista a jihadului sunt frecvente printre tinerii musulmani din Franta: acolo, li se spune, e patria lor spirituala, de acolo vine lumina, inspiratia pentru razboiul sfant, energia morala a sinuciderii rituale, spre slava lui Allah si distrugerea necredinciosilor.

Ignorati de politicile publice, montati spre fanatism in Franta sau in Orientul Mijociu, someri, dar liberi sa circule, recrutii ISIL sunt o prada la fel de usoara ca si cetatenii francezi inocenti care devin victimele atacurilor teroriste.

Cel din 13 noiembrie a fost de o gravitate extrema, tocmai pentru a introdus brutal Franta in categoria spatiilor nesigure: asa cum turismul, ca industrie esentiala, s-a prabusit in Tunisia sau Egipt dupa atentatele teroriste din ultimii ani, e posibil ca o scadere similara sa afecteze si turismul din Hexagon.

Dar nu asta-i beleaua cea mai mare. Cel mai sinistru aspect al anchetei post 13.11 e descoperirea ca sediul actiunii a fost intr-un cartier central din Bruxelles. Sub nasul si la doi pasi de institutiile centrale ale UE. Cei care gandesc simbolic si organicist se simt precum medicul pus sa contemple tomografia unui trup invadat de celule canceroase...

Stiu ca si cititorii binevoitori ai acestor notatii au dreptul sa ceara "solutii". Le-am pus intre ghilimele pentru ca adevarate solutii imediate nu exista. Da, e nevoie sa nu devenim noi insine fanatici anti-musulmani, dar e la fel de urgent si legitim sa cerem guvernelor noastre actiunile ferme chemate sa ne asigure dreptul de a merge pe strada fara teama ca vom fi impuscati.

Asta presupune un mandat clar de interventie in forta pentru politiile metropolitane, actiune diplomatica si militara anti-ISIL chiar "la sursa", dar si o dezbatere publica eliberata de poncifele paralizante ale corectitudinii politice.

Sunt gata sa salut Islamul cumsecade, numai daca se gaseste cineva sa mi-l prezinte...

Teodor Baconschi este doctor in antropologie religioasa si istorie comparata a religilor, Universite Paris Sorbonne - Paris IV.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Răspunsul lui Piedone pentru Ciolacu: ”Mă duc, pe cuvântul meu, în prăpastie”. Primarul Sectorului 5 acuză un blat la București

Cristian Popescu Piedone a exclus o retragere din cursa pentru Primăria Capitalei, după o solicitare făcută în acest sens de președintele PSD. Marcel Ciolacu i-a sugerat lui Piedone să își...

Gabriela Firea, acuzată că joacă ”la două capete”. Candidat AUR: ”Nu se decide dacă îşi doreşte să fie primar sau europarlamentar”

Mihai Enache, candidatul AUR la Primăria Capitalei, îi cere Gabrielei Firea să oprească jocul politic "la două capete" şi să se retragă de pe lista PSD - PNL pentru alegerile...