Umbra lui Trump. La Rio de Janeiro

Autor: Petrisor Peiu - analist
Duminica, 21 Octombrie 2018, ora 11:06
13100 citiri

"Malandro e malandro e mane e mane"

Proverb brazilian intraductibil, aproximat prin

"smecherii vor ramane smecheri, iar fraierii vor ramane fraieri"

Pe 27 octombrie 2002, lumea intreaga era cuprinsa de frenezia "Lula", pornita din Brazilia. Un individ care a invatat sa scrie si sa citeasca abia la 10 ani si care a parasit definitiv scoala dupa clasa a doua pentru o "cariera" pe strada si in "campul muncii" devenea al doilea cel mai votat om de pe planeta (aproape 53 de milioane de voturi, depasite doar de numarul mai mare de voturi colectate de Ronald Reagan in 1984) si devenea conducatorul celei de-a cincea cele mai mari natiuni (200 milioane locuitori) de pe planeta.

Liderul sindical galagios si strident, propulsat de academicienii si intelectualii de salon din esalonul doi al "Central Unica dos Trabalhadores" tocmai la conducerea Partidului Muncitorilor (Partido dos Trabalhadores - printre fondatorii din 1980 ai acestuia neaflandu-se nici picior de "muncitor"), cucerea fulminant puterea absoluta pe care si-a dorit-o intotdeauna. Ca peste tot in lume, liderii stangisti care luptasera pentru inlaturarea "dictaturii militare", abia asteptau sa inlocuiasca puterea absoluta a dictatorilor cu puterea absoluta a lor insisi.

Si Lula nu a pierdut deloc timpul in cele doua mandate de presedinte (a fost reales in 2006): si-a schimbat tricoul mototolit cu Che Guevara cu costumul scrobit si a declansat "bagunca", adica haosul (de retinut si faptul ca brazilienii au nenumarate moduri de a numi dezordinea si decaderea care au cuprins societatea: muvuca, farra, vadiagem, vagabundagem, zueira, treta, gandaia, fuzue, fuzarca).

Nebunia Lula a inceput cu programe sociale generoase (unde am mai auzit noi de asta?) precum: transformarea programului Bolsa Escuela (ghiozdanul de scoala gratuit, un fel de "cornul si laptele" brazilian) in Bolsa Familia (punga gratuita pentru familiile "sarace", care includea chiar si plata benzinei uneori!) sau precum Fome Zero (foame zero), un program derulat de catre nou-infiintatul Minister pentru Dezvoltare Sociala si Eradicarea Foametei (ce denumire!).

Dar totul era pentru "poza": desi i-a numit ministri de finante pe trotkistul Antonio Palocci sau pe marxistul Guido Mantega, Lula a continuat sa se bazeze pe acordul stand-by cu FMI; instabil din fire, a decis brusc sa plateasca toata datoria catre FMI in avans si a si facut-o. Mainstream-ul international l-a preluat cu drag si l-a fetisizat pe Lula cat de mult a putut: Forbes l-a inclus in topul celor mai influenti lideri globali, laudandu-l ca se lupta cu incalzirea globala, iar Washington Post ii lauda carisma cu care adusese Jocurile Olimpice in America de Sud (Jocurile vor deveni, in 2016, cea mai mare catastrofa financiara din istoria tarii) . Lumea intreaga era la picioarele fostului lustragiu de pantofi de pe strada, care ameninta cu programe de dezvoltare (Programa de Aceleracao de Crescimento, PAC) de sute de miliarde de dolari.

Ei, si a venit criza din 2008, an in care Fitch si Standard&Poors cresteau entuziast ratingul brazilian; cu nonsalanta liderului sindical barbos si cu aroganta nascuta in urma nenumaratelor coperti elogioase din presa mondiala inchinate lui, Lula chiar a inceput sa creada ca este un geniu global, anuntandu-si votantii ca respectiva criza va fi doar "uma marolinha" (o mica clipire) pentru viteaza economie braziliana.

In paralel, Lula si-a dezvoltat propria "o jeitinho brasileiro" (calea braziliana de a face lucrurile cumva, nu conteaza cum): partidul sau cumpara voturi in Parlament pentru a avea majoritatea dorita, platind salarii lunare uriase (de 12.000 dolari) unui grup de 40 de deputati (iarasi cred ca am mai auzit de aceste lucruri si pe la noi, de exemplu prin Consiliul General al Bucurestiului); in 2005 a izbucnit Escandalo do Mensalao (scandalul salariilor lunare), insa justitia a arestat ce a arestat, a condamnat ce a condamnat, dar nu a avut curajul sa se atinga si de omul de pe coperta revistelor globale si globaliste.

Pentru a-si securiza majoritatea in Parlament, Lula i-a cumparat cu proiecte publice gigantice pe baronii locali cei mai vocali, precum Jose Sarney, Jader Barbalho, Renan Calheiros sau Fernando Collor (parca am fi in Romania, nu?) . Si pentru a-si marca teritoriul cum se cuvine, i-a acordat statut de refugiat politic si apoi l-a protejat pe teroristul italian Cesare Battisti, ucigasul catorva zeci de oameni, ignorand repetatele eforturi ale Italiei de a i se preda criminalul. Oare chiar iertarea acordata unui asemenea terorist a fost doar un gest politic? Oare era gratis? Lula a decis sa nu il extradeze pe Batisti fix in ultima sa zi ca presedinte, precum odinioara modelul sau Bill Clinton il gratiase pe un faimos evazionist miliardar (Mark Rich) chiar in ultima zi de mandat, pe un dosar intocmit chiar de fosta firma a sotiei, Hillary Clinton. Se pare ca marile spirite se intalnesc undeva, totusi...

Ei bine, bomboana pe coliva coruptiei a pus-o scandalul Operacao Lava Jato (Spalatoria de masini, in traducere literara), cel mai mare scandal de coruptie din istoria intregii Americi Latine, printr-o umila casa de schimb valutar din benzinaria de la Posto da Torre din Brasilia fiind spalati cam 10 miliarde de dolari: pe scurt, conducerea gigantului de stat Petrobras (un fel de Petrom) lua mite uriase pentru a acorda contracte la preturi umflate. In afacere au fost inclusi Lula insusi, precum si succesoarea acestuia, Dilma Rousseff, pana la urma demisa de parlament in urma acestui scandal. Pentru contributia sa la aceasta afacere uriasa de coruptie, Lula a fost condamnat la 12 ani de inchisoare si se afla acum in puscarie.

Brazilia a ramas prizoniera feudalilor rosii din Partidul Muncitorilor si dupa terminarea mandatelor lui Lula, pentru ca sarmanii brazilieni au ales-o presedinte pe Rouseff pentru a desavarsi dezastrul in care tara intrase: o alta cale braziliana (O jeitinho brasileiro) de a distruge un moment a venit in 2016, cand Jocurile Olimpice de vara au generat cheltuieli imense, de nesustinut de catre statul brazilian si au indus o pierdere imensa pentru economie, generand masive proteste de strada. Si totul pentru a hrani orgoliile unor megalomani precum Lula...

Rezultatul final este simplu de citit: dupa 16 de ani de guvernare a Partidului Muncitorilor, a cincea cea mai bogata tara din lume (resurse naturale evaluate la peste 22.000 miliarde de dolari, adica aproape 10% din bogatia planetei), a cincea cea mai populata tara din lume, a opta economie a lumii se afla abia pe locul 83 in lume la nivelul performantei economice (indicatorul PIB/locuitor, in preturi comparate), situandu-se pe la nivelul mediu mondial, dupa Republica Dominicana (locul 79), dupa Mexic (locul 67), dupa Argentina (locul 65), dupa Uruguay (locul 62) si dupa Romania (60) si Chile (59) . Si cand te gandesti ca Romania apare la clasamentul coruptie pe acelasi loc cu Brazilia... Ei, dar Brazilia nu a fost acolo dintotdeauna: in 1990, era pe locul 55 (noi pe 50), in 2000 era pe 66 (noi pe 74), iar in 2011 era pe 74 (noi pe 65) . (Sursa: AICI.)

Partidul Muncitorilor (ce ironie) a crezut orbeste in faptul ca brazilienii vor rade de toate astea, nu vor plange, respectand o proverbiala caracterizare nationala: "e rir para nao chorar". Numai ca brazilienii nu au mai ras si au decis sa mearga la vot (aici se opreste sirul de comparatii cu Romania) si l-au propulsat in turul II, cu peste 48% pe candidatul care duce o campanie globala si de multi ani cu acest partid (ironic numit al muncitorilor): Jair Bolsonaro, un fost militar de 62 de ani, deputat de Rio de Janeiro din 1991. Celalalt prenume al lui Bolsonaro este Messias si cam asa este vazut de catre alegatorii sai, satui de minciunile si de haosul proprii echipei Lula.

Ca si Trump, Bolsonaro este jumatate german (mama lui Trump este scotianca, tatal brazilianului este italian), este casatorit a treia oara si are cinci copii. Bolsonaro este dintotdeauna oponent categoric al stangii: un tip carismatic, cu o voce care il ajuta enorm, el este un conservator autentic: adept al liberalismului economic, nationalist, se pronunta impotriva casatoriilor homosexuale, a avortului, a liberalizarii drogurilor, a imigratiei (din Africa sau Haiti, mai ales), este un admirator al lui Donald Trump, isi doreste reorientarea politicii externe spre Washington si este un partizan declarat al Israelului. Motive suficiente pentru presa de mainstream sa il considere un mare pericol global, astfel incat, de exemplu The Economist se refera la el ca "radical", "religious nationalist", a "right-wing demagogue", si "apologist of dictators" (Sursa: AICI - traducerea nici nu mai este necesara).

E drept ca aceeasi presa ostila Trump-ului brazilian uita declaratia halucinanta a mult-laudatului Lula din martie 2009, in preziua summit-ului G-20 de la Londra: "criza economica a fost provocata de comportarea irationala a albilor cu ochi albastri, care inainte pareau ca stiu orice si acum se prefac ca nu mai stiu nimic" (Sursa: AICI.)

Faptul ca Bolsonaro a fost militar si faptul ca a nuantat opinia sa asupra "dictaturii militare" nu este un handicap, ci un avantaj in cursa electorala: brazilienii isi aduc aminte de ritmul rapid de crestere din anii 60-70-80 si deplang recesiunea recenta din 2014-2016, adusa de guvernarea stangista si compara incredibila crestere de 14% din 72-73 cu cresterea chinuita de nici 1% din 2017.

Sursa: AICI

Sa mai remarcam si faptul ca indicele bursier MSCI Brazil a crescut a doua zi dupa ce Bolsonaro a acumulat 48% din voturi in primul tur, cu peste 7% in predeschidere, in asteptarea unei victorii chiar din prima runda, care nu a venit pana la urma. Dar care este aproape cert ca va veni pe 28 octombrie, odata cu curatirea Congresului de majoritatea socialista si cu instalarea unei coalitii care il sprijina pe candidatul dreptei. Fernando Haddad, libanezul trimis de catre Partidul Muncitorilor sa il infrunte pe Bolsonaro in turul II nu este un tip carismatic si poarta povara sistemului corupt inventat de propriul partid. Astfel se va scrie, simplu, istoria duminica viitoare in cea mai mare tara a Americii Latine.

Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN).

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.



Decizia BEC de a respinge protocolul Alianței Dreapta Unită, trasă la indigo cu cea dată pentru Alianța USR-PLUS în 2019. Excepția pentru PSD și precedentul Vadim Tudor
Decizia BEC de a respinge protocolul Alianței Dreapta Unită, trasă la indigo cu cea dată pentru Alianța USR-PLUS în 2019. Excepția pentru PSD și precedentul Vadim Tudor
Alianța Dreapta Unită, formată din USR, PMP și partidul Forța Dreptei se găsește în imposibilitatea de a avea liste comune de candidați pentru alegerile din 9 iunie, după ce Biroul...
Cătălin Drulă acuză PSD că i-a ”momit” sau șantajat pe primarii USR: ”Ai zece milioane, dacă treci la noi”
Cătălin Drulă acuză PSD că i-a ”momit” sau șantajat pe primarii USR: ”Ai zece milioane, dacă treci la noi”
Preşedintele USR, Cătălin Drulă, susţine că unii primari USR ar fi fost ”şantajaţi” sau ”momiţi” să treacă la PSD, în condiţiile în care de faţă era şi liderul social...
#alegeri Brazilia, #economie Brazilia , #Brazilia