Politica "nebunului": De ce ataca nord-coreenii?

Ce sta in spatele atacului Coreei de Nord asupra Coreei de Sud, de luni, 22 noiembrie? Este el un incident izolat, un accident, un tir de raspuns la tiruri sud-coreene? Nu. Nimic din toate acestea.

Atacul de artilerie al armatei comuniste din Nord este parte a unei politici premeditate prin care regimul de la Phenian se foloseste de forta, amenintare, intimidari si inarmare nucleara pentru a-si mentine puterea cu orice pret.

Si nu de azi, ci de zeci de ani. Izolarea internationala extrema, sentimentul ca regimul e in pericol, dezastrul in care se afla o economie nord-coreeana care n-ar putea supravietui fara ajutoarele externe pe care le obtine folosindu-se de santaj nuclear si nevoia de conflicte externe pentru ca dictatorul Kim Jong-il sa se asigure ca puterea trece in mainile fiului sau Kim Jong-un sunt toate motive care explica de ce de atatea ori nord-coreenii provoaca probleme, sfideaza comunitatea internationala si isi ataca armat vecinii din Sud.

Cu cat are mai multe probleme interne, cu atat Coreea de Nord devine mai agresiva.

Totusi, va fi razboi in Peninsula Coreana? Foarte, foarte putin probabil.

Politica "nebunului"

Paradoxal, regimul din Nord a realizat ca poate obtine mai multe in domeniul securitatii si economiei cu cat socheaza si sperie comunitatea internationala si da impresia ca e un regim capabil de acte nebunesti si chiar de razboi.

Iar toate acestea isi au originile in perioada de dupa Al Doilea Razboi Mondial. Atunci, peninsula coreeana a fost eliberata din mainile japonezilor, iar partea de nord a ramas in responsabilitatea URSS, iar cea de sud in cea a SUA. Razboiul a izbucnit in 1950, cand regimul comunist din nord, cu acceptul lui Stalin, a atacat Coreea de Sud, incercand sa unifice tara cu forta.

Fortele ONU, in frunte cu cele americane, au contraatacat, iar conflictul s-a terminat in 1953 cu un armistitiu care prevedea o linie de separare intre cele doua state coreene.

Lucrurile s-au schimbat radical dupa caderea regimurilor comuniste din Europa in 1989 si a prabusirii principalului aliat al Coreei de Nord, URSS. Regimul dictatorial de la Phenian, cel mai inchis din intreaga lume, stia ca fara sustinerea sovieticilor (chiar si cu sprijinul Chinei) are doua probleme care ii ameninta supravietuirea. Primul ar fi sentimentul ca statul nord-coreean este inconjurat de vecini puternici. Al doilea, ca economia sa e in ruina si ca are nevoie sa obtina ajutoare externe prin orice mijloace, pentru a supravietui.

La asta s-a adaugat inca un element. Dupa ce dictatorul Kim Jong-il a preluat puterea de la tatal sau, Kim Il-sung, el a realizat ca cea mai buna cale de a contracara orice revolta populara din interior este provocarea de crize militare externe.

Cu alte cuvinte, pentru a preveni orice tulburari provocate de foamete si de greutatile din Coreea de Nord, regimul lui Kim creaza arificial starea de alerta militara, provocandu-si vecinii.In felul acesta, niciun opozant nu-si permite sa conteste regimul cat timp acesta e pe picior de razboi.

Atacuri armate

Dupa ce, la inceputul anilor '90, Coreea de Nord si-a imbunatatit relatiile cu Sudul, in cadrul "Politicii Razelor de Soare" , cursul politicii sale s-a schimbat. Nordcoreenii au inceput sa devina tot mai agresivi, pe masura ce problemele lor interne deveneau tot mai grave. Spre exemplu, slabirea regimului provocata de foametea de la sfarsitul anilor '90 i-a facut sa recurga la gesturi tot mai disperate, pentru a distrage atentia si a ralia armata.

In iunie 1999, vasele militare nord-coreene au patruns in apele sud-coreene pentru mai multe zile la rand si au provocat o ciocnire militara in care 30 de militari din nord au murit si alti cativa din sud au fost raniti. Incident repetat in 2001, cand soldatii regimului comunist au tras asupra unui post de garda din sud si in 2002, cand vase de razboi nord si sud-coreene au dus o lupta navala in care au murit cateva zeci de oameni. La fel, la provocarea Nordului.

Problema nucleara si dinastia Kim

Problema a devenit si mai complexa in 2006, dupa ce a devenit clar ca statul nord-coreean a devenit putere nucleara, ca urmare a testarii cu relativ succes a unei bombe atomice. De atunci, Phenianul s-a folosit de acest atu in vechea sa politica de a intimida pentru a primi avantaje.

Nu numai ca regimul lui Kim Jong-il a continuat sa ameninte Coreea de Sud, dar a dat de inteles ca e gata sa atace pe oricine. Iar politica a avut succes, dat fiind ca, in schimbul unei false renuntari la producerea de alte arme nucleare, a reusit sa primeasca o multime de concesii, printre care ajutoare foarte consistente, constand in hrana si combustibil, dezghetarea fondurilor externe ale regimului, ridicarea unor embargouri si scoaterea de pe lista statelor care sponsorizeaza terorismul.

Cu toate astea, Coreea de Nord a recurs din nou la provocari in anii ce au urmat, datorita celei de-a doua probleme a regimului- nevoia lui Kim Jong-il de a pastra puterea in mainile sale si ale familiei sale. Astfel, dupa ce sanatatea lui Kim Jong-il s-a deteriorat si acesta a fost operat, fiind la un pas de moarte, dictatorul a distras din nou atentia de la problemele sale atacand Coreea de Sud.

In 2009, o nava militara nord-coreana a intrat din nou in apele sud-coreene si a purtat o lupta cu navele de coasta sud-coreene, fiind partial distrusa. Mai grav, in 2010, un submarin nord-coreean a torpilat un vas din Sud in apele internationale, scufundandu-l si ucigand 45 de oameni.

Acest ultim atac, coroborat cu atacul din 22 noiembrie, e parte a masurilor luate pentru cel mai recent obiectiv al lui Kim Jong-il- sa asigure succesiunea in fruntea statului pentru Kim Jong-un, fiul sau. Principiul e acelasi- ai o criza externa care poate duce la razboi, armata se raliaza de partea liderului si nimeni nu se gandeste la disidenta.

Si nu va fi ultima provocare, in conditiile in care tanarul si neexperimentatul Kim are nevoie de mult mai multe crize pentru a fi testat si pentru a pastra armata de partea sa.

Va fi razboi?

Si totusi, nu va fi razboi intre cele doua state. In primul rand pentru ca Phenianul nu va merge pana intr-acolo incat sa intinda lucrurile mai departe de nivelul unei provocari. N-are nevoie de mai mult. Apoi, China nu ar accepta ca aliatul sau sa fie distrus (ceea ce s-ar intampla daca ar interveni americanii) si sa se ajunga ca unul din flancurile sale sa incapa pe mainile unei puteri potential rivale.

Nici americanii, nici sud-coreeni, la randul lor, nu-si doresc razboi si nu vor recurge la acesta masura atat timp cat Nordul nu e atat de nesabuit incat sa mearga prea departe. Pericolele ar fi mari.

In primul rand, o destabilizare periculoasa a regiunii, care ar afecta grav economia mondiala. In al doilea rand, pericolul nuclear. Phenianul are intre 5 si 10 bombe nucleare pe care le poate folosi impotriva vecinilor sai. Nimeni nu vrea sa riste asta. Nici macar Coreea de Nord.

Ce se poate totusi face?

Statele Unite sunt nevoite sa adopte o "rabdare strategica" fata de regimul de la Phenian, avand de ales doar intre trei posibilitati, una mai proasta decat alta. Administratia Obama are asadar de ales intre a raspunde cu condamnari verbale si o intarire a sanctiunilor, masuri care s-a demonstrat ca nu functioneaza; poate sa inceapa exercitii militare in zona, ceea ce este mai mult simbolic; sau poate sa reactioneze in forta, ceea ce ar risca declansarea unui conflict extins, in cadrul caruia Capitala Seul ar fi prima tinta a Nordului.

Obama a ales sa trimita in zona portavionul George Washington insotit de alte cateva nave, atat pentru a preveni un nou atac cat si pentru a semnala Chinei ca, in eventualitatea ca nu-si tine in frau aliatul, se va trezi pe cap cu o prezenta americana numeroasa.

La randul sau, China are puterea de a intrerupe livrarea de alimente, combustibil si arme in Coreea de Nord, intrerupamnd, practic, legatura Phenianului cu lumea. Sunt slabe sanse sa procedeze insa astfel, avand in vedere ca Beijingul se ghideaza dupa principiul neamestecului in treburile interne ale altor tari.

Declarații belicoase făcute de sora dictatorului din Coreea de Nord. "Vom continua să construim o putere militară copleşitoare"

Puternica soră a liderului nord-coreean Kim Jong Un, Kim Yo Jong, a declarat că ţara va continua să construiască o putere militară copleşitoare, cea mai puternică, pentru a-şi proteja...

Ce avantaje are Coreea de Nord prin sprijinirea Rusiei în războiul împotriva Ucrainei: ”Kim ar putea crede că lesa lui este mai lungă decât în realitate”

Sprijinul deplin al Rusiei pentru Coreea de Nord ar putea „crește apetitul lui Kim Jong-un pentru risc“ atunci când vine vorba de amenințarea Coreei de Sud și de exportul de arme în...