Dosarele istoriei: De ce se lupta coreenii de mai mult de jumatate de secol?

Prin formarea a doua state coreene cu sisteme politice diferite, a aparut o zona conflictuala periculoasa care a generat razboiul din 1953, care tulbura si astazi linistea lumii.

Dupa ce Japonia a fost invinsa in cel de-al Doilea Razboi Mondial si s-a retras din Coreea, SUA si sovieticii au hotarat s-o imparta dupa modelul Germaniei. Partea de nord au luat-o rusii, iar partea de sud americanii, granita dintre cele doua state fiind aleasa paralela 38.

Astfel, in zona sovietica a luat nastere un stat comunist sub conducerea lui Kim Ir Sen, iar in sud un stat in fruntea caruia era un personaj controversat, Syngman Rhee.

Desigur ca impartirea arbitrara a tarii nu putea sa duca la o solutie durabila si asa se face ca, mizand pe impopularitatea regimului Syngman Rhee, Kim Ir Sen i-a propus lui Stalin in 1949 ca sa-l sprijine intr-un razboi contra Coreei de Sud.

Desi i-a placut ideea, Stalin nu a vrut sa se amestece direct in conflict, insa i-a promis lui Kim livrari substantiale de material de razboi si armament, urmand ca Mao sa-l sprijine cu soldati in caz de nevoie.

Razboiul coreean din 1953

Avand incuviintarea Kremlinului si cu sprijin chinezesc, Kim incepe pregatirile de razboi. La 25 iunie 1950 o uriasa armata nord-coreeana invadeaza sudul, luand America prin surprindere.

La 28 iunie trupele nord-coreene au ocupat capitala Seul si, fara sa intampine rezistenta, s-au indreptat spre sud. Abia la 50 de km sud de Seul au reusit americanii sa stabilizeze frontul, dar comunistii, cu forte net superioare, i-au impins pe americani pana pe coasta sud-estica a tarii, in zona orasului Pusan.

Intre timp o rezolutie ONU care condamna interventia nord-coreeana in Coreea de Sud a permis americanilor sa formeze o armata internationala de coalitie alcatuita 85% din militari americani. Comandantul lor era generalul american Douglas McArthur.

In zona Pusan, aliatii au reusit sa reziste, fiind totusi intr-o situatie extrem de critica. In acest context dificil, generalul McArthur si-a imaginat un plan foarte riscant, de a debarca cu trupe suplimentare in zona de vest a tarii, in dreptul capitalei Seul, cu intentia de a deschide un al doilea front si de a lovi armatele nord-coreene din spate.

Dupa multe discutii, planul a fost aprobat si, la 16 septembrie, 261 de nave abordeaza plajele din zona Inchon, debarcand mii de soldati care, luand prin surprindere armatele nord-coreene, au pornit spre Seul.

Aceasta actiune indrazneata a intors soarta razboiului. La 26 septembrie trupele aliate ocupa Seul, se face jonctiunea cu trupele sud-coreene si trupele aliate de la Posan si impreuna reusesc sa treaca la 1 octombrie paralela 38, intrand pe teritoriu nord-coreean.

Putine zile mai tarziu, trupele aliate patrund in Phenian, capitala Coreei de Nord, ca mai apoi sa inainteze spre granita chineza, fara a lua in serios avertismentul chinez sa nu faca lucrul acesta.

Chinezii atunci au ripostat, trimitand o jumatate de milion de voluntari inarmati care impreuna cu trupele nord-coreene i-au impins din nou pe aliati spre sud.

Ca urmare, la 5 decembrie 1950 survine "eliberarea" Phenianului, iar la 4 ianuarie cade si Seulul in mainile comunistilor.

Abia la 15 ianuarie reusesc trupele aliate sa formeze un front stabil contra invaziei comuniste si, in urma unor lupte aprige, reusesc sa invinga armatele din nord si sa preia din nou ofensiva. Astfel s-a reusit mutarea frontului din nou peste paralela 38, pe teritoriu nord-corean.

In iunie 1951 Stalin a propus un armistitiu care a fost acceptat de ambele parti. Acest razboi a costat viata a aproape un milion de soldati si 3 milioane de civili.

Discutiile au durat mai mult decat razboiul insusi si abia la 27 iulie 1953 s-a semnat un armistitiu prin care se prevedea eliberarea prizonierilor si purtarea de discutii pentru incheierea unui tratat de pace.

Prizonierii au fost eliberati, dar tratatul de pace nu a fost semnat nici astazi, asa ca cele doua state coreene sunt inca pe picior de razboi.

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...

Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”

Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...