Sevastopol in martie 2019 (la 5 ani de la anexare)

Vezi: "Povestiri din Sevastopol"

("Sevastopol in decembrie 1854",

"Sevastopol in mai 1855"

si "Sevastopol in august 1855"),

Lev Nicolaievici Tolstoi

In Slovenia, in iunie 2001, proaspatul presedinte american George W. Bush l-a intalnit pentru prima oara pe Vladimir Vladimirovici Putin. Cu o candoare absoluta, fiul unui fost director al CIA declara atunci: "I looked the man in the eye. I found him to be very straightforward and trustworthy. We had a very good dialogue. I was able to get a sense of his soul". (M-am uitat in ochii lui. L-am gasit limpede si demn de incredere. Am reusit sa ii inteleg sufletul).

Probabil ca Bush nu gasise suficient timp sa inteleaga prea bine sufletul rus si, probabil, nu excela in cunoasterea culturii ruse. Nu aflase, probabil ca autorul "Povestirilor din Sevastopol (Севастопольские рассказы, Sevastopolʹskiye rasskazy) ", tanarul ofiter Lev Nicolaievici Tolstoi, a ramas marcat de cea de-a 27-a aniversare a sa, pe 9 septembrie 1855: ziua in care trupele franco-britanico-sarde au ocupat Sevastopolul, dupa un asediu pe care tanarul ofiter si-l petrecuse intr-o stanitsa cazaceasca. Nu aflase Bush, pesemne, nici ce insemna "sufletul rus" al noului tar, pentru ca probabil nu citise "Jurnalul unui scriitor" al lui Dostoievski sa afle ca: " misiunea Rusiei este sa unifice toate popoarele rasei ariene" dupa ce va fi "cucerit si atras la sine pe toti slavii"; nu aflase Bush nici faptul ca Putin se regaseste atat de mult in spiritul rus zugravit de Dostoievski incat periodic isi obliga guvernatorii sa citeasca unele pasaje sau chiar carti ale acestuia, carti pe care Kremlinul le distribuie intregii administratii.

Succesorul lui Bush a continuat sa creada in sufletul deschis si in increderea pe care o emana Vladimir Putin; probabil ca saracul Obama ar fi ramas perplex daca ar fi stiut ca, spre zorii zilei de 23 februarie 2014, dupa o noapte lunga dedicata planuirii actiunii de extragere a lui Victor Ianucovici din Ucraina, Putin, cu ochii rosii de nesomn, si-a surprins generalii cu fraza: " Ar trebui sa incepem sa lucram la reintoarcerea Crimeii in Rusia!" (sursa AICI).

Oricum, Obama nici nu ar fi avut timp sa se dezmeticeasca: la 27 februarie, rusii ocupau deja parlamentul peninsulei si alte institutii politice, la 16 martie se declara independenta Crimeii, la 17 martie se cerea unirea cu Rusia si la 18 martie, deja Republica Crimeea si Sevastopolul erau incorporate in Federatia Rusa cu statut de entitati federale.

Cei pasionati (ca mine) de literatura rusa isi amintesc probabil ca Tolstoi ne descrie, in romanul "Razboi si pace" un conflict in care ofiterii rusi, admiratori de cultura franceza si care vorbeau intre ei si cu doamnele si domnisoarele din saloanele petersburgheze numai in limba lui Voltaire, au inceput deodata sa vorbeasca rusa, descoperindu-si limba si identitatea, odata cu rezistenta impotriva invaziei napoleoniene. Ei bine, nu a fost cazul si cu militarii ucraineni care, in frunte cu comandantul flotei, amiralul Berezovsky, au ramas la fel de subjugati de farmecul limbii ruse incat au dezertat la rusi, cedand Crimeea fara lupta.

Ei bine, acum fix 5 ani, la 17 martie 2014, lumea s-a schimbat definitiv: rusii au anexat Crimeea in 3 saptamani, pana sa inteleaga administratia Obama ce se petrece, europenii au descoperit brusc ca Radoslaw Tomasz ("Radek") Sikorski, ministrul de externe al lui Donald Tusk, nu are, de fapt, niciun plan pentru o astfel de miscare a Kremlinului, astfel incat am fost, cu totii, nevoiti sa ne reintoarcem la un soi de razboi rece, dupa numai 25 de ani de destindere. Occidentul a impus sanctiuni economice severe, rusii au reinceput sa se inarmeze cu masini de lupta teribile, iar Romania s-a pomenit cu cele mai performante rachete rusesti la numai 350 km de Constanta.

Cum arata astazi acea lume schimbata atat de radical in 17 martie 2014? Sa ne aducem aminte doua promisiuni esentiale ale acelor zile: occidentalii si-au promis ca sanctiunile economice vor ingenunchea Rusia, iar Putin le-a promis celor 2 milioane de locuitori ai Crimeii o noua viata, cu mult mai buna decat cenusiul cotidian din inapoiata si saracita de coruptie Ucraina.

Ei bine, o analiza Bloomberg Economics indica faptul ca Rusia a pierdut cel putin 6% din PIB din cauza sanctiunilor din ultimii 5 ani si se afla cu 10% sub tinta de PIB prognozata in 2013 pentru 2018. In 2014, economia rusa a crescut, modest insa, din inertie cu 0,7%, pentru a cadea in 2015 cu 2,5% si in 2016 cu inca 0,2%, pentru a se recupera putin (+1,5%) in 2017 si 1,7% in 2018. Aceste cifre indica o scadere a economiei rusesti, mai ales fata de tinta oficiala de a creste cu minim 3% pe an, dar nu reprezinta un colaps, o prabusire asa cum vesticii se asteptau.

Calitatea ministrului de finante, Anton Germanovich Siluanov, si a presedintelui Bancii Centrale, Elvira Sakhipzadovna Nabiullina, precum si rigoarea cu care administratia a gestionat finantele publice au tinut cea mai bogata tara in resurse de pe glob pe linia de plutire, permitand chiar performante notabile precum organizarea impecabila a Campionatului Mondial de Fotbal din 2018 sau lansarea unor noi generatii de arme performante. Intre timp, rusii au castigat pentru aliatul lor Bashar al Assad si razboiul din Siria si si-au intarit legaturile cu Iranul si Turcia, dezvoltand un triunghi anti-occidental la portile Europei si ale Orientului Mijlociu, contrapondere a monarhiilor sunite fidele americanilor.

Si totusi, sanctiunile au durut: in 2014, 90% din tehnologiile utilizate de companiile energetice rusesti veneau din America; ca efect al sanctiunilor, 500 de miliarde de dolari in investitii americane s-au pierdut (51,7 miliarde chiar in 2015), ucigand proiecte precum cel arctic al lui Rosneft impreuna cu Exxon (Kara Sea), sau rafinaria Rosneft de la Achinsk, pe care ar fi trebuit s-o construiasca compania Schlumberger, sau fabrica de LNG Yamal. In sectorul bancar, loviturile au fost si mai dure, mai ales ca 90% din finantarea proiectelor energetice venea tot din SUA: Sberbank, VTB Bank si Gazprombank au avut pierderi de multe miliarde de dolari, iar Bank Rossya are active inghetate peste ocean de peste jumatate de miliard de dolari. Banca Centrala a pierdut un sfert din rezerva de valuta (peste 100 miliarde de dolari), incercand sa compenseze caderile cursului valutar. Rusia si-a intors economia spre China, reducandu-si dependenta de piata (mult mai atractiva) a Uniunii Europene.

Rusia a pierdut puncte importante chiar acolo unde excela si anume pe piata globala a armamentului, in favoarea unei ascensiuni rapide a americanilor si a francezilor:

Sursa: AICI.

Sanctiunile au durut, dar nu au ucis Rusia; Putin a supravietuit politic si a readus economia pe crestere, deschizand noi proiecte gigantice cu state europene (conducta Nord Stream cu Germania sau centrala atomica Paks II cu Ungaria) . Sursa: (AICI).

Crimeea? 77% din cheltuielile bugetare ale Republicii Crimeea si 60% din cheltuielile bugetare ale orasului federal Sevastopol sunt acoperite de la bugetul federal, de la Moscova. 107 miliarde de ruble a cheltuit Moscova pentru subventionarea Crimeii in 2017, dublu fata de cele 64 miliarde de ruble oferite in 2015 (sursa: AICI).

Si, totusi, Rusia mentine pacea sociala in Crimeea si in "republicile" Donetk si Luhansk, cheltuind numai 0,25% din PIB-ul national, adica aproximativ cate 2 miliarde dolari SUA pentru Crimeea, respectiv pentru secesionistii din estul Ucrainei. (sursa: AICI).

Desi salariile functionarilor publici si pensiile din Crimeea au fost aduse la nivelul celor din Rusia, economia peninsulei s-a lovit de doua probleme majore: limitarea accesului fizic la piata doar la calea maritima si lipsa oricaror investitii private (si companiilor rusesti le este frica de sanctiuni).

Moscova a incercat sa rezolve ambele probleme: a investit peste 6 miliarde de dolari in drumuri, scoli, spitale si a construit cel mai lung pod din Europa (peste 18 km), cel de peste stramtoarea Kerchi, care a costat 3,5 miliarde de dolari: daca inainte transportul unui camion cu feribotul din peninsula Taman (de langa Krasnodar) costa 1000 dolari, azi acest cost s-a redus la 200 dolari. Constructia podului a redus costul marfurilor transportate in Crimeea, a permis reluarea vanzarii de vin si peste din peninsula si, mai ales, a readus stralucire principalei industrii de aici: in 2018, peste 6 milioane de turisti si-au petrecut vacanta pe plajele magnifice ale Crimeii, record absolut al perioadei post-sovietice, 1 milion dintre ei fiind chiar cetateni ucraineni. (Sursa: AICI).

Despre promisiunile lui Putin privind inflorirea economica a Crimeii? La fel ca promisiunile occidentalilor cu ingenuncherea Rusiei prin sanctiuni: mult zgomot pentru nimic. Putin le-a aratat rusilor din peninsula cum arata luminita de la capatul tunelului, dar imediat a lungit tunelul, astfel incat luminita se vede mai mica sau mai departe, depinde de perspectiva. Adica cei care nu lucreaza la stat, nu sunt militari sau pensionari au ramas cu viata grea si saraca pe care o aveau si in Ucraina. In rest, planuri strategice si promisiuni pentru un viitor luminos, pompos denumit: "Dezvoltarea socio-economica a Crimeii si Sevastopolului" (sursa: AICI).

Inainte de anexare, PIB/locuitor in Crimeea era de cinci ori mai mic decat cel din Rusia, iar Putin a promis crimeenilor ca vor ajunge la nivelul mediu federal datorita noului pod de peste stramtoarea Kerchi, adica isi vor creste economia de 5 ori! Asta desi agricultura peninsulei s-a prabusit, dupa ce Kievul a inchis Marele Canal de Nord (principale sursa pentru irigatii) . Daca podul nu aduce irigatii, macar reinvie exporturile de cereale, struguri, vin si alte produse alimentare, repunand peninsula pe harta prin conectarea cu marile silozuri din portul Taman. Acelasi avantaj il recapata astfel si Crimean Titan (cel mai mare producator european de dioxid de titan) . Santierele navale Zaliv, Moryie si SMZ (din Sevastopol) beneficiaza si ele de comenzi din partea statului, inclusiv pentru noile corvete din clasa Karakurt. In plus, rusii desfasoara un plan urias de a construi un port unic gigantic, unind infrastructura porturilor Taman, Kerchi si Kavhaz in scopul de a avea intregul complex deservit de catre imensul triaj feroviar de la Portovaya.

Concluzia este simpla: Rusia nu fost demolata de sanctiuni, Crimeea nu a inflorit. Putin zice ca e o chestiune de timp, dar asa zic si occidentalii despre efectul sanctiunilor...

Deocamdata s-a prabusit doar Ucraina, care a cazut la un nivel de doar 44% din nivelul mediu global. Ca sa intelegem bine, cat s-a prabusit Ucraina, economia acesteia a ajuns, la populatii comparabile, de patru ori mai mica decat cea a Poloniei vecine:

Ucraina este victima perfecta: si-a pierdut o sesime de teritoriu, isi vede practic blocate porturile de la Marea Azov, a pierdut rezervele de hidrocarburi din Marea Neagra, va fi ocolita de noile conducte rusesti de gaze (cinic sustinute de liderul UE, Germania), si-a micsorat economia si se va alege, probabil fie cu un viitor presedinte actor fanfaron (Volodymyr Zelensky, liderul partidului caraghios "Slujitorul poporului"), fie cu un viitor presedinte care s-a mai dedulcit in trecut la tranzactii cu Gazprom (Iulia Timosenko), fie cu un presedinte care a patronat un sistem corupt pana in maduva oaselor (Petro Porosenko).

In orice varianta, Kievul va continua sa trateze deplorabil minoritatea romaneasca din Ucraina, pe care a divizat-o pervers in "romani" si "moldoveni" si careia ii refuza orice drept. Iar Bucurestiul va continua sa se faca ca nu vede si va continua sa sustina "orientarea pro-europeana" a Kievului. Mai ca-ti vine asa o empatie pentru ucraineni, de nu poti s-o mai exprimi!

Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN).

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Klaus Iohannis a transmis ministrului Justiției cererile de urmărire penală față de Petre Roman și Gelu-Voican Voiculescu

Klaus Iohannis a transmis ministrului Justiţiei cererile de urmărire penală a lui Roman Petre, în calitate de fost premier, şi a lui Voiculescu Gelu-Voican, fost viceprim-ministru, pentru...

Ciucă, despre atacul Iranului asupra Israelului: „O situaţie care generează atenţia tuturor liderilor lumii. Potenţialul de escaladare este foarte mare”

Nicolae Ciucă, preşedintele Senatului a declarat marţi, 16 aprilie, despre atacul Iranului asupra Israelului că a fost şi e o situaţie care generează atenţia tuturor liderilor lumii, pentru...