Pentru multi dintre cei care urmaresc evenimentele din Egipt, situatia de acolo e una extrem de derutanta. Ridica multe semne de intrebare, chiar si dupa demisia presedintelui Mubarak.
De ce a plecat Mubarak mai intai din capitala Cairo? De ce nu si-a dat demisia joi, asa cum toata lumea credea? De ce a cedat din atributii vicepresedintelui sau? Care e rolul armatei si cum a intervenit ea? A fost lovitura de stat? A reusit oare revolutia?
Pentru a intelege toate aceste lucruri, trebuie sa ne uitam la un singur element-prabusirea sustinerii lui Mubarak. Pe care populatia nu-l mai sustinea demult. Dar care a trebuit sa se retraga intr-un rol onorific, ce aminteste mai degraba de regina Marii Britanii, dupa ce l-a parasit America, dar mai ales dupa ce l-a parasit principalul sau aliat. Armata. Militarii egipteni sunt cei care stau in spatele plecarii lui Mubarak.
Ramane de vazut daca asta ii va multumi pe protestatari. Va pleca si regimul, odata cu Mubarak? Sau acesta a fost sacrificat, asfel incat fostii sai acoliti sa supravietuiasca. Oricum ar fi, un lucru e cert. Egiptul se va schimba. Si cea mai probabila cale e cea a democratiei.
Lovitura de stat
Cand inalti oficiali ai statului au anuntat ca Mubarak va face o declaratie privind plecarea de la putere, parea sigur ca exact asta se va intampla. Ca isi va anunta demisia. In schimb, Mubarak a iesit si a anuntat doar ca isi va delega o mare parte din atributii vicepresedintelui Omar Suleiman. Despre ce a fost vorba? A fost o noua pacaleala a celui care a condus tara in ultimii 30 de ani?
Nu, nu a fost. A fost o adevarata lovitura de stat. Din partea armatei. Militarii l-au silit pur si simplu pe Mubarak sa paraseasca puterea, desi i-au dat posibilitatea sa "salveze fata" si sa nu plece imediat joi.
Faptul ca armata a luat fraiele puterii putea fi anticipat inca de joi, tocmai de declaratiile liderilor sai. Acestia, intr-un mod care ar parea incredibil intr-o tara democratica, si-au asumat pur si simplu rolul guvernului in anumite chestiuni. Spre exemplu, atunci cand a anuntat ca va ridica starea de urgenta, aflata in vigoare in tara de 31 de ani.
Nicaieri o armata nu are rolul de a o ridica. Doar guvernele pot face asta. Tot armata a luat locul puterii executive si atunci cand a promis protestatarilor organizarea de alegeri libere si corecte. Din nou, nu era rolul sau. Si nici macar nu avea dreptul legal sau constitutional. Ultima lovitura a venit vineri, cand au anuntat ca un Consiliu Suprem al Armatei a preluat puterea.
Ce inseamna atunci plecarea lui Mubarak din capitala si demisia sa? Ei bine, inseamna tocmai iesirea cu gratie a dictatorului, pe care armata nu a vrut sa-l umileasca, dat fiind ca provine din randurile sale si a avut mereu grija de militari. Mubarak a plecat din Cairo pentru a le arata protestatarilor ca nu mai e la putere. Si pentru ca armata i-a dat o cale de scapare.
Abandonarea lui Mubarak, de ajuns?
De ce l-a sacrificat armata pe Mubarak? Dintr-un motiv simplu. In caz contrar, protestatarii ar fi sacrificat intregul regim. Si acum e foarte posibil asta, dat fiind ca e foarte clar ca oamenii de pe strazi nu vor ceda. E posibil ca regimul sa cada si interesele armatei sa fie si ele grav afectate, dar mai putin probabil decat avandu-l pe Mubarak la conducere.
Liderii militari par sa isi doreasca nici mai mult, nici mai putin, decat o a doua Tunisie. Adica o tara in care revolta populara a rasturnat presedintele, a dus tara spre democratizare, dar pastrand oameni din vechiul regim pentru o perioada de tranzitie. Scopul e acela de a evita haosul.
Planul are logica. Problema e insa ca protestatarii nu se vor multumi cu putin. Vor dori democratie adevarata. Si schimbari masive. Pana nu se va intampla acest lucru, demonstratiile vor continua. Indiferent unde se afla Mubarak.