Acordul nuclear convenit saptamana aceasta la Viena intre puterile lumii si Iran are multe hibe, insa va forta regimul iranian sa ia masuri pe care este greu de imaginat ca le-ar adopta in orice alt scenariu.
Din acest motiv, premierul israelian Benjamin Netanyahu, care nu a facut rabat de superlative cand a criticat acordul, exagereaza, ba chiar si induce in eroare publicul, scrie Barak Ravid pentru Haaretz, publicatie israeliana.
Benjamin Netanyahu a calificat acordul cu Iranul drept "o intelegere rea", "o greseala istorica", un "joc cu soarta colectiva a lumii" si "o lovitura la adresa securitatii Israelului".
Documentul astfel criticat are 159 de pagini si va "ingheta" programul nuclear iranian in urmatorii zece ani, va forta unele parti ale programului sa regreseze pana la etape mai putin periculoase si va impune restrictii valabile o lunga perioada.
Pana si seful diplomatiei americane, John Kerry, a aratat ca reactia lui Netanyahu la acest document este "mult exagerata". Insa aceasta face parte din strategia adoptata de Netanyahu de sase ani incoace.
In 2009, acesta a sustinut ca sanctiunile impotriva Teheranului nu sunt eficiente si a incercat sa preseze pentru ca SUA sa atace instalatiile nucleare iraniene. Ulterior, a pledat ca sanctiunile sa fie intensificate.
In noiembrie 2013, cand s-a semnat acordul interimar cu Iranul la Geneva, Netanyahu l-a atacat vehement, spunand ca este o intelegere proasta. In lunile ce au urmat, Netanyahu a admis ca acordul interimar are multe avantaje si chiar a insistat pe langa Administratia americana sa il extinda.
Si in acest caz, cand Netanyahu descrie acordul drept un dezastru sau o capitulare a Occidentului in fata Iranului, continua aceeasi linie. Netanyahu apreciaza corect ca nu este un acord bun, insa greseste si induce in eroare atunci cand sustine in fata publicului israelian ca nu poate exista un acord bun pe tema programului nuclear iranian, scrie sursa citata.
Documentul are, e drept, mai multe sectiuni problematice, cum ar fi mecanismele care reimpun sanctiuni daca Iranul incalca acordul, atat de complicate incat e greu de inchipuit ca vor fi puse in aplicare; sau lunga perioada cat au nevoie inspectorii ONU sa obtina aprobare sa viziteze instalatiile suspecte, perioada ce permite iranienilor sa distruga dovezile, daca e cazul.
Alte sectiuni cu probleme sunt limitele slabe impuse cercetarii si dezvoltarii de centrifuge avansate in Iran si concesiile potrivit carora restrictiile de achizitie si vanzare de rachete de catre Iran vor fi ridicate in decurs de opt ani si embargoul asupra armelor conventionale va fi ridicat in sase ani.
Pe de alta parte, acordul va obliga Iranul sa ia masuri dificil de imaginat in altfel de conditii. Iranul va trebui sa isi reduca numarul de centrifuge cu doua treimi sub supervizarea ONU; sa renunte la 98% din cele 12 tone de uraniu imbogatit pe care le poseda si sa restranga activitatea de imbogatire a uraniului pentru o perioada de 10-15 ani.
Vor fi mai multi inspectori ONU in Iran care sa monitorizeze toate fazele programului nuclear iranian in urmatorii 25 de ani decat se afla in orice alta tara de pe glob.
De la o situatie in care Iranul putea obtine material pentru o bomba nucleara in doua luni, in urmatorul deceniu tara va avea nevoie de cel putin un an.
Israelul si aliatii sai au castigat timp in care sa se pregateasca pentru ziua de dupa incheierea acordului, pentru a-si moderniza sistemele de informatii pentru a observa orice incercare a iranienilor de a construi o bomba nucleara si de a pregati operatiunea militara daca e nevoie.
