Cum a ajuns o tara atat de mare si bogata ca Iranul sa aiba zeci de milioane de saraci, care acum nu mai pot si ies in strada

Protestele din Iran sunt rezultatul unui cumul de probleme nerezolvate. Indiferent cum se vor sfarsi ele, nemultumirile cresc in tara. Oamenii isi doresc schimbarea.

De cel putin doi ani, numerosi experti din Iran avertizeaza ca acumularea de probleme economice, sociale si politice ar putea culmina cu o razmerita. Acum previziunile alarmiste s-au indeplinit. Presiunea complexelor probleme i-a scos pe oameni in strada.

Urmarile a patru decenii de "Republica Islamica" sunt urmatoarele: mai bine de 40 la suta din locuitori traiesc sub limita relativa a saraciei. In unele regiuni rurale saracii reprezinta chiar 60 pana la 70 la suta din populatie.

Exista cel putin 11 milioane de oameni care traiesc in adaposturi improvizate la periferia marilor orase.

Mai bine de un sfert din cei aflati in cautarea unui loc de munca nu reusesc sa se angajeze nicaieri. Nici macar cei cu studii superioare.

Bogatia se iroseste

Nu trebuie uitat ca Iranul este o tara bogata. In timpul celor opt ani de mandat ai presedintelui Mahmoud Ahmadinejad (2005-2013), tara a acumulat aproape 700 de miliarde de dolari din exportul de petrol. Dar acesti bani nu au fost folositi pentru combaterea saraciei si reducerea somajului.

O mare parte din aceste fonduri a fost investita in institutii religioase si ideologice, apropiate de conducerea de stat sau care sprijina sistemul la putere.

Sume astronomice s-au investit de asemenea in programul atomic si de rachete. Alte miliarde au fost cheltuite pentru a-l sprijini pe presedintele Siriei, Bashar al Assad.

Sume asemanatoare s-au alocat militiilor siite Hezbollah, Libanului, unitatilor de mobilizare a populatiei siite din Irak si rebelilor Huthi din Yemen.

Concomitent, zeci de mii de proiecte de dezvoltare din Iran au inceput sa dea rateuri din cauza lipsei banilor. Daca numai o particica din fondurile cheltuite in strainatate ar fi fost alocata acestor proiecte, multi tineri someri iranieni ar fi avut astazi de lucru.

Rohani dezamageste

In timpul alegerilor prezidentiale din 2013, la apogeul crizei nucleare, Rohani si-a facut campanie cu urmatoarea deviza: "Centrifugele sa se invarta, dar si roata vietii sa se invarta." El a promis sa rezolve atat criza nucleara, cat si problemele cotidiene ale oamenilor.

Rohani a reusit sa rezolve rezonabil criza atomica. Dar dificultatile economice si existentiale ale oamenilor nu au fost ameliorate notabil.

Motivele sunt variate: economia iraniana de stat este ineficienta, liderul spiritual suprem al tarii, ayatollahul Ali Khamenei, nu sprijina intelegerea atomica.

La acestea se adauga victoria lui Donald Trump la prezidentialele din SUA si ezitarea europenilor in privinta cooperarii cu Iranul.

In plus, crizele regionale, mai ales cea cu Arabia Saudita, au facut ca situatia sa devina exploziva. Iar Rohani nu si-a putut indeplini promisiunea.

Cresc nemultumirile

Protestele actuale au debutat cu revendicari de ordin economic, dar au luat rapid o turnura politica. Oamenii au protestat mai intai impotriva scumpirilor si impotriva guvernului. Dar imediat au luat in vizor intreg sistemul.

Oamenii nu mai au incredere deloc in institutiile statului. Acesta este si motivul pentru care demonstratiile s-au raspandit cu atata repeziciune, ducand in cele din urma la confruntari violente.

Amestecul de saracie si somaj, pe de-o parte, si neincrederea fata de guvern si institutiile sale, pe de alta, este cauza protestelor. Dar protestele au inceput cu doar cateva zile in urma. La ele ia parte mai ales populatia paupera din mediul urban.

Dizidentii politici si culturali influenti nu s-au alaturat demonstrantilor. Asa incat guvernul poate reprima protestele cu mijloace violente, daca nu se alatura manifestantilor si alte segmente ale populatiei iraniene nemultumite.

Aceasta stare a lucrurilor poate duce la o intarire pasagera a puterii detinute de cercuri militare si de conservatorii adepti ai liniei dure. Dar aceasta nu va schimba cu nimic situatia. Nemultumirile vor creste, iar fortele care revendica schimbarea vor deveni tot mai puternice pe zi ce trece.

Mostafa Malekan*

*Comentatorul DW este de origine iraniana. De teama unor represalii, fotografia sa nu este alaturata textului, care este semnat cu un pseudonim ales de autor.

Cătălin Drulă, despre candidatura la prezidențiale: „Eu sunt natural un candidat posibil”. Care sunt obiectivele USR și Dreapta Unită pentru 2024

Președintele USR Cătălin Drulă a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători” și a vorbit despre obiectivele USR și ale Dreptei Unite pentru alegerile din 9 iunie, despre misiunea...

Cîrstoiu răspunde criticilor din ultimele zile: "Nişte lupi în haine de oaie încearcă să transforme oaia în lup"

Atacat în ultimele zile atât de adversarii direcți la alegerile locale, cât și de alți politicieni, dar și de ziariști, Cătălin Cîrstoiu, candidatul susţinut de PSD şi PNL pentru...