Jurnalisti in Israel: dinamica prezentului pe trasee legendare

50 de jurnalisti din 20 de tari, invitati de omologi ai lor din Israel, au strabatut tara de la Vest la Nord-Est, prin Galileea, si apoi spre Sud, prin Valea Iordanului si Desertul Iudeei. De la Mediterana la Inaltimile Golan, apoi de-a lungul Marii Galileei pana la Nazaret, si de acolo pana la Marea Moarta.

O calatorie de numai cinci zile, in care intalnirea cu istoria legendara s-a conjugat cu dialoguri, oficiale, dar si colocviale, cu oameni ai prezentului.

Au aflat "de la sursa", cum poate fi transformata o natura neprimitoare, chiar ostila, intr-un aliat al omului.

Jurnalistii au fost gazduiti nu numai in hoteluri luxoase, ci si intr-un sat de munte si intr-un kibbutz din desert. O experienta pe care nu o ai de multe ori in viata! O sansa extraordinara pentru jurnalistul din Romania, invitat ca honorary member de SCIJ-Israel.

SCIJ ‒ Ski Club International des Journalistes (www.scij.info) ‒ este o organizatie infiintata in 1955, cu scopul initial de a facilita comunicarea, in timpul Razboiului Rece, intre jurnalistii din Vest si cei din Est.

Clubul reuneste astazi jurnalisti din 38 de tari. Ei acopera diferite domenii mass-media si au in comun ca hobby (nu ca specializare) schiul.

Calatoria din Israel (15-20 octombrie a.c.) a fost un summer meeting, mitingurile obisnuite ale SCIJ avand loc in fiecare iarna in statiuni consacrate pentru practicarea schiului si organizarea de competitii.

Jurnalisti si schi: o premisa cat se poate de inedita pentru acest tur al Israelului, organizat impreuna cu Asociatia Presei Periodice, Oficiul de presa al Guvernului si Ministerul Turismului.

Uzina de apa

La Hadera, localitate situata la jumatatea distantei dintre Tel Aviv si Haifa, a fost primul loc de popas al jurnalistilor.

Cazare pe malul Mediteranei, la hotelul Ramada, vizita nocturna la antica cetate Caesareea, din portul cu acelasi nume, candva capitala a Galileei, iar a doua zi, vizita la centrala de desalinizare a apei marine.

Aceasta uzina, cum i se spune, este una dintre cele mai mari din lume. In Israel functioneaza cinci asemenea statii, intre care Sorek, cea mai mare din lume, cu o capacitate de 624.000 de mc/zi. Ele furnizeaza necesarul de apa pentru consumul populatiei si pentru agricultura.

Dupa cum am aflat de la "cartierul general" al companiei IDE si de la directorul de proiecte, dl. Dotan Gur, tehnologiile folosite sunt foarte avansate, ceea ce face ca pretul pentru aceste operatiuni sa fie foarte ieftin.

Datorita tehnologiilor, si consumul de energie pentru desalinizarea apei marine este foarte mic: circa 3 kwh/mc.

Energia provine de la o centrala pe carbune din apropiere, care alimenteaza intregul Israel. Intreaga procedura se face fara substante chimice, este safe si eco friendly: nu afecteaza mediul inconjurator.

Investitia in infrastructura, ni s-a spus, este minima. Pe langa desalinizarea apei marine, compania IDE (fondata in 1965) se ocupa de tratamentul industrial al apei si de reutilizarea apei folosite. La nivelul companiei lucreaza 300 de angajati, circa 50 in fiecare statie.

Jurnalistii au parcurs imensa suprafata a uzinei, purtand casti de protectie, iar in picioare, pantofi; exclus sandale, fiindca asa cerea regulamentul. Apoi au baut din apa desalinizata si au fost de acord ca este extrem de... gustoasa.

Jurnalistii si-au continuat drumul de-a lungul Marii Mediterane, pana la Haifa, unde Primaria a organizat o conferinta de presa, iar in port au "examinat" un vas - replica a unei ambarcatiuni vechi de 2.500 de ani, construit din lemn si dupa aceeasi tehnologie.

Mai departe, la 23 de km nord de Haifa, au vizitat anticul oras Akko (Acra), unul dintre cele mai vechi porturi din lume, datand din epoca bronzului timpuriu. Un oras in care totul - ziduri, fortarete, biserici, sinagogi, moschei - aminteste de cuceritori si de religiile lor, de la canaaniti, greci si romani, la arabi, cruciati, turci si britanici.

Aici se afla in subteran, perfect conservata, o imensa fortareata, extinsa in vremea cruciatilor (secolele XII- XIII), pe care s-a ridicat in secolele urmatoare un alt oras, cel pe care-l vedem astazi la suprafata.

Fassouta: un sat la capatul lumii si in inima Galileei de Vest

Aceasta este cartea de vizita autoasumata a satului situat in nord-vestul Galileei, la 3 km distanta de granita cu Libanul.

Nota distinctiva este data insa de faptul ca toti cei 3247 de locuitori ai sai sunt arabi crestini, si anume catolici. Aceasta este, dupa cum am fost incredintati de preotul satului, cea mai mare comunitate de crestini din Israel.

Profesorul din sat prezent la intalnirea cu jurnalistii a subliniat ca in Israel sunt numai doua asemenea sate arabe crestine, iar primarul a vorbit despre eforturile de a pastra tinerii in sat, chiar daca locurile de munca sunt putine, despre programele educationale si despre preocuparea de a pune Fassouta pe harta turistica a Israelului.

Prezenta jurnalistilor a constituit, fara indoiala, un eveniment pentru sateni, care ne-au primit in ritmurile fanfarei tinerilor cercetasi (scouts), ne-au servit cu mancaruri traditionale si ne-au cazat in casele lor. Dar socializarea, in forma ei inedita, s-a produs la barul din sat, un Irish pub numit Grandfather House Irish Bar, unde nu a lipsit berea Guinness, iar dimineata a fost servit micul dejun.

Desi situat la capatul tarii, satul dispune de posibilitati de comunicare moderne, localnicii avand acces la Internet si telefonie mobila. Majoritatea caselor sunt spatioase si dotate cu tot confortul necesar.

Inaltimile Golan: granite si vinuri

Mergand de la Fassouta de-a lungul granitei cu Libanul, traversand apoi Valea Ha Hula, unde se afla o rezervatie naturala, am ajuns pe varful muntelui Avital (1200 m), invecinat cu muntele Bental. De acolo, privind spre nord, se zarea muntele Hermon (2000 m), unde se afla zona de schi a Israelului.

Din punctul de observatie de pe Avital, la poale se intindea primul kibbutz pe care-l vedeam, iar la est, granita cu Siria, stabilita in momentul fata la o distanta de numai 5 km.

Incarcata de istorie si tema a disputelor geopolitice, zona Inaltimilor Golan este renumita si pentru viile si vinurile produse aici. O sedinta de degustare de vinuri nu putea sa lipseasca din programul jurnalistilor.

Am coborat apoi de-a lungul Marii Galileei, situata la ‒212 m, pana la Nazaret, unde ne astepta primarul localitatii. Leagan al crestinatatii, orasul cu 18 biserici ale Bunei Vestiri (doua fiind de referinta, una catolica si una ortodoxa), este locuit in prezent de 65% populatie musulmana si 35% crestina.

Informatia ne-a fost furnizata de primarul orasului, dl. Ali Salam, care ne-a asigurat ca oficialitatile incearca sa pastreze totusi un echilibru intre palestinieni si crestini si ne-a impartasit preocuparea edililor pentru educatie: "Educatia este o arma pentru noi si in lume"; "Universitatile arabe din Israel exceleaza in Nazaret". Educatia se face in limba araba, dar se studiaza si ebraica si engleza.

In cadrul dialogului cu jurnalistii, primarul Nazaret-ului a vorbit despre increderea sa in pace: "Suntem obositi de razboi. Cine se naste, se naste pentru a trai, nu pentru a fi omorat".

Seara s-a incheiat la hotelul Rimonim, cu un spectacol de cantece traditionale islamice si bizantine, interpretate de ansamblul vocal-instrumental "Ud Al-Nad".

A doua zi, in zori, intregul oras primea, prin instalatiile de sonorizare, semnalul rugaciunii musulmane.

Masada: un munte... sub nivelul marii

Sau mai degraba o stanca uriasa in Desertul Iudeei, langa Marea Moarta, incarcata de istorie si legende. Un vast santier arheologic a scos la iveala urme ale unor civilizatii stravechi, acum conservate si restaurate.

Aici a construit palate si a transformat muntele intr-o imensa fortareata regele Irod al Iudeei, care a domnit peste poporul sau 33 de ani (37 i.H. - 4 i.H.), in perioada celui de-al Doilea Templu.

Din anul 6 d.H., fortareata s-a aflat sub ocupatie romana, ca intreaga Iudee. Ea a fost si ultimul bastion (73 - 74 d.H.) al luptei evreilor impotriva ocupatiei romane.

Ramasa nelocuita cateva secole dupa retragerea romanilor, Masada a gazduit in secolul V o manastire bizantina, iar din secolul VII a cunoscut ascensiunea islamului. Dupa 1920 si in special in anii '40 a devenit piatra de temelie a primelor grupuri sioniste.

In prezent, Parcul National Masada este inscris pe lista patrimoniului universal UNESCO.

Am urcat muntele cu telecabina (pusa in functiune in 1971) si abia sus, in dreptul unui turn, punctul cel mai inalt atingea 60 m deasupra nivelului marii (dar circa 500 m deasupra Marii Moarte, situate la ‒ 428 m).

Stanca este strapunsa pe partea sudica de lungi drumuri serpuitoare, numite chiar "Calea sarpelui", folosite din vremuri stravechi pentru punerea in circulatie a apei captate din straturile adanci.

Apa se acumula, spun geologii, din ploile cazute la Ierusalim si Bethleem si era carata pe munte cu ajutorul animalelor. Pe platoul din varful muntelui se afla 12 "cisterne" ‒ imense incaperi sapate in adancul stancii, capabile sa depoziteze 40.000 mc de apa!

Si tot aici este piscina, cu o capacitate de 550 mc, construita in vremea regelui Irod. Un alt simbol al cultului apei, dar si al imbaierii, in aceasta zona arida.

La poalele muntelui, in partea lui estica, o zona ceva mai plata devine din cand in cand spatiu pentru spectacole cu opere celebre. In partea vestica, drumul duce catre Arad, orasul din apropierea Masadei in care locuieste marele scriitor israelian Amos Oz.

Ein-Gedi: un kibbutz prosper, intre stanci desertice

Pe drumul de intoarcere de la Masada la Ierusalim, am poposit o zi si o noapte in kibbutz-ul Ein-Gedi, o oaza in plin desert, cu 500 de membri/locuitori.

Constituit in 1956 ca o asezare comunitar - egalitara, bazata pe un proiect socialist (kibbutz inseamna comunitate, colectivitate), Ein-Gedi foloseste astazi din plin "parghiile" economiei de piata.

Turismul, cu toate facilitatile pe care le implica, industria cosmeticelor si o fabrica de imbuteliere a apei minerale sunt domeniile de varf.

Ein-Gedi poate fi considerat o statiune turistica de lux, cu piscine, spa, baze de tratament, hoteluri moderne si o gradina botanica atent ingrijita, cu peste 40 de tipuri de palmieri, dar si cu baobabi africani si o multime de plante exotice.

In timp ce ne conducea pe aleile care strabat gradina botanica, ghidul, profesor pensionar din kibbutz, vorbea cu inflacarare despre natura din jurul nostru, care acum se arata impecabila, dar in care oamenii de aici investisera foarte multa munca si pasiune.

La Ein-Gedi, initiativele economice si oferta turistica sunt tot mai diversificate, avand in vedere situarea in imediata apropiere a Marii Moarte, dar si nevoia de locuri de munca pentru familiile tinere, incurajate sa se stabileasca aici.

Dupa cum am aflat de la intalnirea cu managerul kibbutz-ului, dl. Adam Tannenbaum, dar si cu un tanar care a crescut la Ein-Gedi, integrarea cat mai multor familii tinere este o preocupare esentiala pentru oamenii kibbutz-ului, "pentru ca aceasta comunitate sa nu degenereze intr-un sat de pensionari".

Iar incurajarea turismului vine tocmai in acest scop si este astazi unanim acceptata. Am constatat chiar noi ca prezenta vizitatorilor printre gradinile si casele locuitorilor nu numai ca nu deranjeaza, dar a devenit un lucru obisnuit, pe care ei il trateaza cu intelegere si amabilitate.

Incurajati de peisajul mirific si de facilitatile oferite, jurnalistii s-au relaxat la Ein-Gedi Synergy Spa, au plutit in piscina cu apa sarata adusa de la Marea Moarta si au inspirat aromele plantelor care ii inconjurau.

A doua zi, au fost condusi la Marea Moarta, pentru a testa din nou, "pe pielea lor", ce inseamna o apa cu o concentratie atat de mare de sare: 1,24 kg/l, circa 34%, de aproape 10 ori mai sarata decat oceanul planetar.

Pe plaja, o inscriptie pe un panou, formulata in ebraica, araba si engleza, ne indemna sa mergem in pace: "Go in Peace!".

Am pornit din nou la drum, catre Ierusalim. Locurile Sfinte, Via Dolorosa - fundamentele mitice ale civilizatiei occidentale, intreaga simbolistica a culturii crestine. Apoi Zidul Plangerii si, dincolo de el, moscheea Al Aqsa. Pelerinii celor trei mari religii monoteiste isi gasesc aici insemnele spiritualitatii lor.

Calatoria jurnalistilor din SCIJ s-a incheiat la Tel Aviv, cu o Gala a prieteniei. Dar interiorizarea impresiilor, aprofundarea informatiilor si adancirea reflectiei abia incepeau. Randurile de mai sus sunt numai o parte dintre ele.

La Muzeul poporului evreu Beit Hatfutsot, situat in campusul Universitatii din Tel Aviv, un inscris de pe peretele de la intrare ne incredinteaza ca vizitatorii fac parte din poveste: "You are part of the story".

In zilele calatoriei, jurnalistii au facut parte din istoria coplesitoare a acestui popor, dar si din prezentul Israelului, in cateva din principalele lui dimensiuni.

Prof. Liana Ionescu

Complexul Educational Lauder-Reut

Cătălin Drulă, despre candidatura la prezidențiale: „Eu sunt natural un candidat posibil”. Care sunt obiectivele USR și Dreapta Unită pentru 2024

Președintele USR Cătălin Drulă a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători” și a vorbit despre obiectivele USR și ale Dreptei Unite pentru alegerile din 9 iunie, despre misiunea...

Cîrstoiu răspunde criticilor din ultimele zile: "Nişte lupi în haine de oaie încearcă să transforme oaia în lup"

Atacat în ultimele zile atât de adversarii direcți la alegerile locale, cât și de alți politicieni, dar și de ziariști, Cătălin Cîrstoiu, candidatul susţinut de PSD şi PNL pentru...