Adevarul istoric: undeva la mijloc

Studiul si predarea istoriei unei perioade tulburi si indelung disputate precum modernitatea Asiei estice te pun cateodata, inevitabil, in situatii dificile in care soliditatea a ceea ce tu consideri adevar istoric devine motiv de dezbatere.

Intreaga perioada interbelica precum si cel de-Al Doilea Razboi Mondial in Pacific reprezinta o sursa inepuizabila de controverse. Recenta comemorare a 70 de ani de la lansarea bombelor atomice asupra oraselor japoneze Hiroshima si Nagasaki este doar un exemplu de eveniment care inca aprinde spiritele, in loc sa ne adune pe toti in tacuta comemorare.

In ciuda evidentelor si a probelor istorice existente care dovedesc contrariul, comentatori din Statele Unite, dar si de aiurea din lume s-au grabit sa insiste si cu prilejul acestei comemorari ca bombardamentul in sine a reprezentat singura posibilitate de scurtare a razboiului si de salvare a unui numar (enorm) de vieti americane.

Mai putin s-a vorbit insa despre contextualizarea bombardamentelor in succesiunea de crime de razboi pe care ambele parti implicate in conflict le-au comis impotriva populatiei civile adversare, dar si a celei proprii. Ba mai mult, in cazul Razboiului din Pacific (1941-1945), a fost invocat (din nou) atacul japonez asupra bazei navale americane de la Pearl Harbor, un moment devenit iconic in istoria americana ca un exemplu de atac neprovocat care trebuia pedepsit fara drept de apel.

A justifica insa necesitatea uciderii de zeci de mii de civili prin invocarea unui atac asupra unei baze militare pare, cel putin din punctul meu de vedere, lipsit de logica.

Aceste randuri nu se doresc insa o aparare a regimului militarist japonez care si-a adus propria tara pe marginea prapastiei. Daca trebuie invocate crime impotriva populatiei civile comise de armata japoneza, atunci sunt destule exemple in China, in Coreea, care nu trebuie nici ele uitate, asa cum nu trebuie uitate nici Hiroshima si Nagasaki.

Masacrul de la Nanjing, in China, nu este decat unul dintre ele, dar cel mai abominabil. Autoritatile japoneze il numesc si astazi din dorinta de a diminua ororile comise acolo printr-un eufemism vag, Nankin jiken ("incidentul de la Nanjing"), si categorii largi ale populatiei au fost invatate in scoala ca enormitatea crimelor unei armate japoneze dezlantuite nu este decat o exagerare a propagandei oficiale a autoritatilor comuniste chineze.

Nu o data am fost confruntat de studenti americani de origine japoneza care mi-au spus in timpul cursurilor ca "incidentul" nici macar nu s-a petrecut si ca e o minciuna sfruntata nevoindu-ma astfel sa le arat documente video si foto care sa-i convinga ca ceea ce le spusesera parintii lor era, de fapt, gresit.

Nu altfel stau lucrurile cu teribila practica a "statiilor de confort" instituite de armata japoneza pentru a mentine moralul trupelor de-a lungul intregului Razboi de 15 ani (1930-1945) si in care fete din zonele ocupate (mai ales din Coreea), de cele mai multe ori rapite sau ademenite cu promisiuni false, erau obligate sa serveasca nevoile sexuale ale soldatilor japonezi.

Negata vehement de autoritatile japoneze, practica a fost dovedita nu numai cu marturiile victimelor, dar si cu documente din care reiese clar implicarea autoritatilor militare in organizarea si administrarea acestor asa-numite "statii de confort".

Mai mult, atat de puternica este dorinta actualului guvern japonez al prim-ministrului Shinzo Abe de a-i forta pe istorici sa nu mai predea despre acest episod negru din istoria Japoniei, incat nu mai departe de finele anului trecut si inceputul acestui an reprezentanti ai misiunilor diplomatice ale Japoniei in Statele Unite au facut presiuni asupra unor profesori universitari pentru a-i face sa renunte sa le mai predea studentilor despre acest subiect.

Revizionismul nu este, desigur, un lucru nou si nici surprinzator. Interesul pentru propagarea numai unei anumite parti a istoriei, cea agreata de propaganda statutului national si menita sa inculce si sa le confirme cetatenilor "mandria nationala", este parte integranta din mecanismul ideologic instituit de la inceputurile perioadei moderne si de la constituirea statelor nationale.

De temut, insa, este taria convingerilor pe care aceasta propaganda reuseste sa le perpetueze, tarie care mai intotdeauna aluneca in intoleranta si extremism.

George T. Sipos este profesor universitar de studii japoneze si est asiatice si manager in administratie universitara. Jurnalist si traducator din literatura japoneza, locuieste si munceste in prezent in Japonia. Pe langa Ziare.com, scrie sporadic pe blogul personal, Quotidian Wonders

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

PNL ar putea avea propriul candidat în cursa pentru Primăria Capitalei. Cum s-a ajuns la această concluzie

Eventualitatea retragerii lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Bucureşti ar complica lucrurile pentru cei din Alianța PSD-PNL. Nicolae Ciucă, preşedintele PNL, a afirmat, joi...

Primar bătăuș, susținut în continuare de PNL după ce a fost filmat cum agresa un cetățean. ”A fost sub imperiul unei mari emoții” VIDEO

Cazul primarului din comuna Spermezeu, cercetat penal după ce a agresat fizic un cetăţean, în luna februarie, va fi discutat în forurile de conducere ale PNL Bistriţa-Năsăud, a declarat...