Deutsche Welle: Ce mai inseamna azi stabilitate?

Glisarea lenta a sensului de pe planul societatii pe cel al angajamentelor militare ascunde faptul ca "stabilitatea" e o valoare tot mai greu de gasit in Romania.

Sunt cuvinte repetate de atatea ori, incat par sa nu mai aiba niciun sens. Asa cum ar fi fraza potrivit careia Romania este "un pilon de stabilitate". De mai bine de un deceniu fraza e rostita, invariabil, in ocazii solemne si cu anumite implicatii sau participari militare.

S-ar putea obiecta ca exista lucruri importante pe care nu le mai vedem pentru ca ne-am obisnuit cu ele, cum ar fi pacea, de exemplu; ca incapacitatea noastra de a le percepe cu toata acuitatea nu le face mai putin valoroase. E adevarat, dupa cum nu ignoram ca fraza aceasta dobandeste un sens foarte precis in contextul actual al relatiilor romano-americane.

Se zvoneste tot mai insistent ca, in urma evolutiilor turbulente din Orientul Apropiat, Romania ar putea substitui partial rolul Turciei in schema strategica a SUA si prin urmare ca americanii vor fi tot mai interesati de proiecte care sa implice Romania. Ar fi o explicatie a primirii presedintelui Klaus Iohannis la Casa Alba sau a faptului ca, la inceputul discursului rostit la Varsovia, presedintele SUA, Donald Trump, i-a salutat si pe militarii romani invitati pe scena.

In orice caz, presedintele Klaus Iohannis, care a participat marti la festivitatile de la Constanta dedicate Zilei marinei, a rostit si el fraza de mai sus, ca dovada, cel putin, ca exista in Romania o continuitate de gandire strategica: "In actualul context, Romania isi asuma si mai activ profilul de stat puternic si de actor regional relevant. Suntem un pilon de stabilitate si furnizor de securitate in regiune."

De fapt fraza privitoare la "stabilitate" a insemnat altceva la inceput. In dorinta ei de a atrage atentia Occidentului si de a fi admisa in aliantele sale militare, politica romaneasca s-a straduit inca cu doua decenii in urma sa puna cat mai mult in valoare virtutea "stabilitatii". Prin comparatie cu regiunea Balcanilor bantuita de conflicte interetnice sangeroase, Romania era o "o insula de stabilitate".

O societate stabila era prin urmare o societate pasnica, una in care nu existau conflicte mari si in care divergentele se rezolvau prin alternanta electorala. De aceea, victoria CDR si a lui Emil Constantinescu au contat atat de mult, caci era prima alternanta dupa caderea regimului Ceausescu.

Ulterior insa, termenul a dobandit, printr-o transformare treptata, o nuanta noua de "avanpost militar" sau in orice caz de "punct de sprijin". A spune azi in contextul precis al situatiei regionale ca Romania este un "pilon de stabilitate" si "furnizor de securitate" inseamna ca adaposteste instalatii militare americane si ca e gata sa-si trimita militarii in misiuni combative.

Glisarea lenta a sensului de pe planul societatii pe cel al angajamentelor militare ascunde insa tocmai faptul ca instabilitatea a devenit tot mai mare in Romania. Nu in sensul tare al conflictelor sociale, ci in acela, discret, al nesigurantei si lipsei de predictibilitate.

In anii cei mai "stabili" ca semnificatie strategica (anii aderarii la NATO si UE) aproximativ 3 milioane de persoane aflate in floarea varstei au emigrat in Europa occidentala, in timp ce alte milioane de tineri, acum inca pe bancile scolii, isi propun in moduri mai mult sau mai putin precise sa faca la fel.

Scoala nu ofera nimanui nicio garantie si niciun plan de cariera, mobilitatea a devenit un termen fetis care ii arunca pe oameni de colo-colo intr-un vartej care provoaca in cele din urma frustrari tuturor.

Occidentul nu mai vrea sa accepte "dumpingul social", iar Estul nu mai are forta de munca si isi vede amenintat sistemul securitatii sociale. Efectul este ca toata lumea vorbeste despre "intoarcere" si ca Guvernul promite celor plecati subventii pentru afaceri, desi nu se intoarce la drept vorbind aproape nimeni.

Mobilitatea transfrontaliera e dublata insa si de una interioara care se infatiseaza adesea nu ca energie fertila, ci ca efect al unor dezechilibre. De exemplu, intr-un document oficial al Guvernului Romaniei si al PNUD din 2008 se vorbea despre limitatarea unei mobilitati indezirabile: "Stabilizarii cererii de transport privat si a evolutiei artificiale a nevoii de mobilitate in si in afara centrelor urbane printr-o planificare urbana si spatiala echilibrata si prin imbunatatirea serviciilor publice in transportul de calatori."

Insuficienta scolilor, a dispensarelor, magazinelor, prabusirea economiei agrare si administratia greoaie in fata ghiseelor au fost cauzele unui du-te-vino enorm, a unei o mobilitati completamente sterile.

In fine au murit carierele, tinerii sunt invatati de la cea mai mica varsta ca nu trebuie sa se "stabilizeze", ci dimpotriva sa se miste in permanenta dintr-o profesie intr-alta, sa "experimenteze" cat mai multe lucruri.

E o doctrina cu doua taisuri, caci daca pe de o parte favorizeaza inovatia si creativitatea, pe de alta distruge devotamentul, perseverenta si sporeste sentimentul nesigurantei. De la relatia fizica cu spatiul la cea morala cu timpul si cu ideea de proiect, viata in societatea romaneasca a devenit tot mai instabila.

Nu e de mirare ca ideea de "stabilitate" invocata ritualic de oficialii statului si-a pierdut in cele din urma relevanta pentru societate, devenind un termen cvasi-secret, un soi cod militar.

Horatiu Pepine, DW-Bucuresti

Răspunsul lui Piedone pentru Ciolacu: ”Mă duc, pe cuvântul meu, în prăpastie”. Primarul Sectorului 5 acuză un blat la București

Cristian Popescu Piedone a exclus o retragere din cursa pentru Primăria Capitalei, după o solicitare făcută în acest sens de președintele PSD. Marcel Ciolacu i-a sugerat lui Piedone să își...

Gabriela Firea, acuzată că joacă ”la două capete”. Candidat AUR: ”Nu se decide dacă îşi doreşte să fie primar sau europarlamentar”

Mihai Enache, candidatul AUR la Primăria Capitalei, îi cere Gabrielei Firea să oprească jocul politic "la două capete" şi să se retragă de pe lista PSD - PNL pentru alegerile...