Care razboi? Care sfarsit? Ziua de 11 noiembrie 1918

Caracteristica Primului Razboi Mondial a fost pentru victimele sale violenta ajunsa la o dimensiune fara precedent. Iar aceasta nu a luat sfarsit la 11 noiembrie 1918.

Ce razboi s-a incheiat pe 11 noiembrie 1918? Izbucnirea Primului Razboi Mondial la inceputul lunii august a anului 1914 a fost un moment crucial pentru milioane de oameni separati de distante geografice enorme. A fost acelasi pentru scriitorul praghez Franz Kafka, a fost acelasi pentru Kande Kamara, sofer de camion din orasul african Kindia, in Guineea Franceza. Razboiul nu s-a sfarsit simultan.

Pe 11 noiembrie 1918, a incetat razboiul intre statele din Vest, dar armistitiul nu a insemnat si sfarsitul violentelor in numeroase alte locuri. Nu a pus capat varsarilor de sange nici in Europa Centrala, de Est si Sud-Est, nici in zona marilor imperii intrate in faza de dezmembrare, in speta Imperiul Tarist, Imperiul Austro-Ungar si Imperiul Otoman.

Acolo razboiul initial intre state a dus la dezmembrare statala, iar razboiul mondial a fost urmat de razboaie civile si conflicte interetnice, in care frontul a devenit un spatiu al violentei, iar dusman putea fi oricine, fie el militar sau civil.

Cine se concentreaza in aceste zile pe ora 11 a zilei de 11 a lunii 11 a anului 1918, o data cu putere de simbol, nu va da decat, in cel mai bun caz, peste o incetare a razboiului intre state in vestul Europei, chiar daca, deja de pe atunci, actori importanti ai verii anului 1914, cum ar fi Rusia Tarista sau Imperiul Habsburgic, incetasera sa existe.

Brutalitate fara precedent

Importanta pentru secolul 20 a acestui razboi nu rezulta doar din numarul urias de victime produse. Violenta nu a fost doar masurabila in milioane de morti in randul soldatilor si civililor.

In spatele cantitatii de victime s-a aflat o cu totul noua dimensiune a violentelor traite. Chiar daca, spre deosebire de a doua conflagratie mondiala, victimele au fost inca preponderent soldati, a aparut o noua caracteristica a violentei impotriva populatiei civile.

Asa s-a intamplat si in Belgia si in nordul Frantei, si in Serbia, Armenia, si in numeroase regiuni din Europa de Est, Africa si Asia.

In plus, printre victime s-au numarat multi morti din randul unor populatii pana atunci private de independenta, supuse imperiilor sau puterilor coloniale. O soarta impartasita, in ciuda tuturor diferentelor, de soldatii polonezi, indieni, de cei recrutati din Africa sau estul Asiei.

De asemenea, intre efectele pe termen lung ale razboiului s-a numarat si armata de invalizi de razboi, inclusiv uriasele cheltuieli pentru intretinerea lor intrate in responsabilitatea statelor. Tocmai acei invalizi au dat razboiului un chip in timpul pacii care a urmat.

Invingatorul razboiului mondial nu a fost nicio natiune, niciun stat, niciun imperiu, iar rezultatul sau nu a fost o lume scutita de razboi.

Invingatorul propriu-zis a fost insusi razboiul, principiul razboiului, al violentei totale, ca posibila optiune. Pe termen lung, aceasta a avut o pondere foarte mare, fiindca se afla in totala opozitie cu laitmotivul aparut in timpul razboiului, si care a fost pentru multi argumentul suprem de a continua pana la capat razboiul cu toate mijloacele.

Acest laitmotiv a fost speranta ca, in cele din urma, este nevoie de un ultim razboi ingrozitor impotriva principiului razboiului insusi. Din nefericire, speranta ca razboiul mondial este "a war that will end war" (un razboi care va pune capat razboiului) s-a dovedit ulterior zadarnica.

Noi forme ale violentei incepand din 1917

Chiar si prima faza de dupa 11 noiembrie 1918 a demonstrat ca razboiul ramane o optiune. Fie pentru a infiinta noi state nationale in Polonia sau Irlanda, fie pentru intregire si reintregire teritoriala, fie pentru a asigura victoria, in Rusia, a unei ideologii cu ajutorul unui sangeros razboi civil, fie pentru a revizui cu forta, ca in Turcia, conditiile unui acord de pace.

Ceea ce a inceput in vara anului 1914, in esenta, ca un razboi intre state, a capatat din 1917 o sumedenie de noi forme de violenta, care au continuat cu mult dincolo de incetarea formala a razboiului in Vest.

In privinta Europei de Est si Sud-Est, a fost mai degraba o faza intre criza bosniaca de la 1908, razboaiele balcanice din 1912-1913 si pacea de la Lausanne, incheiata in 1923, care a format o relativa unitate.

Istoria violentelor dezlantuite in prima jumatate a secolului 20, o faza a catastrofelor si dezmembrarilor, a fost urmata, dupa 1945, macar in Europa, de o perioada pasnica sub semnul unui razboi rece stabil, de impunere a societatii democratice de mase - mai intai in vestul continentului, apoi, dupa schimbarile din 1989-1991, si in estul Europei.

Parea ca a fost nevoie de a doua jumatate a secolului 20 pentru vindecarea ranilor produse incepand cu august 1914. Dar aceste rani sunt vizibile si astazi.

72 de sefi de stat si guvern la Paris pentru celebrarea Centenarului sfarsitului Primul Razboi Mondial

Razboiul in memoria culturala

Cu cativa ani in urma, cand au murit ultimii veterani ai Primului Razboi Mondial si cand se facea trecerea de la amintirile comunicate nemijlocit la memoriile culturale, s-a reflectat cu mare grija pentru aceasta speciala operatiune un strat mai adanc al experientei.

Ca acest lucru s-a petrecut mai intens in Marea Britanie sau Franta, dar si in Australia sau India si mai putin pronuntat in Germania are explicatii de ordin istoric. Memoria Primului Razboi Mondial este marcata pana astazi in Germania de cel de-Al Doilea Razboi Mondial si de Holocaust.

Pentru germani, razboiul nu este "La Grande Guerre", "The Great War", "De Grote Orlog", ci este primul din totalul de doua razboaie mondiale. Este perceput ca un precursor al catastrofalului trecut dintre anii 1933-1945.

La moartea ultimului veteran francez sau britanic au redevenit pentru o clipa vizibile acele straturi de timp in care ceea ce a fost mai devreme se reflecta in ceea ce a fost mai tarziu.

Cunoasterea istoriei violentei, in esenta groaznica si distructiva, a ceea ce au putut faptui oamenii unii impotriva altora intr-un razboi modern, nu poate face ca aceasta sa fie lasata la o parte, cu atat mai putin sa fie perceputa ca un precursor al trecutului.

Aceasta istorie trebuie mai degraba sa ne arate noua (germanilor - n.red.) cum am ajuns in acest prezent complicat.

Jorn Leonhard preda istoria recenta si contemporana a Europei de Vest la Universitatea Freiburg. Este autorul a doua carti de referinta despre Primul Razboi Mondial: "Cutia Pandorei - Istoria Primului Razboi Mondial" (2014) si "Pacea suprasolicitata - Versailles si lumea 1918-1923" (aparuta in octombrie 2018) .

PNL ar putea avea propriul candidat în cursa pentru Primăria Capitalei. Cum s-a ajuns la această concluzie

Eventualitatea retragerii lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Bucureşti ar complica lucrurile pentru cei din Alianța PSD-PNL. Nicolae Ciucă, preşedintele PNL, a afirmat, joi...

Primar bătăuș, susținut în continuare de PNL după ce a fost filmat cum agresa un cetățean. ”A fost sub imperiul unei mari emoții” VIDEO

Cazul primarului din comuna Spermezeu, cercetat penal după ce a agresat fizic un cetăţean, în luna februarie, va fi discutat în forurile de conducere ale PNL Bistriţa-Năsăud, a declarat...