Ziare.com

Impotriva violentei - Tara unde femeile au oprit un razboi civil

Sambata, 03 Septembrie 2011, ora 22:39

   

Impotriva violentei - Tara unde femeile au oprit un razboi civil
Intr-o actiune fara precedent in istoria nu numai a continentului negru, dar si a lumii, femeile din Liberia au participat la un miting menit sa puna capat celui de-al doilea razboi civil ce devastase tara. Prin forta si vointa acestora, dupa un deceniu marcat de conflicte, ele au obligat Guvernul si diferitele factiuni rebele sa incheie un tratat de pace.

Aparitia Liberiei pe harta este deosebit de interesanta, deoarece acesta este un stat format de negri liberi, nascuti pe teritoriul Statelor Unite.

Din cauza discriminarii perpetuate de societatea americana s-a luat in considerare repatrierea lor pe continentul african, unde ar avea mai multa libertate si si-ar putea face o viata mai buna. In timp, coloniile fondate de afro-americani pe tarmul vestic au crescut si au format tara pe care azi o cunoastem ca Liberia.

Statul odata prosper a fost zdruncinat de doua razboaie civile succesive. In 1989, lovitura de stat data de Charles Taylor arunca tara intr-un razboi ce dureaza pana in 1996, iar din 1999 conflictul reincepe, de data asta impotriva Guvernului condus de Charles Taylor.

Ca urmare, mai mult de 350.000 de oameni au fost ucisi si peste un milion fortati sa se refugieze in tarile vecine, luand in considerare ca populatia totala numara putin peste trei milioane.

Un fratricid cum nu s-a mai intalnit

Sunt notorii povestile despre copiii soldati, folositi nu numai de rebeli, dar si de fortele guvernamentale. Recrutati cu forta si smulsi din sanul familiilor pentru a lupta pentru o cauza neinteleasa, baietii, a caror varsta era intre 8 si 15 ani, aveau parte de un tratament inuman.

Erau obligati sa consume bauturi alcoolice, erau drogati, batuti, totul era facut pentru a ii face cat mai docili si obedienti. Pe unii ii fortau sa se imbrace ca fetele, pentru a dezorienta inamicii.

Canibalismul a cunoscut proportii alarmante, a manca inima cruda a unui rival insemnand pentru ei asimilarea puterii victimei. Credinta in diferite forme de vrajitorie ii faceau pe altii sa se creada invincibili si sa intre in lupta fara arme sau dezbracati, cazul binecunoscutului Joshua Blahyi.

In zonele nou cucerite, violurile erau la ordinea zilei. Este estimat ca trei sferturi din toate femeile liberiene au fost victime ale abuzurilor sexuale. Insa pentru unele soarta era mult mai dramatica. Erau vandute retelelor de proxeneti.

Ca si in cazul copiilor soldati, ele erau drogate pana in punctul in care deveneau doar niste carcase umblatoare. Erau legate de paturi si li se injecta heroina pana cand deveneau dependente. Seringile erau refolosite, bordelurile fiind adevarate cuiburi maladive. Infectiile cu HIV sau hepatita au cunoscut cresteri ingrijoratoare.

Femeile incep sa lupte pentru pace

Pe fundalul acestor brutalitati ingrozitoare a aparut Leymah Gbowee, o tanara de doar 20 de ani. Ea a infiintat Miscarea de Masa pentru Pace a Femeilor din Liberia, ca un raspuns impotriva atrocitatilor comise in ultima decada.

Impreuna cu alte sustinatoare, s-au adunat intr-o piata, unde au inceput sa cante si sa se roage pentru sfarsitul razboiului. La fiecare nou rasarit de soare tot mai multe femei veneau sa ingroase randurile.

Actiunea de protest neobisnuita, cat si idealurile ei au facut valva in toata tara ravasita de razboi si au rezonat. Incetul cu incetul, prezenta femeilor s-a simtit din ce in ce mai mult, intr-o lume care nu punea foarte mult pret pe valoarea vietii.

In timpul marsurilor organizatiei din diferite orase, femeile se imbracau in tricouri albe, cantand si dansand pentru rezolvarea unui conflict ce a luat atatea vieti.

Majoritatea lor au aderat apoi la un cod de conduita strict in relatia cu barbatii. Ele au refuzat orice contact sexual, chiar si cu propriii soti, pana cand dezideratul lor nu era indeplinit. Daca pana atunci actiunile femeilor erau doar sacaitoare, acum devenisera ingrijoratoare.

Se adunau in jurul taberelor militare si cum pleca un camion plin de soldati se puneau in calea lui si scandau "Va iubim. Puneti armele jos". Au insistat pe dragoste si reconciliere, in contrast cu violenta la care si barbatii si femeile fusesera supusi pana acum.

Din toate colturile tarii veneau istorisiri ale rezistentei feminine care impiedicau luptele dintre gherile si trupele guvernamentale prin astfel de actiuni pasive.

Incep negocierile de pace

Miscarea a cunoscut o asemenea amploare, incat presedintele Charles Taylor a fost nevoit, in cele din urma, sa se intalneasca cu liderii ei. Acestea l-au fortat sa participe la discutii cu factiunile rebele, ce urmau sa se desfasoare in Ghana.

Taylor a acceptat cu greutate doleanta femeilor, dar nu avea nicio intentie sa dea curs acestei promisiuni, de fapt nici el si nici rebelii. Un numar mare de liberiene au luat drumul Ghanei, in frunte cu Leyman Gbowee, pentru a se asigura totusi ca tratativele pentru pace se vor desfasura si ca se va incheia o intelegere.

Guvernul si rebelii sunt fortati sa inceteze conflictul

Dupa opt saptamani in care nu s-a ajuns la o concluzie a venit vestea ca in tara lor luptele s-au intensificat. Acesta a fost un moment de cotitura femeile fortand intrarea in cladirea unde se desfasurau negocierele si au blocat usile. Nu aveau de gand sa se clinteasca pana cand nu se ajungea la incheierea pacii. Difuzoarele anuntau ca generalul Leymah ocupase cu trupele ei cladirea.

Mai multi gardieni au intervenit si au inceput sa dea in ele, vrand sa le disperseze. Folosindu-se de frica barbatilor fata de credintele lor atat de adanc inradacinate, Leymah a inceput sa isi dea hainele jos.

In Africa de Vest un astfel de gest din partea unei femei este echivalent cu un blestem, putand provoca nebunie celui care o priveste. Infricosati, gardienii s-au retras inainte ca Leymah sa se poata dezbraca complet.

Femeile au facut un lant uman la intrarea in sala si au amenintat ca nu ii vor lasa pe barbati sa iasa pana cand pacea nu va fi semnata. In doar doua saptamani acordul a fost semnat, presedintele Charles Taylor fortat sa paraseasca tara, iar Natiunile Unite au format un guvern interimar.

In anii ce au urmat

In 2005 au avut loc alegeri democratice pentru prima oara in peste doua decenii. In functia de presedinte a fost aleasa Ellen Sirleaf, ministru de Finante inainte de razboiul civil. In afara de faptul ca ea este prima femeie presedinte al Liberiei, ea este prima femeie din toata Africa in aceasta pozitie inalta.

Miscarea de Masa pentru Pace a supervizat dezarmarea soldatilor si a instituit programe de tratament pentru copiii soldati si barbatii inca traumatizati de lupte.

Liberia are in prezent un numar mare de femei care activeaza in fortele de ordine, tocmai pentru a accentua rolul pe care ele inca il joaca in societate.

Ca urmare a exemplului oferit de vecina lor vest-africana, in Coasta de Fildes si Nigeria au inceput sa rasara miscari asemanatoare, dovedind inca o data impactul si importanta actiunilor de protest ale doar catorva femei intr-un colt uitat de lume.

Cat despre Leymah Gbowee, ea si-a continuat eforturile de intrajutorare a semenilor ei, in acelasi timp sustinand formarea unor organizatii africane care promoveaza pacea si rolul femeii.

Munca ei neobosita nu a trecut neobservata si a primit zeci de premii, iar in acest an are foarte mari sanse sa castige Premiul Nobel pentru Pace.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 3514 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
1 comentariu
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

Domnule Dolga

Din 2005 pana astazi, au mai izbucnit doua razboaie civile in Liberia. Violurile se tin lant, jafurile si distrugerile emrg conform planului. Natura umana este mai puternica decat orice logica. Taylor a scapt cu fuga si este condamnat in lipsa.

 


Platforma pentru solutionarea online a litigiilor