Romania a fost menajata de Rusia de la invadarea Crimeii. Adesea, atunci cand sunt probleme care privesc Romania, Moscova nu considera Bucurestiul un interlocutor autonom, ci incearca sa discute cu Washingtonul direct, afirma conferentiarul universitar Armand Gosu, analist specializat in spatiul ex-sovietic si associate fellow la Romania Energy Center.
Intr-un interviu acordat Ziare.com, Armand Gosu a explicat aceasta diferenta de tratament prin faptul ca "Romania nu s-a pozitionat transant in sprijinul Maidanului, cum a facut Polonia, pentru ca n-a avut niciodata empatie fata de Ucraina. Ministrul roman de Externe n-a fost implicat in tratativele de la Kiev, unde Bucurestiul conteaza prea putin, iar Traian Basescu avea o aversiune personala fata de ministrul de Externe polonez, Sikorski".
Armand Gosu considera ca ne aflam deja in plin razboi, dar unul diferit,
pentru mintile oamenilor: "E o viziune noua, in care "psihosfera" este teatru de razboi principal. Asta ce inseamna? Ca iti cunosti dusmanul atat de bine incat ii furnizezi informatii special pregatite incat el sa ia voluntar o decizie predeterminata, pe care tu, initiatorul actiunii, o doresti."
Periodic dinspre Mosocova vin amenintari belicoase mai mult sau mai putin voalate la adresa Romaniei. Cat de tare ar trebui sa ne temem in mod real ca am putea ajunge sa vedem tancurile rusesti la granite?
Poate ca o sa va surprinda ce va spun acum: in comparatie cu Polonia si tarile baltice, Romania a fost menajata de Rusia, de la invadarea Crimeii, adica din februarie 2014 si pana astazi. Iar alegerea presedintelui Iohannis anul trecut a creat un context pozitiv, in care presa rusa a scris, dupa multi ani, cu simpatie despre Romania, evident preluand puncte de vedere din presa europeana, mai ales germana.
Ceea ce presa a numit "amenintari" sunt de fapt primele declaratii mai contondente, generate de manevrele militare care se desfasoara in Romania, la care participa militari americani si din alte tari NATO. Firul rosu urmarit de presa rusa este critica prezentei americane din Romania. Adesea, atunci cand sunt probleme care privesc Romania, Moscova nu considera Bucurestiul un interlocutor autonom, ci incearca sa discute cu Washingtonul direct.
De fapt, purtatorului de cuvant al MAE rus i s-a cerut sa comenteze primirea pe teritoriul Romaniei a militarilor SUA si NATO pentru exercitii tactice, ocazie cu care Aleksadr Lukasevici a afirmat ca Romania este transformata intr-un avanpost al SUA si NATO in apropierea granitelor rusesti.
Dupa mine, cel mai bun raspuns a venit de la un oficial NATO care pe o retea de socializare a postat o harta a regiunii, din care rezulta ca pana la granita Rusiei mai sunt 1.000 km.
Ultimele emotii au fost starnite de seful Marelui Stat Major, generalul Gherasimov, care a afirmat ca statele care gazduiesc elemente ale Scutului antiracheta au devenit tinte prioritare ale Rusiei. Printre ele se numara si Romania, care va adaposti din acest an primele rachete americane de interceptare, la Deveselu.
Nu e ceva nou, declaratii de acest tip au fost facute si in trecut, din partea unor militari, iar cine a citit noua doctrina militara a Rusiei n-are de ce sa se mire.
Spuneti ca este o diferenta de tratament aplicat Romaniei, in comparatie cu tarile baltice si Polonia. De unde provine ea?
Din faptul ca Romania nu s-a pozitionat transant in sprijinul Maidanului, cum a facut Polonia, pentru ca n-a avut niciodata empatie fata de Ucraina. Ministrul roman de Externe n-a fost implicat in tratativele de la Kiev, unde Bucurestiul conteaza prea putin, iar Traian Basescu avea o aversiune personala fata de ministrul de Externe polonez, Sikorski, foarte activ in negocierile dintre protestatari si presedintele Ianukovici, din ianuarie-februarie 2014.
Iar primele reactii oficiale de la Bucuresti n-au iesit din schema clasica care a incorsetat relatia bilaterala: minoritati-Krigoi Rog-Bastroe. Mai ales minoritatile, unde am calcat pe toate minele plantate de Kremlin. Spre lauda MAE de la Bucuresti, Romania s-a pozitionat, in cele din urma, alaturi de Polonia si nu de Ungaria, care a facut - si mai face - tandem cu Rusia, pe dosarul ucrainean.
Si mai era vorba anul trecut, pe vremea asta, si de o vizita la Moscova a premierului Ponta. Imi amintesc bine?
Ati adus in discutie cel mai important element. Dupa Olimpiada de la Soci, Victor Ponta era invitat la Moscova, vizita era programata pentru inceputul verii 2014. Erau cativa naivi care sperau ca aceasta criza va scadea in intensitate cat sa permita lui Ponta sa faca o vizita inainte de inceperea campaniei electorale.
De ce erau naivi? Excludeti acest scenariu?
Dupa ocuparea si anexarea Crimeii, relatia Rusia - Occident nu s-ar fi putut imbunatati cat sa-i permita premierului Ponta o vizita la Moscova. Asta daca nu dorea sa urmeze politica lui Viktor Orban.
Numai ca cei implicati in relansarea relatiilor romano-ruse, relansare inceputa cu schimbarea garniturii de diplomati trimisi la Moscova, toti cu deschidere maxima pentru dezvoltarea relatiei bilaterale cu Rusia, vizita de trei zile a ministrului Corlatean, foarte bine primit de Lavrov, n-au sesizat ca Romania se afla tot in contratimp. Cum a fost mai mereu in ultimii 25 de ani, in relatia cu Rusia.
Semnam tratate cu URSS cand sta sa se prabuseasca si nimeni nu o mai face; ratam reset-ul de dupa venirea lui Obama la Casa Alba si a lui Medvedev la Kremlin....
E o problema de intelegere a evolutiilor de la Kremlin?
Fie nu au capacitate analitica, fie aceasta le este umbrita de dorinta de a le face pe plac sefilor.
Acest lucru nu s-a observat si in mandatele Basescu: agenda interna a virusat politica externa?
Exact. De vreme ce fostul presedinte s-a remarcat prin relatii proaste cu Putin, premierul Ponta trebuia sa fie opusul, deci sa caute deschiderea in relatia cu Moscova. Iar cei din MAE nu i-au spus ministrului Corlatean, premierului Ponta ca nu e momentul, pentru ca birocratia romaneasca functioneaza dupa principiul: intotdeauna seful stie mai bine!
Iar seful e un politician aflat efemer la conducerea ministerului sau Guvernului, care de multe ori nu intelege specificul unor tari sau relatii bilaterale. Nu-ti trebuiau calitati iesite din comun ca sa pricepi ca, dupa revenirea lui Putin la Kremlin, dupa campaniile electorale tensionate din 2011 si 2012, dupa protestele de la Moscova, dupa agresiunile fara precedent impotriva noului ambasador american la Moscova, McFaul, nu se conturase contextul cel mai bun pentru relansarea relatiilor romano-ruse.
Si, totusi, ultimele amenintari ale Rusiei asaza Romania alaturi de Polonia si tarile baltice. Acolo chiar au inceput unele pregatiri de razboi. Exista un risc real ca Putin sa atace una sau mai multe tari NATO, asumandu-si activarea articolului 5, sau ne vom mentine in limitele unei retorici de uz extern si mai ales intern?
Uitati tot ce stiati despre purtarea razboaielor. Cel care se desfasoara acum este diferit. Razboiul a inceput deja. Se duce pentru mintile oamenilor. Este un razboi pentru care Occidentul nu pare pregatit. E o viziune noua, in care "psihosfera" este teatru de razboi principal. Asta ce inseamna? Ca iti cunosti dusmanul atat de bine, incat ii furnizezi informatii special pregatite incat el sa ia voluntar o decizie predeterminata, pe care tu, initiatorul actiunii, o doresti.
Atentie, nu este vorba de dezinformare si simple operatiuni psihologice, pe care le gasesti descrise la Homer, de pilda. Aici trebuie sa cunosti in cele mai mici detalii comportamentul adversarului incat sa-l poti provoca sa faca ceea ce tu doresti.
Este o veritabila revolutie in teoria militara ruseasca, care-si are radacinile in opera unui teoretician militar alb gardist, Messner, in practica razboaielor din Cecenia, in razboaiele mediatice purtate in anii 1990 in Rusia, dar si in cercetarile unui savant rus, matematician si psiholog, Lefebvre, care a publicat in ultimele decenii mai multe articole despre ceea ce el a numit "algebra constiintei".
Si, atunci, ce pot sa faca statele NATO?
Conflictele se vor transfera din "psihosfera", adica din cel de-al patrulea teatru de operatiuni, mintea omului, in celelalte, adica in aer, apa si pe uscat. Ceea ce nu inseamna ca va deveni razboi conventional. Din contra, Rusia va face orice ca sa evite un razboi conventional. Pentru ca doar un razboi conventional permite activarea articolului 5.
Pentru baltici, de pilda, va fi vital ca sa transforme imediat razboiul "hibrid", "asimetric", oricum vreti sa-l spuneti, intr-unul conventional. Deocamdata, acesta e singurul raspuns pe care NATO poate sa-l dea noului tip de razboi purtat de Rusia.
