Tragedia a avut loc cu 10 ani in urma: fortele speciale rusesti au folosit gaze toxice, pentru a elibera ostaticii dintr-un teatru moscovit. Au pierit atunci 130 persoane, iar autoritatile de la Moscova tin si astazi sub tacere cele intamplate atunci.
125 dintre victime au fost ucise de gazele otravitoare, folosite impotriva teroristilor ceceni, care capturasera teatrul Dubrovka. 130 de oameni, barbati si femei care se aflau in public pentru a urmari un spectacol, pe 23 octombrie 2002, au pierit tragic. Inainte de inceperea spectacolului, teroristii reusisera sa aduca in sala un arsenal impresionant de arme si munitie, scrie Deutsche Welle.
In mijlocul salii, teroristii ceceni plasasera o bomba, iar printre randurile dintre scaune patrulau asa-numitele "vaduve negre" cu pistoale la brau si centuri cu explozibil in jurul taliei.
"Dorinta noastra de a muri este mai mare decat dorinta voastra de a trai", a transmis spectatorilor ostatici liderul teroristilor ceceni, Movsar Baraev. Cererea lor era urmatoarea: retragerea imediata a trupelor rusesti din Cecenia. In cazul nerespectarii acestei doleante, atacatorii amenintau ca vor arunca in aer toata sala, cu toti cei 916 ostatici.
Operatiunea fortelor speciale rusesti a inceput la orele diminetii, pe 26 octombrie 2002. Prin gurile de ventilatie ale cladirii a fost eliberat gaz care trebuia sa-i sedeze pe teroristi. Acesta, insa, nu a reusit sa aiba efect imediat asupra teroristilor, care s-au panicat si au inceput sa traga in aer.
Toate detaliile sunt clasificate
Tatiana Karpova, o femeie al carei fiu a murit in acea zi de cosmar, isi aminteste cum, dupa ce si-a cautat fara succes copilul prin spitalele moscovite, oamenii legii o asigurau ca printre spectatorii civili nu exista victime.
Cu toate acestea, in acea noapte, ea a aflat ca fiul ei, Alexander, a murit. Mai tarziu, din documentele unui spital, a aflat ca, imediat dupa asaltul asupra salii, fiul sau era viu, insa a fost lasat din greseala sa zaca ceasuri la rand intr-un autobuz plin cu cadavre.
In protocolul medical, la "cauza mortii" sta scris "otravire cu gaz". Mai tarziu, acest document este inlocuit cu altul in care se spune ca Alexander ar fi murit din cauza mai multor boli multiple, combinate cu epuizare. Acesta a fost diagnosticul pentru aproape toate victimele dramei de la Dubrovka. Versiunea oficiala, expusa public la un an de la tragedie, spunea ca gazul folosit nu era periculos si ca niciuna dintre victime nu a murit din cauza lui, ci de foame si epuizare.
Autoritaile rusesti, si pana astazi, evita sa spuna ce fel de gaz s-a folosit in acea operatiune. Moscova a clasificat toate documentele care aveau legatura cu operatiunea, iar, la putin timp dupa incheierea acesteia, au fost distruse toate documentele care aveau conexiuni cu ea.
Kremlinul tace
"Asociatia Fostilor Ostatici si a Rudelor Acestora", creeata dupa tragedia de la Dubrovka, al carei presedinte este sus-numita Tatiana Karpova, solicita o ancheta independenta asupra circumstantelor in care au murit ostaticii. Multii oameni ar fi putut fi salvati, spune Karpova. Medicii nu au stiut nimic despre gazul folosit, multi dintre ostaticii fiind lasti sa zaca inconstienti cu capul pe spate.
Din aceasta cauza, multi au murit sufocati sau pentru ca si-au inghitit limba. Asociatia a sesizat CEDO, care, intr-o decizie de anul trecut, spunea ca pricina pentru moartea majoritatii ostaticilor este asfixierea cu gaz.
CEDO clasifica operatiunea de salvare ca prost planificata si someaza guvernul rus sa dea toate detaliile din jurul acestei actiuni. Pana in prezent, Kremlinul nu a respectat nicio cerere a acestei instante.