Padurea seculara unde s-a hotarat dezintegrarea URSS

Documente de seama ale istoriei contemporane au fost adesea semnate intr-un cadru insolit. Incheierea Primului Razboi Mondial a avut loc intr-un vagon de cale ferata, incheierea celui de Al Doilea Razboi s-a semnat in ruinele orasului Reims, dar s-a mai parafat o data si in ruinele Berlinului, intrucat Stalin avea ambitia unei capitulari proprii.

Hotararea privind dezintegrarea URSS s-a parafat pe neasteptate la 8 decembrie 1991, in casa de vanatoare Viskuli din padurea Bialowiza, actualmente in Belarus, la 8 km de granita Poloniei, arata Factroom.

La un pahar de vorba

Actul privea desfiintarea gigantului statal format din 15 republici, dar la semnarea lui au participat numai trei reprezentanti de seama: presedintele Federatiei Ruse Boris Eltin, presedintelei republicii Belaus Stanislav Suskevici si presedintele Ucrainei Leonid Kravciuk.

Nimeni nu poate preciza cum de s-a luat o decizie cu adevarat cruciala intr-o singura zi si intr-un cadru atat de restrans, dar putinii martori existenti consemneaza in memoriile lor ca totul s-a petrecut dupa o copioasa masa vanatoreasca, stropita cu sampanie, coniac si desigur cu vodka.

De altfel, faptele sunt atat de bine cunoscute incat poate nu merita sa ne oprim asupra lor. Ar merita mai curand atentie cadrul, respectiv padurea insasi, despre care se stie prea putin.

Bialowiza este cea mai intinsa si cea mai batrana padure de campie existenta astazi pe continentul european. Se desfasoara pe teritoriul a doua tari, prin ea trecand hotarul dintre Polonia si Belarus.

Ea reprezinta un adevarat tezaur dendrologic, aici inaltandu-se stejari care erau deja crescuti la data cand Cristofor Columb descoperea America. Inaltimea lor atinge 40 de metri, diametrul 2 metri si sunt inca in plina vigoare.

Na-ti-o tie, da-mi-o mie

Este un codru stravechi, ale carui inceputuri se pierd in negura timpului, primele informatii concrete datand din anul 1409, cand padurea era in proprietatea privata a regelui polonez Vladislav Jagello.

Istoria zbuciumata a Europei si-a spus cuvantul si in soarta acestei paduri, de care Polonia era deposedata in 1413 pentru a fi integrata in Marele Ducat al Lituaniei, iar in 1795 intreaga zona a fost anexata de tarina Ecaterina a II-a Rusiei.

Cu un deceniu inainte, aceeasi tarina pusese ochii pe tarmurile Marii Negre, anexandu-si Crimeea si alte zone de litoral, in dauna turcilor sau a tatarilor. Pe locul lor, tarii si-au construit cetati, palate si resedinte de vara.

Aceiasi tari erau insa atrasi si de padurea Bialowiza, bogata in vanat. In 1888, au declarat-o proprietate a casei imperiale ruse, inaltandu-si acolo si un palat de vanatoare, a carui constructie a terminat-o abia ultimul tar rus, Nicolae al II-lea.

In timpul Primului Razboi Mondial, Germania a cucerit vremelnic intreaga zona, descoperind ca lemnul cuprins in legendara padure este o buna prada. Padurea a fost exploatata la maximum, specialistii apreciind astazi ca s-a extras din ea mai mult lemn, decat s-ar putea extrage in 300 de ani de activitate pasnica.

In 1919, padurea i-a revenit in intregime statului polonez reinfiintat, dar in 1939, dupa impartirea Poloniei, s-a impartit si padurea intre puterile cuceritoare: URSS si Germania. Fiecare a insfacat o halca zdravana din Polonia dezmembrata. Germania a pierdut-o pe a ei in 1945, dar URSS n-a renuntat la niciun metru din terenul anexat, profitand de principiul invingatorului. Nimeni nu banuia atunci ca dupa nici o jumatate de veac se va face si invingatorul tandari.

Teama de microfoane

Interesante sunt totusi ipotezele pe care si le pun unii, privind locul ales pentru a face cioburi uriasa URSS. Sunt mai multe presupuneri.

Unu. Conducatorii comunisti n-aveau incredere in propriile birouri din Moscova, Kiev sau Minsk. Oriunde existau microfoane, oriunde toti erau ascultati de ceilalti. Cabana din padure, prevazuta pentru escapadele vanatoresti ale elitei, facea exceptie.

Doi. Poate ca vreunul din conducatori avea interesul sa-i atraga pe ceilalti doi intr-un cadru intim, cu masa vanatoreasca si cu vodka, pentru a fi sigur ca nu se izbeste de obiectii.

Trei. Semnarea intr-una din republicile unionale, nu la Moscova, intr-o cabana, nu intr-un palat, la un pahar de tarie, nu la un congres, trimitea semnal ca de randul acesta comanda n-o dadea Kremlinul si ca a sosit ceasul sa fie toti egali in fata tuturor.

Semnalul a prins. Ca dovada, in cateva zile au aderat cu totii la intelegere si n-a cracnit nimeni.

Candidații PSD din București strâng din nou semnături. Firea: Este o situație nouă. Avem alte protocoale

Candidatul PSD pentru Primăria Capitalei, Gabriela Firea, a afirmat, joi, 25 aprilie, că protocoalele semnate de PSD cu PNL pentru candidaturi comune la primăriile de sector şi la Primăria...

Lovitură pentru Clotilde Armand. Primărița Sectorului 1, trimisă în judecată în ziua în care și-a depus candidatura pentru un nou mandat

Procurorii au anunțat joi, 25 aprilie, trimiterea în judecată a primăriței Sectorului 1, Clotilde Armand, pe care o acuză de ”folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane”. Ea...