Romanii din Valea Timocului, intre spiritul european si dezbinarea nationala (Opinii)

Am avut un sfarsit de iarna si un inceput de primavara neasteptat de agitate. La Bruxelles, un fitil, rasucit de sute de ani in Balcani, s-a aprins, iar fumul sau a provocat nedumerire in Europa, isterie in Serbia si dezbinare in Romania.

Pana la urma, de Ziua Martisorului, o incrucisare de abilitate diplomatica si presiune strategica l-a stins. Pentru totdeauna? Sa nu ne facem iluzii!

Ultimul episod din serialul "Balcanii, butoiul cu pulbere al Europei" s-a desfasurat sub titlul "Romanii din Valea Timocului". Si, asa cum ne-am obisnuit de fiecare data, rolul principal i-a revenit Serbiei. Numai ca sarbii nu au prea jucat singuri. Adeseori, au fost insotiti de "prieteni". De data asta rolul de "prieten" i-a revenit Romaniei.

Dupa reuniunea Consiliului de Afaceri Generale si Relatii Externe, Belgradul si Bruxelles-ul asteptau sa deschida sampania si sa se bucure ca in urma unor eforturi diplomatice indelungate Serbia a obtinut statutul de candidat la integrare in Uniunea Europeana. Nu a fost sa fie.

Din cele 27 de state membre UE, unul singur, Romania, s-a opus. Si-a prezentat motivul: semnarea unui protocol romano-sarb privind minoritatile romane din Valea Timocului.

In ciuda tuturor criticilor rostite si scrise, pozitia diplomatiei romane a fost corecta si legitima. Inca de la inceputurile Evului Mediu, in josul raului Timoc, salasluieste o populatie de etnie romana. O populatie care, din generatie in generatie, a luptat sa se perpetueze fara sa se revolte.

In schimb, a fost supusa constant mecanismelor de deznationalizare, in ultimii douazeci de ani, din partea unui stat care vrea sa adere la familia europeana.

Mai exact, ce a facut si ce nu a facut statul sarb pentru romanii timoceni? Desi nu vom epuiza sirul "realizarilor", sa amintim cateva: a inventat o etnie vlaha si a negat etnia romana, a infiintat un Consiliu National al Vlahilor si nu i-a lasat caracterul autentic, a nascocit alfabetul chirilic vlah si nu a recunoscut alfabetul latin, a oferit acces la educatie, practicarea cultului si informare in sarba, numai nu in limba romana.

In plus, presiunea si santajul au dus la manifestari xenofobe. Drept urmare, Bucurestiul a reactionat pentru a-si proteja semenii, iar Belgradul s-a ales cu o recomandare de a deveni stat candidat.

Romania sau Serbia - care este mai putin "europeana"?

Opozitia Romaniei i-a luat prin surprindere pe diplomatii europeni. Dupa ce trecusera peste hopul mare, chestiunea Kosovo, si peste hopul mic, litigiul lituanian, brusc, aparuse problema romanilor din Serbia. Unii dintre ei nu au incercat sa priceapa, dar s-au grabit sa acuze: lipsa de spirit european. Deci nu au combatut mecanismul de rezolvare a problemei, ci faptul ca a fost pusa in discutie.

Astfel, apare o intrebare logica: un stat nu are spirit european cand obstructioneaza un proces de integrare pentru care s-a risipit atata energie, dar celelalte state au spirit european cand ii ignora sensibilitatile firesti ce l-au determinat sa recurga la un asemenea gest? Raspunsul il ofera atitudinea fata de sarbi.

In capitala neoficiala a UE, presedintele sarb, Boris Tadici, sta in fata tuturor camerelor de filmat. Aparent calm, declara ca actiunile "prietenilor" romani nu se justifica si le ofera lectii de standarde europene. Ciudat, oare Romania e tara in care minoritarii se trezesc cu gloante in case?

Liderul Consiliului National al Vlahilor, Radisa Dragojevici, ii tine isonul, informandu-i pe europeni despre existenta vlahilor si inexistenta romanilor. In capitala Serbiei, este inutil s-o spunem, mass-media a luat foc. Marile agentii de presa din Europa ii citeaza, le citeaza si romanii s-au transformat in vlahi. Dovada ca unii "ne iubesc" prea mult si "ne cunosc" prea bine. La fel de mult precum "ne iubim" si "ne cunoastem" noi insine.

Romania dezbinata

Tratarea situatiei romanilor timoceni a aratat cat de unita este Romania. O parte a mass-mediei a fost bulversata, o parte a societatii civile si intelectualitatii au ramas confuze, o parte a clasei politice nu s-a sfiit sa critice gestul diplomatiei romane, iar, in tot acest amalgam de nuante si idei, populatia a interpretat cum a putut.

Sa incepem cu cei care cu reportaje generoase ar fi trebuit sa ni-i prezinte din timp pe romanii din Valea Timocului. Probabil, le cerem prea mult, fiindca unii dintre ei abia acum au inceput sa se dezmeticeasca intrebandu-se retoric: de unde au aparut, cine sunt? Semn ca problemele Romaniei nu transcend mai departe de preturile din piata, de presedintele jucator, de premierul securist, de alegerile care bat la usa sau de Opozitia pe val.

Sa continuam cu cei care ar fi trebuit sa monitorizeze si sa avertizeze deznationalizarea ce se petrece in statul vecin. Degeaba! Atrag fonduri pentru cercetari prin Campia Mierlei, neglijand aspectul ca Serbia are dificultati de integrare mai aproape de granita romana. Dimpotriva, la trei zile de la izbucnirea neintelegerilor terminologice, persista sa-i numeasca vlahi pe romani.

Sa ajungem si la cei care ar trebui sa ne reprezinte oriunde ne-am afla pe acest pamant. In timp ce unii au invitat la pragmatism, altii s-au transformat in avocatii statului sarb. Pragmatismul este o strategie buna, dar, practicat incontinuu, determina imobilism. In aceste zile a aparut o oportunitate si intr-un asemenea moment un mic impuls a fost binevenit.

In ce-i priveste pe avocati, cuvintele sunt de prisos. In trecut au fraternizat si cu interesele altora. Deci ne-au obisnuit. Sa incheiem cu cei care traiesc zi de zi in Romania. Mass-media, societatea civila si clasa politica i-au buimacit si dezbinat de la intelegerea romanitatii timocenilor pana la pozitionarea in raport cu actiunea diplomatiei romane.

In fine, pe 1 martie, Romania si Serbia au semnat protocolul privind minoritatile. Fiecare parte a obtinut ce a vrut. Serbia, statutul de candidat, Romania, cateva cerinte fundamentale pentru minoritatea sa: neamestecul autoritatilor sarbe in afirmarea identitatii, dreptul de a folosi scrierea latina, de a avea biserici, scoli si informare in limba materna.

Daca romanii timoceni au primit un martisor ramane de vazut. Cert este ca, eliminand toate indoielile despre modul in care a fost pusa problema, s-a facut un pas inainte. Mai ales ca de ceva timp a asteptat sa fie solutionata la nivel bilateral, iar oficialii de la Belgrad in locul cooperarii au ales sa inventeze alfabetul vlah si sa adanceasca separatismul, amintind de practici identice stalinismului.

In asemenea imprejurari, se impune ca pragmatismul si dialogul sa ia o forma nitel mai agresiva. Este o abilitate la care s-a recurs de multe ori in diplomatie si a dat roade. Asa s-a intamplat si zilele trecute: o problema bilaterala si aproape necunoscuta a fost plasata la nivel european.

Cu toate acestea, istoria si practicile recente au aratat multe exemple de momente "prietenesti". Motiv pentru care vigilenta si evidentierea derapajelor ar trebui sa devina o constanta a diplomatiei romane alaturi, bineinteles, de relatii echilibrate in diverse domenii de colaborare si interes.

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...

Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”

Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...