Franta risca un dezastru: frontul oriental

Razboiul "fara mila" pe care administratia socialista a presedintelui Francois Hollande vrea sa-l inceapa cu asa-zisul "stat islamic" din Siria si Irak nu poate fi castigat.

Mai grav, avand in vedere starea in care se afla astazi Franta, o interventie militara masiva in Orientul Mijlociu risca sa impinga tara in abis. Iar Franta este destul de mare pentru a trage dupa ea nu doar UE, dar si cateva state vest-europene cu probleme interne similare.

UE, ca rezultanta institutionala a "proiectului european" se mai tine azi doar intr-un fir de par.

Criza economica, criza datoriilor suverane, criza refugiatilor si, mai nou, criza terorismului in masa s-au combinat si amplificat reciproc intr-un ciclon pe care liderii politici nu dau semne ca ar fi in stare sa-l infrunte. Niciuna dintre crizele succesive izbucnite dupa 2008 n-a fost rezolvata, dar apar continuu altele noi. Cauzele lor fundamentale sunt insa in Europa, nu in Orient.

Razboiul este "cea mai serioasa activitate umana" (apud Sun Tzu), prin urmare ar trebui sa fie ultima lasata pe mana amatorilor.

Castigarea unui razboi necesita o strategie clara, care presupune identificarea corecta - spatiala si ideologica - a inamicului, precum si vointa politica deplina de a face "orice este necesar" pentru victorie.

Costurile uriase ale razboiului se pot justifica doar prin obtinerea rapida a unei victorii depline. In orice alt scenariu, politica este de departe preferabila, daca are cine sa o faca.

Este Franta in masura sa poarte, cu sanse rezonabile de succes, un razboi in Siria si Irak? De aproape doi ani, o coalitie internationala condusa de SUA, la care participa inclusiv state din regiune, bombardeaza "statul islamic". Rezultatul? Greu de precizat, chiar si pentru optimisti. Fortele acestuia continua nu doar sa faca razboi (adevarat) pe mai multe fronturi simultan si sa reziste regimului de la Damasc, Iranului, Rusiei, Irakului, Hezbollah-ului si militiilor kurde, dar se dovedesc si capabile sa planifice lovituri la mare distanta (Paris).

Administratia Hollande chiar nu vede nimic suspect in datele problemei, cand vorbeste despre mersul la razboi? In plus, mai este o problema, usor de observat pentru oricine are in fata o harta. Arabia Saudita si regatele sunite din jurul, si cu atat mai putin Turcia, nici vorba sa-si puna teritoriile la dispozitie pentru un asalt terestru asupra Siriei. Este evident ca Franta poate ataca efectiv doar dinspre vest, de la Mediterana. Adica, alaturi de fortele regimului Assad si de Rusia, si contra intereselor SUA si Turciei.

Nu intamplator presedintele Hollande, in discursul belicos din fata Parlamentului francez, dupa atentate, a cerut activarea unui articolas ambiental din Tratatul UE (Lisabona), dar a evitat cu grija invocarea articolului 5 din Tratatul NATO (Washington). Altfel spus, Franta cere solidaritatea militara a Estoniei, Luxemburgului, Sloveniei etc., dar nu o doreste pe cea a SUA.

Desigur, mai este si Germania, pe care atentatele de la Paris au impins-o intr-o mare dilema. Un refuz la cererea Frantei de solidaritate ar fi dat lovitura de gratie UE, care in starea actuala nu ar supravietui ruperii antantei franco-germane. Dar prin decizia de a trimite trupe germane, in locul celor franceze, in nisipurile din Mali, in mijlocul unui conflict tribal care nu este al lor, cancelarul Angela Merkel tocmai si-a tras un nou glont in picior, daca dosarul refugiatilor nu-i era de ajuns.

Cu sau fara Germania, cu sau fara alianta de facto cu Rusia, Franta de azi nu poate castiga nimic dintr-un razboi in Orient. Chiar daca luptatorii "statului islamic" vor fi constransi sa abandoneze teritoriile controlate acum in Siria si Irak, ei se vor muta - inclusiv cu sprijinul extern de care este clar ca beneficiaza - pe teritoriile altor state esuate, de care lumea nu duce lipsa, din pacate.

Iar teritoriul astfel "eliberat", sa fim realisti, nu va putea fi administrat decat in doua scenarii. Primul: ca protectorat ONU, cu o forta multinationala de mari dimensiuni desfasurata in teren cu mandat clar aprobat de Consiliul de Securitate. Al doilea: de catre invingatorii probabili ai razboiului civil sirian - in ipoteza eliminarii "statului islamic" - respectiv fortele regimului Assad, Iran, Hezbollah, militiile irakiene siite si kurde.

Primul scenariu ar fi politic preferabil, dar ar antrena costuri exorbitante. Ar trebui dezarmate sute de grupari combatante, ceea ce ar face victime, inclusiv civili din zona. SUA au crezut ca vor putea gestiona Irakul cu o forta de ocupatie de 150.000 de oameni. Au inteles eroarea dupa ce au pierdut 2.000 de miliarde de dolari si au repatriat 5.000 de soldati in sicrie, plus peste 30.000 raniti.

Teritoriul controlat azi de "statul islamic" ar necesita o forta de ocupatie de cel putin 300.000 de soldati, pentru sanse minime de succes. Franta nu are efective si bani nici pentru a da 10% dintr-o astfel de forta internationala, dar este nerabdatoare "sa plece la razboi".

Al doilea scenariu ar echivala cu aparitia unei zone de influenta a Iranului care va include Irakul, Siria si Libanul. Altfel spus, refacerea imperiului persan, cu acces larg la Mediterana.

Aparent, Occidentul ar iesi mai ieftin pe termen scurt: de ocupatie si "curatirea" terenului s-ar ocupa regimul Assad si aliatii / patronii sai. Dar crede cineva la Paris, in mod serios, ca Turcia, Arabia Saudita si Israelul vor accepta un astfel de rezultat al razboiului civil sirian? Sunt liderii francezi siguri ca acest scenariu nu se va transforma intr-un mare razboi inter-statal care va lovi in plin si Europa, facand praf UE si NATO, care se clatina oricum?

"Razboiul" pe care Franta are inca o mica sansa sa-l castige este exact "razboiul" pe care clasa politica franceza nu vrea, nici in ruptul capului, sa-l poarte. El nu ar trebui purtat in desertul sirian, ci la Paris, si este politic, nu militar.

Nu ar costa mai nimic comparativ cu o aventura militara in Orient. Ar viza insa sistemul constitutional si legislativ care paralizeaza statul si permite unor criminali sa aiba avantajul initiativei si sa terorizeze societatea.

Ar viza ideologiile de extrema stanga care au infestat partidele, institutiile de stat, ONG-urile, universitatile, mass media si au distrus anticorpii societatii franceze, favorizand aparitia unei situatii in care milioane de cetateni ai Frantei nu se simt francezi, iar o parte a lor uraste Franta la limita crimei in masa.

(va urma)

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...