Retrospectiva 2013: Siria - un razboi al umbrelor si al aparentelor - Interviu

Razboiul civil din Siria se apropie de trista aniversare a trei ani de lupte grele. In acest timp, peste 100.000 de persoane au fost ucise, 3 milioane s-au refugiat in tarile invecinate, 4,5 milioane si-au parasit locuintele din fata violentelor si peste 130.000 au disparut.

In luna august, SUA au fost pe punctul de a lansa actiuni militare in Siria, dupa ce au obtinut informatii ca regimul presedintelui Bashar al Assad a utilizat arme chimice in mai multe ocazii, impotriva civililor.

Dupa ce Siria a fost insa de acord ca Occidentul sa distruga arsenalul sau chimic, un val de tacere s-a asternut asupra conflictului si partile au continuat nestingherite sa se macelareasca.

Ana Maria Luca, jurnalista la publicatia Now Lebanon, a analizat, pentru Ziare.com, conflictul din Siria.

Lumea pare ca a uitat de conflictul din Siria, dupa decizia de eliminare a arsenalului chimic. Care este situatia acum in Siria?

Conform acordului international la care s-a ajuns pentru a evita, in august 2013 un posibil bombardament american in Siria, aceasta tara trebuie sa predea toate armele chimice detinute pana la 31 decembrie si ele trebuie sa fie distruse pana cel tarziu 30 iunie 2014.

Dar asta nu inseamana nimic. Peste 100.000 de oameni au fost ucisi in aproape trei ani de razboi civil cu arme conventionale. Siria s-a transformat de multa vreme intr-un razboi prin inlocuitor. Puterile regionale isi folosesc influenta pentru a controla fie parti ale opozitiei paramilitare, fie pentru a sprijini guvernul.

Lucrurile pe teren in Siria sunt foarte fluide si extrem de greu de prevazut. E un razboi al umbrelor, al aparentelor. Exista luptatori straini radicali - un site al Al Qaeda a afisat, la inceputul lunii decembrie, si moartea unui luptator roman, Abu Mohammad al Roumani -, exista si sirieni care pretind ca sunt extremisti doar pentru ca asa primesc finantare si pot continua sa lupte. Exista si grupari criminale care nu urmaresc decat sa obtina recompense din rapiri sau jafuri.

Conflictul intre guvern si opozitie s-a transfromat intr-unul religios, intre suniti si siiti, din cauza implicarii Hezbollahului si a Iranului de partea guvernului lui Bashar al Assad. Se discuta despre o incercare a guvernului de a crea un culoar alawit intre Damasc si coasta Mediteranei.

De altfel, una dintre bataliile cele mai importante in Siria se da in acest moment in muntii Qalamoun, la granita cu Libanul, unde trupele armatei siriene si Hezbollahul incearca sa obtina controlul asupra autostrazii care face legatura intre Damasc, Homs si costa Mediteranei, locuita im mare parte de alawiti loiali guvernului lui Assad.

E o batalie grea, care va dura probabil pana in vara lui 2014, pentru ca rebelii detin pozitii importante in munti, iar trupele guvernamentale nu sunt antrenate pentru un razboi in zona montana.

Numarul refugiatilor creste pe zi ce trece, tarile vecine nu fac fata influxului de populatie, organizatiile internationale nu au destule fonduri pentru ajutoare umanitare, tarile donatoare nu isi tin promisiunile.

Mai mult decat atat, a devenit foarte clar ca o parte din Siria a fost complet distrusa si ca refugiatii vor petrece cel putin un deceniu departe de casa, in tabere de refugiati.

Nivelul distrugerilor este foarte mare, iar comunitatea internationala nu are inca un plan de relocare a refugiatilor sirieni. Cu toate acestea, nimeni nu vorbeste despre acest plan de "resettlement", desi e foarte clar ca e nevoie de el. Turcia, Libanul, Iordania si Irakul nu au cum sa faca fata problemei.

De ce nu reuseste nicio tabara a conflictului sa aiba o victorie decisiva?

Practic pentru ca trupele guvernamentale, cu tot ajutorul primit din partea Iranului, Hezbollahului si Rusiei, sunt raspandite pe tot teritoriul Siriei si nu fac fata numarului mare de grupari rebele.

Pe de alta parte, opozitia politica e incapabila sa controleze realitatea din teren si gruparile paramilitare care lupta impotriva armatei siriene si Hezbollahului. Exista sute de grupari rebele care sunt foarte greu de controlat si care fac si desfac aliante in fiecare zi si care nu comunica intotdeauna intre ele.

Bataliile dintre brigazile al Qaida, Armatei Islamice si ce a mai ramas din Armata pentru Eliberarea Siriei, pe de o parte, si trupele guvernamentale aliate cu Hezbollahul si alte grupari paramilitare, pe de alta parte, continua.

In zonele din nordul Siriei, unde majoritatea populatiei este kurda, localnicii au format propriile militii si lupta in acelasi timp impotriva trupelor guvernamentale si impotriva brigazilor al Qaida in Irak. In cateva situatii a fost vorba si despre batalii intre brigazi ale Armatei pentru Eliberarea Siriei si luptatori ai al Qaida in Irak.

O alta grupare care a devenit foarte puternica dupa preluarea unui important depozit de arme de la Maeen, la 100 de kilometri nord de Damasc, este Frontul Al Nusra. Tehnic vorbind, Frontul Al Nusra este o grupare afiliata al Qaida, dar rivala cu al Qaida in Irak, cealalta grupare afialiata retelei condusa de Ayman al Zawahiri.

In ultimele sase luni, al Qaida in Irak si Levant (ISIS) a inregistrat victorii in regiunile din nord. O vreme Frontul al Nusra si ISIS au luptat cot la cot. Insa luptele pentru putere in interiorul al Qaida au complicat lucrurile.

In luna septembrie, Zawahiri a luat decizia sa retraga luptatorii ISIS din Siria si sa acrediteze Frontul Al Nusra drept singura grupare al Qaida autorizata sa lupte in Siria. Liderul ISIS, Abu Bakr al Baghdadi, a refuzat sa se supuna deciziei. Din acest motiv, foarte multi luptatori din cele doua grupari extremiste au fost derutati.

Pe fondul disensiunilor din interiorul al Qaida, a fost formata o noua alianta militara, Armata Islamica, la care au aderat si brigazi componenet ale Frontului Al Nusra, brigazi ale Armatei pentru Eliberarea Siriei, dar si alte grupari independente. Fondurile care finanteaza antrenamentele si achizitionarea de armamament vin din Arabia Saudita.

Din cauza trendului de radicalizare a opozitiei paramilitare si a faptului ca liderii militari nu au o ideologie clara, ci schimba taberele si aliantele in functie de unde vin banii, Marea Britanie si Statele Unite au decis sa intrerupa ajutorul militar ne-letal pentru opozitia siriana. Practic lipsa ajutorului din Occident, prezenta unor grupari radicale si imposibilitatea unei cooperari intre opozitia politica si ce militara fac imposibila o victorie asupra trupelor guvernului.

Care ar putea fi finalul conflictului? Similar cu ce s-a intamplat in Libia sau in Egipt?

Nu vad deloc o similaritate cu Egiptul si cred ca nici cu Libia. Ambele tari au o populatie relativ omogena din punct de vedere etnic si religios. Sigur, exista probleme de factura etnica in Egipt si probleme cu militiile islamiste si extremiste in Libia. Dar cu siguranta nu la nivelul in care ele exista in Siria.

Populatia siriana este foarte diversa atat din punct de vedere etnic cat si religios. Fiecare grup etnic are o rafuiala cu guvernul pe de o parte, si cu alte grupuri etnice, pe de alta parte. Kurzii au incercat o rebeliune in 2004, care a esuat pentru ca restul populatiei nu s-a rasculat impotriva regimului Baath in acelasi timp. In 2011, gruparile politice kurde au ezitat luni in sir sa protesteze impotriva guvernului pentru ca au considerat ca erau protestele sunitilor.

Alawitii, etnie din care face parte si familia Assad, il sustin pe presedinte si au format inca de la inceputul revoltelor o grupare paramilitara numita Shabiha pentru a veni in ajutorul armatei si a-i potoli pe suniti.

Majoritatea druzilor si crestinilor sirieni si-au pastrat neutralitatea. O alegere nefericita, pentru ca asta a atras antipatia rebelilor sirieni, care sunt in majoritate suniti. Sau au existat cazuri de brigazi islamiste care au navalit in sate crestine si le-au ordonat cetatenilor fie sa plece, fie sa se alature revolutiei.

Implicarea Hezbollahului si a Iranului de partea regimului de la Damasc a dus si la agravarea conflictului dintre suniti si siiti, iar prezenta a doua grupari al Qaida rivale a inrautatit situatia.

In ceea ce priveste soarta Siriei, se vorbeste mai degraba despre un scenariu irakian sau libanez si chiar de o scindare a Siriei in trei mini-state sau regiuni autonome - alawit, sunit si kurd.

Ce sanse au negocierile de la Geneva?

Nimeni nu este optimist in cazul conferintei Geneva II. Cel putin nu in Siria si tarile vecine. Motivul este ca nici o factiune a opozitiei nu are incredere ca regimul Assad isi va respecta promisiunile.

Pe de alta parte, opozitia in sine este o problema. Liderii opozitiei politice nu sunt capabili sa controleze factiunile paramilitare care lupta in Siria. Opozitia din exil, formata din intelectuali moderati si din membri ai Fratiei Musulmane, nu este deloc unita tocmai din motive religioase. Opozitia moderata si laica se teme ca Fratia Musulmana ar putea prelua puterea.

Si Fratia Musulmana a pierdut controlul asupra activistilor din teren, care sunt acum mult mai radicali. Realitatea este ca gruparile al Qaida nu vor accepta niciodata un acord sau o rezolutie, chiar si in cazul in care o decizie ar putea fi luata la Geneva. Chiar daca alte grupari se vor supune, razboiul ar continua.

Care este viitorul lui Assad?

E greu de spus ce se va intampla cu Bashar al Assad. Puterile occidentale au anuntat ca una dintre conditiile unui acord de pace este ca Assad sa renunte la putere. Ramane de vazut daca Rusia si Iranul sunt dispuse sa renunte la el pentru a mentine structurile guvernmanetale. Sigura sansa de a ramane la putere este sa castige razboiul, iar probabilitatea este foarte mica in conditiile din prezent.

In ce fel sunt afectate tarile din jur de razboi, care sunt sansele ca acesta sa contagieze si alte tari?

Tarile vecine au fost deja afectate de criza siriana. In primul rand din cauza influxului de refugiati, care repezinta o povara pentru Turcia, Liban, Iordania si Irak - tari care trec si ele prin propriile transformari politice, propriile conflicte etnice sau probleme economice grave.

Cele mai afectate din punct de vedere al securitatii sunt Libanul si Irakul, ambele vulnerabile pentru ca se confruntau deja cu un conflict intre suniti si siiti. Evolutia conflictului sirian a permis gruparilor afiliate al Qaida sa se repuna pe picioare. In Irak, numarul atentatelor a crescut in 2013 din aceasta cauza.

In Liban, implicarea gruparii siite Hezbollah de partea guvernului sirian si sustinerea de care rebeliunea se bucura in cadrul comunitatii sunite, prezenta unui numar mare de tabere de refugiati palestinieni si disensiunile dintre Hamas si Teheran au dus la incidente armate in Tripoli, oras din nordul Libanului, si numeroase atentate cu bomba in regiunile controlalte de Hezbollah si la Ambasada Iranului.

Libanul nu poseda institutii de securitate indeajuns de puternice pentru a controla situatia, iar Hezbollahul nu accepta interventia politiei sau armatei in zonele sale de interes.

Ce n-a văzut CTP în 34 de ani de alegeri libere: ”Doar Ceaușescu îl poate egala pe Ciociu. Ca pe o turmă de mancurți...”

Retragerea lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Capitalei a fost comentată acid de jurnalistul Cristian Tudor Popescu, care i-a criticat dur pe președinții PSD și PNL, Marcel...

Candidatul USR la Primăria Sectorului 5 a depus o plângere la DIICOT împotriva lui Cristian Popescu Piedone

Avocatul şi liderul consilierilor USR din Sectorul 5, Alexandru Dimitriu, a depus joi dimineaţă, 25 aprilie, o plângere la DIICOT împotriva primarului Cristian Popescu Piedone şi ”a...