Are Europa presedintele pe care il merita?

Numirea cvasi-necunoscutului politician belgian Herman Van Rompuy in cea mai vanata functie europeana, cea de presedinte al Uniunii Europene a provocat un val de reactii negative. Una dintre "ipotezele de lucru" este ca alegerea unui politician necunoscut a fost pusa la cale de statele mari, care nu doresc sa-si piarda influenta pe plan extern.

Britanicii ii spun "anticlimax" - in traducere aproximativa "prabusire spectaculoasa". Altii s-ar rezuma la a relua zicerea deja intrata in vorbirea comuna, "o tara (in acest caz Uniune) are liderii pe care ii merita".

Sa merite oare Europa lideri stersi si nearismatici, "soricei de biblioteca", "negociatori de birou"? Cum poate Van Rompuy sa para un interlocutor redutabil in fata presedintelui american Barack Obama? Asa vorbeste Europa de la egal la egal cu America? Sau cu China?

Si asta tocmai cand incearca sa gaseasca solutii viabile pentru mai serioasa criza economica din ultimele decenii, pentru o apropiata criza climatica si cate si mai cate probleme cu care se confrunta europenii?

Si ca si cum Van Rompuy nu ar fi suficient de incolor, in functia de inalt reprezentant pentru politica externa a UE a fost numita britanica Catherine Ashton.

Imaginati-va putin urmatoarele cupluri de putere: Van Rompuy/Aston, Obama/Clinton. E de inteles de ce unii sunt vedetele unei intalniri, iar ceilalti nu. Intrebarea este: care dintre acestia isi va indeplini obiectivele? Van Rompuy si Aston au avantajul ca nu se asteapta mare lucru de la ei - in acest caz, orice succes va fi o surpriza placuta.

Cei doi sunt departe de a fi politicieni redutabili: Van Rompuy a fost premier al Belgiei timp de un an si s-a remarcat, intr-adevar, prin faptul ca a reusit sa mentina linistea intre francezi si flamanzi. Este respectat in Japonia pentru ca adora sa scrie haiku-uri si primele lui vorbe dupa preluarea presedintiei UE au fost ca va fi un presedinte "discret".

Ashton, pe de alta parte, a fost comisar european mai putin de un an, a detinut cateva functii in Marea Britanie insa nu a castigat niciodata vreo competitie electorala. Acum va vorbi in numele Europei in chestiuni precum Afganistanul, va gestiona un buget de 10 miliarde de dolari si un personal format din cateva mii de persoane si va incerca sa-l inlocuiasca pe Javier Solana, predecesorul sau, un politician carismatic si foarte respectat pe plan international.

Sa trecem totusi dincolo de discutarea competentelor celor doi, care, cum am stabilit deja, raman sa fie demonstrate. Sa revenim la chestiunea numirii lor in functiile respective. Nu cumva a fost mai degraba o alegere deliberata? Nu cumva cei 27 de membri ai Uniunii au considerat ca este mai folositor sa aiba un astfel de presedinte si reprezentant de politica externa?

Prin numirea celor doi politicieni "discreti", tarile mari din UE s-au asigurat ca mairle puteri ale lumii vor prefera in continuare sa discute direct cu ele, bazandu-se pe relatiile bilaterale.

Alegandu-i pe cei doi dupa opt ani de negocieri si dezbateri, marile state europene s-au asigurat ca nu cedeaza prea mult din politica lor externa in favoarea Uniunii.

Marea Britanie, Franta, Germania, sunt interesate in cel mai inalt grad ca politica lor externa sa le ramana lor. Doar Marea Britanie a incercat sa-si promoveze politicienii in cele mai inalte functii in UE. Franta si Germania au preferat sa negocieze pentru pozitiile mai putin vizibile, dar puternice, din Comisia Europeana si Banca Centrala Europeana.

Asta demonstreaza ca aceste state, care au deja relatii puternice cu marii actori internationali precum SUA si China, s-au asigurat ca aceste relatii nu sunt erodate de instalarea unui presedinte puternic al UE. Din acest motiv, Tratatul de la Lisabona, negociat la sange ani de zile, nu isi va indeplini scopul principal, acela de a asigura o singura voce, puternica, Europei, pe scena internationala.

Lovitură pentru Clotilde Armand. Primărița Sectorului 1, trimisă în judecată în ziua în care și-a depus candidatura pentru un nou mandat

Procurorii au anunțat joi, 25 aprilie, trimiterea în judecată a primăriței Sectorului 1, Clotilde Armand, pe care o acuză de ”folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane”. Ea...

Ce n-a văzut CTP în 34 de ani de alegeri libere: ”Doar Ceaușescu îl poate egala pe Ciociu. Ca pe o turmă de mancurți...”

Retragerea lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Capitalei a fost comentată acid de jurnalistul Cristian Tudor Popescu, care i-a criticat dur pe președinții PSD și PNL, Marcel...