Dezbatere Ziare.com: Ce a gresit SUA in relatia cu Iranul?

SUA nu au acceptat niciodata victoria Revolutiei Islamice din Iran si, in loc sa initieze politici de acomodare cu noua conducere pentru a evita neincrederea iranienilor, s-a comportat intr-un mod care a agravat divergentele si a contribuit la ascensiunea unor forte radicale.

Am aflat in episodul precedent al dezbaterii Ziare.com - Ne e frica de Iran? ca regimul de la Teheran are o lunga istorie si un trecut bogat cand vine vorba de sustinerea radicalismului islamic si lupta impotriva intereselor SUA in regiune. Acum vom vedea ce greseli au facut americanii si care este partea lor de vina.

Statele Unite au acordat primele sanctiuni impotriva guvernului iranian in noiembrie 1979, in timpul crizei ostaticilor, iar importul produselor de origine iraniana fusese interzis pana in 1987.

In anii 1990, americanii si-au continuat politicile dure la adresa Iranului, lucru care a ingreunat o imbunatatire a relatiilor bilaterale. In 1995, presedintele Bill Clinton a emis un ordin care interzicea investitiile americane in industria energetica din Iran, urmat la cateva saptamani de un altul care elimina orice fel de interactiune intre cele doua tari.

Pentru ridicarea sanctiunilor, Statele Unite au cerut Iranului sa opreasca ajutorul acordat unor organizatii precum Hezbollah din Liban, Hamas si Jihadul Islamic din Palestina; sa opreasca opozitia fata de procesul de pace dintre palestinieni si israelieni; sa suspende presupusul program nuclear.

Americanii chiar cred ca sactiunile functioneaza?

Ruperea relatiilor dintre SUA si Iran a avut efecte negative asupra intereselor americane si au oprit evolutia geopoliticii normale in regiune prin problemele de securitate pe care le-a provocat. Aliatii SUA din Golful Persic au fost si ei deranjati de aceasta confruntare, care mentine starea de tensiune si le restrictioneaza optiunile diplomatice. Singurii care au profitat de ostilitatea americana au fost radicalii din Iran care prefera confruntarea si crizele de securitate.

De asemenea, sanctiunile economice i-au incurajat pe iranieni sa aiba relatii mai apropiate cu Rusia. De asemenea, prin blocarea rutelor iraniene, care sunt principala ruta de tranzit a resurselor energetice, Statele Unite au incurajat de fapt aparitia unor rute alternative prin Rusia si au sporit puterea rusilor in acest domeniu.

Sustinatorii sanctiunilor economice au fost intotdeauna convinsi ca acestea vor provoca nemultumirea populatiei impotriva liderilor, ceea ce ar duce la schimbarea regimului din interior. Aceasta strategie nu a avut, insa, succes nici in Irak, unde sanctiunile au fost chiar mai aspre si s-a dovedit ca, in loc sa promoveze democratia si politicile moderate, au adus avantaje radicalilor.

Iranienii acuza Statele Unite ca izolarea la care ii obliga le impiedica dezvoltarea economica si a sectorului energetic. In aceste conditii, guvernantii actuali au devenit obsedati de asigurarea securitatii. Inclusi pe "axa raului" de catre presedintele George W. Bush si amenintati in mod repetat, ei sunt convinsi ca Statele Unite si Israelul au intentii malefice fata de tara lor si spun ca Iranul este obligat sa devina o putere nucleara nu numai pentru a-si mari prestigiul, ci si pentru a preveni atacurile externe.

Razboaiele din Afganistan si Irak au eliminat doua amenintari regionale la adresa regimului de la Teheran, insa Iranul simte in continuare pericol din partea Statelor Unite si a Israelului, asa ca decizia sa de a dezvolta un program nuclear este o combinatie de interes national si ingrijorari la adresa securitatii.

Nici Obama nu a inteles ce era mai important

Ostilitatea dintre Iran si Statele Unite poate fi considerata, dupa decenii de confruntare, drept institutionalizata, lucru care ingreuneaza orice incercare de apropiere. Statele Unite au dat semne de recunoastere a costurilor pe care le implica politicile de izolare, fiind posibila o sansa pentru schimbare.

De cealalta parte, Iranul are urgenta nevoie de dezvoltarea economiei pentru a fi sustinuta o schimbare de regim. Deschiderea comerciala, intarirea sectorului privat si a societatii civile s-ar putea dovedi mai eficiente decat aproape 30 de ani de politici izolationiste care nu au provocat nicio schimbare sociala sau politica in Iran.

Totusi, dupa un an in care Casa Alba s-a aratat dispusa sa reia dialogul, nici presedintele Barack Obama nu mai are rabdare si pare ca a obosit de amenintarile continue ale lui Ahmadinejad. Din nefericire, este pe cale sa faca aceleasi greseli ale predecesorilor si sa continue politica americana pe care promitea ca o va schimba.

Desi ne-a convins ca este mai pacifist decat George W. Bush, Obama a demonstrat ca nu a inteles nici el cum s-a schimbat lumea si ca nu poate accepta noua pozitie a SUA. Ce nu a inteles el este ca nu mai exista o comunitate internationala unita in jurul principiilor si valorilor occidentale, in care America este "tatucul". Pe masura ce tari precum China, Rusia, India, Brazilia si Turcia s-au dezvoltat si au devenit puteri reale cu propriile valori, ideea comunitatii occidentale a devenit fictiune.

Obama a ajuns la Casa Alba crezand ca stilul lui ii va convinge pe multi sa i se alature pentru a-si pune in practica agenda occidentala, dar exact asta e problema. Pentru a convinge statele-problema sa coopereze, SUA trebuie sa inteleaga ca, in zilele noastre, tarile nu mai sunt dispuse sa aiba stapani, ci parteneri. Atunci cand americanii si ultimii lor parteneri occidentali impun sanctiuni, tari ca Rusia, China, Brazilia sau Turcia se imprietenesc cu acele state-problema, cum este si Iranul, si le ofera contracte bazate pe respect.

Iranienii nu sunt fanaticii religiosi pe care ii vedem la televizor

Pe langa pozitia Iranului intr-o lume dominata tot mai mult de alte valori decat cele occidentale, mai trebuie inteleasa si adevarata fata a regimului de la Teheran. Islamul nu joaca un rol important in politica lui Ahmadinejad, iar el nu este fanaticul religios pe care Occidentul incearca sa il prezinte. Impreuna cu echipa lui, a obtinut mai multa independenta atat in politica interna, cat si in cea externa, intr-o tara in care supunerea in fata ayatolahilor este obligatorie.

Declaratiile pe care le-a facut la adresa clerului si a Divinitatii i-ar fi adus condamnarea la moarte unui iranian de rand, dar eforturturile lui de laicizare a tarii in care 51% din locuitori se declara persi sunt sustinute si de alti oficiali.

Chiar si revoltele opozitiei sunt indreptate impotriva clerului, iar Miscarea Verde nu este o revolutie care incearca sa schimbe regimul de la Teheran cu unul pro-occidental. Oricat de mult le-ar placea americanilor sa creada asta, opozitia din Iran nu lupta pentru Ocident, ci pentru drepturi civile si reforma. Acesta este si motivul pentru care scandau lozinci impotriva liderului suprem Khamenei.

Ziare.com te provoaca la dezbatere: este Iranul o mare putere in Orientul Mijlociu? Este o amenintare capabila sa schimbe ordinea mondiala? Va accepta SUA ca un regim atat de radical sa fie o putere nucleara? Vor invata americanii sa traiasca alaturi de un Iran nuclear? Cum ar fi privita SUA daca ar accepta si nu ar mai pune presiune?

Ce n-a văzut CTP în 34 de ani de alegeri libere: ”Doar Ceaușescu îl poate egala pe Ciociu. Ca pe o turmă de mancurți...”

Retragerea lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Capitalei a fost comentată acid de jurnalistul Cristian Tudor Popescu, care i-a criticat dur pe președinții PSD și PNL, Marcel...

Candidatul USR la Primăria Sectorului 5 a depus o plângere la DIICOT împotriva lui Cristian Popescu Piedone

Avocatul şi liderul consilierilor USR din Sectorul 5, Alexandru Dimitriu, a depus joi dimineaţă, 25 aprilie, o plângere la DIICOT împotriva primarului Cristian Popescu Piedone şi ”a...