Tabara care a devenit casa pentru 13.000 de suflete - aici traiesc oameni de trei generatii

Stradute inguste, case darapanate sau fara tencuiala, copii desculti alergand prin praf, picturi murale de mari dimensiuni ale unor tineri ucisi sau arestati - sunt primele lucruri care frapeaza in tabara pentru refugiati Dehesha.

Aceasta este cea mai mare din teritoriile palestiniene din afara districtului Nablus si gazduieste pe o suprafata de circa 500 kmp in jur de 13.000 de persoane.

Pentru oamenii care locuiesc aici de doua sau chiar trei generatii este insa doar partea vizibila a unei povesti care nu de putine ori contine in profunzime lacrimi si disperare.

Tabara Dehesha de la marginea orasului Betleem a fost infiintata in 1949 pentru a servi drept adapost temporar pentru 3.400 de palestinieni care au parasit 45 de sate de la vest de Ierusalim si Hebron in timpul razboiului arabo-israelian din anul precedent.

Hamza Daghash, un asistent social in varsta de 28 de ani care reprezinta in familia sa a treia generatie la Dehesha, a povestit despre istoricul taberei de refugiati, insotind jurnalistii intr-un tur in incinta in care lesne te poti rataci.

Nu doar Europa ridica garduri: Zid de beton intre evrei si arabi in Ierusalim

"Aici au scris Strada Furculitei", povesteste Hamza, aratand unul dintre inscrisurile lor lasate pe un zid. "Chiar ieri seara (marti - n.red) au fost aici sa aresteze pe cineva", a adaugat el, vorbind despre o trasatura aproape cotidiana a vietii in tabara de refugiati.

Dovezi ale vietii de la inceputul aparitiei taberei

Totusi, lucrurile se prezinta mult mai bine decat odinioara. Intr-un loc din tabara se afla inca un modul de tipul celor aduse de Agentia ONU pentru ajutorarea palestinienilor din Orientul Mijlociu (UNRWA) la sfarsitul anilor '50 pentru a-i muta pe refugiati din corturile in care au petrecut mai multi ani. Relicva din beton si otel le aminteste celor mai tineri cum au trait parintii sau bunicii lor.

Intre timp, oamenii au inceput sa-si construiasca case singuri, iar din 1975 au si electricitate. In teorie, acum intreaga tabara este conectata la apa si electricitate, dar pe acoperisul fiecarei casa poti vedea cateva rezervoare mari si negre pentru depozitarea apei.

Desi aspectul de mahala este predominant, oamenii isi permit acum sa-si construiasca singuri case cu mai multe etaje, chiar daca apoi nu le mai finiseaza la exterior.

Daca ai toate materialele de constructie, o casa se poate construi intr-o saptamana, sustine Hamza. Desi rata somajului in tabara de refugiati Dehesha este de 25%, Hamza Daghash spune ca 75% dintre oamenii de aici au macar studii medii. In prezent, spune el, salariile pe care le primesc aici oscileaza, in medie, intre un minim de 1.435 de shekeli si un maxim de 3.500 de shekeli (1 dolar = 3,8 shekeli).

In jur de 60% dintre cei din tabera sunt adolescenti, spune Hamza, afirmatie intarita de numarul mare de copii care alearga pe stradute, de multe ori desculti si imbracati sumar.

Acum in tabara exista patru scoli, doua de fete si doua de baieti, iar refugiatii au acces la ingrijire medicala intr-o clinica in care lucreaza doi medici, iar lucrurile par a sta mult mai bine decat in trecut. Totusi, impresionantele picturi murale de mari dimensiuni de pe peretii unora dintre case, in care sunt prezentati tineri ucisi sau arestati de armata israeliana, arata ca oamenii au nevoie de mai mult decat de un minim de confort material pentru a aspira la o viata normala.

Pereti cu portretele tinerilor arestati

Su'ad Al-Juaidi este una dintre mamele care si-a vazut fiul arestat din cauza faptului ca a aruncat cu pietre in soldatii israelieni in urma cu patru luni si de atunci l-a vazut o singura data, timp de 45 de minute. Femeia spune ca fiul ei a fost arestat pentru ca este "impotriva terorismului, colonizarii si ocupatiei".

Fiul ei Saleh a mai avut o condamnare de trei ani la inchisoare din acelasi motiv, iar acum este in detentie administrativa, un tip de privare de libertate care nu presupune pronuntarea unei condamnari.

Su'ad Al-Juaidi traieste intr-o casa nu tocmai modesta, impreuna cu sotul ei si cu cei patru copii care mai locuiesc cu ei, si nu de probleme materiale se plange ea.

Cel mai mare dintre baietii care locuieste in continuare cu familia a fost si el arestat pentru ca a aruncat cu pietre in militarii israelieni cand avea 19 ani si a fost inchis timp de doua saptamani. Atunci sustine ca a fost legat si batut timp de 18 ore la rand, dar ca asta nu-l va face sa dea inapoi cand va simti ca trebuie sa ridice din nou piatra. Intre timp s-a reapucat de studii si munceste in constructii, dar pare mandru de trecutul lui de protestatar.

Atitudinea lui pare fireasca intr-o casa in care un portret al lui Yasser Arafat mare cat peretele domneste in living, alaturi de portretele lui Saleh, fiul arestat de patru luni. In mod evident, ca toate familiile palestiniene, si aceasta considera o nedreptate faptul ca tinerii sunt arestati pentru ca au aruncat cu pietre asupra soldatilor israelieni si sustine ca a avut de suferit din cauza acestui lucru.

Sotul lui Su'ad, un taximetrist care avea permis sa lucreze in Ierusalim, nu a mai fost primit in oras dupa ce fiul sau a fost arestat, iar in prezent munceste doar in Betleem.

"Foarte des militarii israelieni intra in tabara si trag cu gaze lacrimogene si cu gloante de cauciuc. Se intampla cam de trei ori pe saptamana, iar ieri (n. r. - marti), la ora 22.00, a fost ultima data ", ne-a povestit femeia.

"Ce sa fac in afara? Unde sa ma duc?"

Intr-o comunitate de 13.000 de persoane lipsita de orice forte locale de ordine, atuul care pare sa ii ajute cel mai mult pe oameni sa faca fata problemelor cu care se confrunta este solidaritatea. Asta si faptul ca au ajuns sa perceapa - de voie, de nevoie - adapostul temporar pentru bunicii lor refugiati ca pe o casa, poate singura pe care o vor avea vreodata.

"Ce sa fac in afara? Unde sa ma duc?", intreaba Hamza, cand te interesezi daca are de gand sa paraseasca tabara intr-o buna zi. "Daca nu am plecat cand am terminat universitatea, nu cred ca o voi mai face acum", a mai spus el.

Lovitură pentru Clotilde Armand. Primărița Sectorului 1, trimisă în judecată în ziua în care și-a depus candidatura pentru un nou mandat

Procurorii au anunțat joi, 25 aprilie, trimiterea în judecată a primăriței Sectorului 1, Clotilde Armand, pe care o acuză de ”folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane”. Ea...

Ce n-a văzut CTP în 34 de ani de alegeri libere: ”Doar Ceaușescu îl poate egala pe Ciociu. Ca pe o turmă de mancurți...”

Retragerea lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Capitalei a fost comentată acid de jurnalistul Cristian Tudor Popescu, care i-a criticat dur pe președinții PSD și PNL, Marcel...