Faptul ar parea de necrezut, daca portalul Big Picture n-ar fi publicat imaginea cu bustul baronului Munchausen, amplasat in mijlocul unei rotonde, chiar in fata cetatii medievale de la Tighina.
Cum insa Tighina suna nitel cam prea romaneste, "transnistrenii" au rebotezat-o cu echivalentul turcesc Bender, optand sa-i socoteasca pe moldoveni mai curand turci decat romani. De altfel, aceeasi optiune o au si rusii, care la randul lor numesc cetatea si orasul tot Bender.
Acolo, in rotonda, pe langa bustul faimosului baron, poreclit si regele mincinosilor, se poate vedea o placuta comemorativa, care relateaza cum a ajuns Munchausen pe plaiurile transnistrene: a luptat, dovedind un curaj deosebit in batalia cu turcii, purtata la 14 august 1738, in valea raului Beloch, numit astazi Rabnita.
Numai ca Rabnita se situeaza in stanga Nistrului, pe cand cetatea Tighina este inca de pe vremea lui Stefan cel Mare (nu stiu cum se pronunta acest nume turceste) in dreapta fluviului, unde transnistrenii si-au facut un cap de pod pe teritoriul medieval al Moldovei.
Ar fi ramas impresia ca bustul e amplasat gresit, daca placuta n-ar da explicatia conform careia baronul Munchausen i-a ingrozit pe turci, zburand amenintator deasupra cetatii, calare pe un imens obuz. Parole d'honneure: faptul l-a relatat contemporanilor insusi baronul, intr-una din povestirile sale, care i-au adus faima internationala de rege al mincinosilor.
In plus, intrucat povestirea a ajuns sa fie inclusa in literatura universala, ea este redata cu cinste pe o a doua placuta montata in aceeasi rotonda.
Toata daravera ar putea parea o poveste vanatoreasca de la un capat la altul, dar istoria consemneaza ca baronul Munchausen (1720-1797) nu este o fictiune si ca a existat cu adevarat. Era descendentul unei vechi familii nobiliare din Saxonia inferioara si, orfan de tata, si-a inceput cariera ca paj al unui duce, alaturi de care a participat, impreuna cu armata rusa, la o campanie impotriva Turciei.
Faptele sale de vitejie, cu care i-a ingrozit pe turci, povestite de el insusi, sunt cu atat mai palpitante cu cat in razboiul respectiv Rusia a iesit infranta, iar Turcia victorioasa.
Reintors in Germania dupa terminarea luptelor, s-a inrolat in armata cu gradul de capitan, participand la numeroase partide de vanatoare, care i-au dat prilejul sa povesteasca incomparabil mai multe aventuri decat razboiul cu turcii.
Povestirile vanatoresti si amintirile din razboi l-au facut celebru, dar i-au atras si porecla de rege al mincinosilor, ceea ce nu i-a deranjat pe transnistreni.
Longeviv, a reusit sa scrie mult, iar succesul nu l-a ocolit. Literatura universala l-a inscris in paginile ei printre alti autori de fictiune, dar nu stiu sa existe in lumea larga vreun monument sau nume de strada care sa se refere la celebrul baron.
Exceptie face Transnistria, care simtea nevoia sa-si adopte un erou national pe masura. Dorinta de afirmare este lesne de inteles, daca ne gandim ca asa zisa republica nu este recunosuta de niciun stat al lumii, nici macar de Rusia, care ii ofera protectia ei, dar nu si recunoasterea, ca sa nu se faca de basm.
Rectific: "republica transnistreana" a fost totusi recunoscuta de trei tari: Abhazia, Nagorno-Karabah si Osetia de Sud. Ramane de mirare de ce nu s-a facut si pe aceasta tema o placuta memoriala, ca loc in rotonda este, slava Domnului.