Transnistria: Cum s-a ajuns la conflict si ce vrea Moscova Interviu documentar cu istoricul Constantin Corneanu (I)

Cei care nu cunosc istoria sunt condamnati sa o repete, se spune, si unul dintre cele mai graitoare cazuri este cel al conflictului inghetat din Transnistria, care isi asteapta rezolvarea pe fondul crizei ucrainene.

Intr-un interviu acordat Ziare.com, dr. Constantin Corneanu, presedintele Asociatiei Europene de Studii Geopolitice si Strategice "Gh. I. Bratianu", vorbeste pe larg despre conditiile istorice in care s-a dezvoltat acest vechi conflict si subliniaza responsabilitatile fiecarui stat implicat, precum si posibilele modalitati de solutionare.

Citeste mai jos prima parte a interviului acordat de istoricul Constantin Corneanu, partea a doua urmand sa fie publicata miercuri pe Ziare.com:

Spuneti-ne in primul rand ce este Transnistria si ce teritorii cuprinde ea.

Transnistria reprezinta zona geografica dintre cursul inferior al Nistrului si cel al Bugului Meridional si este regiunea ramasa in urma disparitiei Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenesti (RASSM) formate in spatiul dintre Nistru si Bug in 1924 ca urmare a intereselor geopolitice si strategice ale Uniunii Sovietice.

Transnistria cuprinde teritoriul istoric al extremului vest al Novorusiei si al extremului sud al Podoliei, iar in sens administrativ este reprezentata de cele cinci raioane transnistrene ale Republicii Moldova (Camenenca, Rabnita, Dubasari, Grigoriopol, Slobozia) si raioanele transnistrene ale regiunii Odessa.

Originea istorica a crearii RASSM se afla in memoriul din 4 februarie 1924 al unui grup de emigranti politici din Basarabia si Romania adresat Biroului Politic al CC al PC din Rusia, prin care se cerea crearea acestei entitati statale.

La 29 iulie 1924, a fost luata decizia de constituire a RASSM, deoarece ea ar focaliza atentia si simpatia populatiei basarabene si ar crea pretexte evidente in pretentiile alipirii la Republica Moldoveneasca a Basarabiei. Din considerente politice, decizia comunistilor de la Moscova prevedea delimitarea populatiei moldovenesti (basarabene) intr-o republica autonoma in componenta RSS Ucrainene.

La 12 octombrie 1924, sesiunea a III-a a Comitetului Executiv Central din Ucraina a adoptat hotararea cu privire la formarea RASSM in componenta RSS Ucrainene. RASSM includea 11 raioane (Ananiev, Balta, Birzula, Grigoriopol, Dubasari, Codama, Camenca, Ocna Rosie, Tiraspol, Rabnita si Slobozia), cu o suprafata de 8,1 mii km2 si o populatie de 545.000 de locuitori (34,2% moldoveni/basarabeni, 50,4% "ucraineni", 5,7% rusi, 4,8% evrei).

Capitala RASSM a fost orasul Balta, iar din 1929, orasul Tiraspol. Dupa evenimentele din 28-29 iunie 1940, respectiv cedarea de catre Romania, sub presiunea fortei Armatei Rosii, a Basarabiei, Uniunea Sovietica a decis, la 2 august 1940, ca sase raioane din componenta RASSM (Camenca, Dubasari, Grigoriopol, Rabnita, Slobozia, Tiraspol) impreuna cu sase judete din Basarabia (Balti, Bender, Cahul, Chisinau, Orhei, Soroca) sa formeze o republica unionala cu denumirea de RSS Moldoveneasca, respectiv Republica Moldova de azi, care nu avea iesire la Marea Neagra si la limanul Nistrului.

Celelalte opt raioane din componenta RASSM au fost oferite, fara niciun temei de drept istoric sau juridic, RSS Ucrainene. In urma reocuparii teritoriului dintre Prut si Nistru de catre URSS, in anul 1944, s-a revenit la organizarea administrativa stabilita prin decizia de la 2 august 1940 fiind reconfirmata, totodata, decizia ca un teritoriu in suprafata de 15.000 km2 (judetele Ismail, Cetatea Alba si Hotin) sa fie incorporat RSS Ucrainene.

Orice incercare a liderilor comunisti basarabeni, in anii care au urmat, de a obtine, din partea centrului de decizie politica de la Moscova, returnarea teritoriului basarabean anexat Ucrainei, s-a soldat cu un insucces total din cauza puternicului nationalism ucrainean prezent in sanul conducerii RSS Ucrainene, dar si la nivelul liderilor Kremlinului.

Cand si cum a luat fiinta asa-zisa republica separatista transnistreana?

Esecul puciului de la Moscova din 19-21 august 1991 a permis proclamarea independentei Republicii Moldova la 27 august 1991. In acel moment, populatia de pe teritoriul Republicii Moldova era un conglomerat foarte eterogen, calificat de puterea comunista drept natiunea socialista moldoveneasca.

Libertatea cuvantului si pluralismul de opinii, devenite posibile ca urmare a politicii de "perestroika", au generat pe teritoriul RSSM o gama variata de pozitii diametral opuse si chiar antagoniste in ceea ce priveste viitorul acestei republici.

Noile realitati politice din spatiul moldav, revendicarile basarabenilor in ceea ce priveste limba de stat si perspectiva transformarii RSSM intr-un stat independent au fost concepute de catre celelalte etnii ale RSSM ca fiind un atentat la adresa securitatii personale.

Dorintele "Miscarii de Eliberare Nationala" au provocat o reactie extrem de negativa si agresiva in centrele industriale din Transnistria. Discutiile de la Chisinau si de pe tot cuprinsul RSSM in care se pleda, in mod deschis, pentru unirea Republicii Moldova cu Romania, lipsa atentiei si chiar ignoranta noilor lideri politici de la Chisinau fata de specificul si fobiile populatiei din Transnistria, au oferit suficiente argumente pentru aparitia unor structuri politice si organizatii subversive, cu sprijinul direct al Federatiei Ruse, care au promovat o politica extremista, revansarda fata de romanii basarabeni.

Adoptarea legilor cu privire la limba de stat a scindat populatia Republicii Moldova in doua tabere. Confruntarile intre parti au avut un caracter mai mult emotional, teatral si din ele nu rezulta ca este nevoie, in mod imperios, de un conflict armat intre cele doua tabere si de uzurparea suveranitatii statului pe o parte din teritoriu. Mai ales ca, dupa adoptarea legilor, inclusiv la uzinele din Tiraspol si Bender, au fost create cercuri de studiere a limbii romane si a sporit, totodata, numarul celor care au acceptat idea ca locuitorii unei "republici nationale" trebuie sa cunoasca limba populatiei bastinase.

In contextul discutiilor privind semnarea noului Tratat unional si a refuzului autoritatilor RSSM de-a adera la acesta, conducerea URSS a ordonat trupelor Armatei 14 sovietice sa ocupe toate punctele strategice din stanga Nistrului fara a avea acordul conducerii Republicii Moldova. La 2 septembrie 1990, fortele separatiste, sustinute de Armata 14 sovietica si de formatiunile paramilitare nistrene, au proclamat Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca Nistreana (RSSMN).

Toate organele RSSM din stanga Nistrului au fost declarate ilegale si au fost lichidate. Sovietul Suprem al RSSM a decis, la 26 octombrie 1990, sa suspende temporar participarea la elaborarea proiectului Tratatului Unional in conditiile in care URSS nu-si indeplineste obligatiile directe privind apararea suveranitatii RSSM, in conformitate cu articolul 81 al Constitutiei URSS.

La 1 iulie 1990, s-a desfasurat un referendum prin care orasul Tighina adera la RSSMN. Actiunea era sprijinita de autoritatile de la Moscova. Sub presiunea formatiunilor paramilitare transnistrene s-a desfasurat, la 17 martie 1991, un referendum privind pastrarea statu-quo-ului URSS. Pentru mentinerea URSS a votat 97% din populatia Tiraspolului (dintre cei inclusi pe liste au participat 86%).

La 12 aprilie 1991, presedintele Sovietului Suprem al URSS, Anatoli Lukianov a aprobat cererea separatistilor din Transnistria de a permite "lichidarea organelor legale de mentinere a ordinii de drept in zona rasariteana a Moldovei si infiintarea altora noi". Documentul Sovietului Suprem al URSS a constituit baza juridica a revendicarilor autoproclamatei Republici Moldovenesti Nistrene si sursa declansarii razboiului din Transnistria (2 martie - 21 iulie 1992).

Prezenta enclavelor rusesti in diversele zone ale fostului Imperiu Sovietic (Kaliningrad, Abhazia, Osetia de Sud, Transnistria etc.) se incadreaza intr-un plan de mentinere a fostei URSS? A fost o chestiune "premeditata"?

Reprezinta o formula prin care s-a incercat si se incearca pastrarea unor capete de pod, a unor avanposturi strategice, menite a usura procesul de reorganizare a unor spatii geografice. In opinia unor geopoliticieni rusi, ocuparea militara a spatiului european nu ar mai reprezenta o solutie de rezolvare a dilemelor de natura geopolitica ale Rusiei, astfel incat se impune reorganizarea spatiului european care ar face din acest sector geopolitic un aliat strategic al Kremlinului, pastrandu-i suveranitatea, autonomia si autarhia.

Federatia Rusa este interesata sa contribuie la unificarea europeana, sa consolideze legaturile de integrare cu Europa Centrala sub semnul axei Moscova-Berlin, axa de baza a politicii externe rusesti.

Geopoliticianul rus Aleksandr G. Dughin considera ca Rusia are nevoie de o Europa aliata si prietena, in conditiile in care din punct de vedere militar UE nu reprezinta, fara SUA, un pericol serios, iar cooperarea economica cu o Europa neutra poate sa rezolve majoritatea problemelor tehnologice ale Rusiei si Asiei in schimbul resurselor si al parteneriatului strategic.

Citeste maine pe Ziare.com despre posibilele evolutii ale conflictului din Transnistria in contextul crizei din Ucraina, in partea a doua a interviului acordat de dr. Constantin Corneanu, presedintele Asociatiei Europene de Studii Geopolitice si Strategice "Gh. I. Bratianu".

R.Moldova in UE, un fel de "fata morgana" Interviu documentar cu istoricul Constantin Corneanu (II)

Ciolacu susține reforma bugetară și regionalizarea teritorială: ”Să nu mai existe decalaje ca între Timişoara şi Bacău”

Premierul Marcel Ciolacu a declarat joi, 25 aprilie, la Timişoara, că regionalizarea teritorială şi reforma bugetară trebuie făcute, după o analiză şi un studiu exact în fiecare judeţ....

Clotilde Armand ironizează PSD-ul după ce i-a cerut demisia: "Mai stau, să vă scot din minţi că nu mai puteţi fura"

Trimisă în judecată pentru folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane, Clotilde Armand, primarărița Sectorului 1 a declarat răspicat că nu va demisiona, aşa cum i-au cerut...