Ziare.com

"Solutiile" pentru Transnistria - biblioteca proiectelor esuate (I)

de Dan Dungaciu, sociolog
Marti, 20 Septembrie 2016, ora 18:35

   

"Solutiile" pentru Transnistria - biblioteca proiectelor esuate (I)
Dan Dungaciu
Sa trecem in revista "solutiile" pentru rezolvarea conflictului transnistrean, asa cum au fost acestea propuse dupa "pauza" generata de respingerea Memorandumului Kozak.

Citeste toate textele scrise de Dan Dungaciu pentru Ziare.com

Portretul unui esec colectiv

Sa reamintim ca, in esenta, Planul Kozak era un mecanism de federalizare pus pe masa de rusi (dupa ce OSCE a lansat primul un proiect concret de federalizare), prin care "partea", adica Transnistria, controla "intregul", adica R. Moldova dintre Prut si Nistru.

In plus, se viza si o mentinere a prezentei militare ruse in regiune, respectiv crearea unei baze militare in stanga Nistrului.

Planul Kozak nu a venit de nicaieri. In ceea ce priveste continuitatea activismului rusesc in zona, acesta a fost neintrerupt, chiar daca s-a facut indirect si cu tinte diferite.

Trebuie reamintite aici proiectele de federalizare deja discutate: Primakov 1997, Acordul din 2002, Memorandumul Kozak din 2003, proiectul de moldovenizare a Basarabiei (reluat si resuscitat la Chisinau dupa 1994), "Uniunea Euro-Atlantica" propus de Vitali Tretiakov prin care analistul politic rus propunea, in 2004, in oficiosul Executivului de la Moscova, Rossiiskaia gazeta, crearea unei Uniuni Euro-Atlantice (UEA) intre cele trei mari puteri euroatlantice, SUA, UE si Rusia, egale in drepturi si avand fiecare un asa-numit "teritoriu canonic".

Discutiile despre Transnistria au fost cele mai intense in perioada 2004-2007 (cu intensificare maxima in anul 2005), dupa care chestiunea a iesit de pe agenda publica.

Grosso modo, strategiile propuse - inegale ca impact - vor fi clasificate in functie de statutul entitatii separatiste:

1. Transnistria ramane si este incorporata intr-un fel sau altul in R. Moldova
2. status quo (inghetarea conflictului)
3. Transnistria pleaca.

Dupa aceasta trecere in revista, in final, vom prezenta tabloul dezbaterilor de azi (inclusiv decretul Sevciuk) din perspectiva campaniei prezidentiale de la Chisinau.

Sa nu uitam ca prerogativele de politica externa si de securitate ale presedintelui sunt esentiale, iar chestiunea transnistreana este locul unde se intersecteaza cel mai pregnant politica externa si politica de securitate a R. Moldova.

Citeste si:

I. Transnistria ramane

1.1. Federatie

Incepand din anii 2000, dupa cum am vazut, federalizarea R.Moldova a fost mereu prezenta in discutii, generata de propunerile OSCE despre federalizare.

Termenul s-a compromis odata cu Memorandumul Kozak esuat in 2003, dar asta nu inseamna ca ideea a iesit din joc. Scenariul federativ era sustinut de partida pro-rusa de la Chisinau sau din exterior. Moscova si Tiraspolul il acceptau, pentru ca ar fi dobandit, in eventualitatea implementarii lui, controlul intregii federatii, deci a oricarei decizii politice majore (securitate si politica externa) a Chisinaului.

In plus, proiectul era sustinut din exterior de cercuri apropiate Moscovei, dar si de cercuri sau personalitati politice din Europa sau SUA care, neinformate judicios, nu voiau sa pericliteze relatia cu Rusia pentru o miza pe care o considerau lipsita de interes.

Dupa esecul Memorandumului Kozak din 2003, proiectul si-a pierdut insa sustinatorii, cel putin explicit. Nici chiar presedintele Voronin nu mai vorbea despre el, dupa cum declara deja la 30 septembrie 2004: "in linii generale, eu am renuntat la problema federalizarii RM. Se poate de solutionat si de hotarat aceasta problema si prin alte cai si alte metode".

Dar pana la aceasta declaratie, Voronin a mai incercat sa toarne apa in vin si sa fie iertat de rusi pentru respingerea Memorandumului Kozak. La 9 martie 2004, Chisinaul oficial producea un alt document a carui idee centrala era tot federalizarea si care preia elemente din proiectul rusesc.

Comentatorii au denumit proiectul Sova-Voronin - "Planul Kozak 2" (Vasile Sova era atunci ministrul pentru Reintegrare si nu era vorbitor de romana). Textul se cheama "Declaratie cu privire la principiile de baza ale oranduirii de stat a Republicii Moldova" si relua, in esenta, tezele enuntate de documentele premergatoare.

Chisinaul parea ca mai spera. Dar mostenirea lui 2003 nu poate fi atat de lesne uitata de nimeni din Republica Moldova, fie partide, fie membri ai societatii civile.

Proiectul de federalizare, in orice forma ar fi fost enuntat, parea compromis definitiv. O etapa se incheiase. Practic, nicio formatiune politica sau civica semnificativa din RM nu mai sustinea explicit "federalizarea", desi fantoma federalizarii a mai continuat sa bantuie in diverse forme...

1.2. "Uniunea inter-statala"

Primul proiect de asemenea formula ar putea fi asa numitul "Plan-strategie de solutionare a conflictului transnistrean" (ianuarie 2005) elaborat de Boris Asarov, presedintele Asociatiei Transnistrene "Pro Europa", in care Transnistriei i se aloca un statut asemanator cu cel al provinciei Kosovo.

Nu au avut viata lunga in spatiul public nici proiectul, nici asociatia emitenta, desi la vremea respectiva au facut ceva valuri, mai ales ca emitentul era transnistrean.

Un alt plan care utiliza explicit ideea de "uniune interstatala" a venit de la Tiraspolul "oficial", de data asta. Tiraspolul considera la un moment dat ca formarea unei asociatii interstatale cu Chisinaul ar putea constitui o posibilitate reala de rezolvare a diferendului transnistrean.

Potrivit proiectului conceptiei politicii externe a republicii transnistrene autoproclamate, adoptat in octombrie 2005 de catre deputatii transnistrieni, formarea unei asemenea asociatii ar trebui sa garanteze independenta si suveranitatea subiectilor, inclusiv a Transnistriei.

Comentand acest proiect de lege, responsabilul pentru relatii externe din regiunea transnistreana la vremea respectiva, Valeri Litkai, a afirmat ca notiunea de asociatie interstatala include mai multe modele, cum ar fi federatia contractuala, statul comun, confederatia, uniunea, comunitatea statelor etc.

Proiectul conceptiei politicii externe a republicii nerecunoscute stabilea la baza principiul intaririi independentei si suveranitatii regiunii transnistrene. Potrivit documentului, directia principala a politicii externe era dezvoltarea relatiilor de parteneriat in cadrul Comunitatii Statelor Independente, relatia cu Federatia Rusa constituind o prioritate strategica, mai ales in domeniul economic.

Este mentionat si rolul Rusiei ca stat-garant de mentinere a pacii in regiune.

In relatiile cu Ucraina, Transnistria intentioneaza sa pledeze pentru intensificarea relatiilor economice si a extinderii participarii Ucrainei in procesul de mentinere a pacii.

1.3. Proiectul de cantonizare

Proiectul de cantonizare a avut sustinere din partea unor comentatori politici sau chiar politicieni de la Chisinau - in principal Partidul Social Democrat, azi disparut din spatiul public. Cadrul solutiei era insa al Europei federale, organizata pe principiul regiunilor.

Era o proiectie mai degraba utopica. Nici atunci, nici azi Europa nu era/este organizata asa. Cel putin din aceasta pricina, acest tip de abordare trebuie sa astepte. A fost mai degraba un exercitiu academic, lansat public intr-un moment in care Transnistria era la moda, prezenta americana pe teren masiva.

De fapt, anul 2005 a consemnat cea mai mare si densa prezenta americana la Chisinau, dupa care interesul a coborat simtitor - de aici si declaratiile recente facute de ambasadorul american la Chisinau, care nu fac decat sa reflecte, in realitate, dezinteresul aproape complet si lipsa de incredere fata de R. Moldova.

Adeptii planului de cantonizare s-au declarat, ulterior, solidari cu asa numita strategie a "celor 3D", despre care vom vorbi mai incolo.

1.4. Procesul de regionalizare

La 16 decembrie 2003, a fost lansat la Chisinau un text intitulat "Proiectul Planului de reglementare a conflictului transnistrean", propus de Miscarea Populara "Moldova Europeana Unita" conducerii Moldovei, Transnistriei, SUA, Romaniei, OSCE, Rusiei, Ucrainei si opiniei publice la 15 decembrie 2003".

Era un proiect concret axat de data asta pe "regionalizare, nu explicit pe federalizare. Fara nici un efect public.

Miza si defectul acestor propuneri de regionalizare/cantonizare au fost ca nu puneau in prim plan si de la inceput problema de fond: retragerea trupelor ruse si decriminalizarea regiunii.

Ambiguitatile au fost mari, criticile la fel. Intre "regionalizare" si "federalizare" suprapunerile erau, in viziunea criticilor, mult prea mari si sursa parea sa fie aceeasi.

1.5. Strategia celor 3D (demilitarizare, decriminalizare si democratizare)

Tot societatea civila a corectat aceasta chestiune prin punerea pe masa a celui mai consistent proiect de solutionare propus pana in prezent: asa numita Strategie a celor trei D.

Strategia celor 3D a fost elaborata de organizatiile nonguvernamentale din Republica Moldova si nazuia sa dinamizeze implicarea defectuoasa de pana acum a Occidentului in solutionarea conflictului transnistrean.

A fost elaborata si promovata de catre un grup reprezentativ de personalitati ale societatii civile - documentul are aprobarea a peste 20 de ONG-uri, a partidelor pro-occidentale din Opozitie - dar si politice.

Strategia "3D" propunea substituirea actualului format pentagonal "3 plus 2" (Rusia, OSCE, Tiraspol, Ucraina, RM) cu altul nou: "3 plus 1 plus 3" (Rusia, Ucraina, Romania plus Moldova plus OSCE, SUA si UE). in cazul in care cel putin 2 din actualii mediatori vor refuza sa participe in cadrul acestui nou format de negocieri, autoritatile constitutionale ale Republicii Moldova isi vor asuma libertatea suverana de a solicita UE, OSCE si SUA sa participe la crearea unui Consiliu Colectiv de Reglementare, in formatul: "3 plus 1", care va monitoriza planul de actiuni pentru reglementarea definitiva a conflictului.

Un nou format de reglementare a conflictului va determina necesitatea schimbarii fortelor de pacificare prin prezenta unor unitati de politie civila, sub mandat ONU sau/si UE, care vor inlocui actualele trupe de mentinere a pacii ale Federatiei Ruse.

In esenta, strategia prevede semnarea de catre Republica Moldova, Ucraina, Romania, Uniunea Europeana, Statele Unite si OSCE a unui "Acord International in reglementarea conflictului din Moldova", conducerea de la Chisinau facand uz de dreptul de a se adresa statelor respective pentru a solicita semnarea unei asemenea intelegeri internationale.

Cei sapte semnatari se vor intruni in cadrul unui format international de negocieri, ca parti egale. Forul International va elabora un proiect pentru reglementarea conflictului transnistrean, bazat pe principiile demilitarizarii, decriminalizarii si democratizarii si care va stipula un orar pentru atingerea scopului.

Documentul va stipula ca retragerea fortelor rusesti (demilitarizare) este o preconditie esentiala pentru reglementarea politica, decriminalizare si democratizare.

Ideile sau strategiile prezentate inchid un ciclu de dezbateri si tatonari legate de problema transnistreana. E limpede astazi ca evolutiile regionale fac intempestiva solutionarea acestui conflict-cangrena la frontiera NATO si UE.

Strategia celor 3D pusa pe masa de fortele democratice de la Chisinau era incununarea unui proces de tatonari, polemici, exasperari si dezamagiri. Proiectul a fost prezentat la Bucuresti, la Washington, Riga, Bruxelles si alte capitale europene. La acel moment, era proiectul cel mai coerent elaborat vreodata, o veritabila somatie pentru politicienii de la Chisinau, dar si cei occidentali care reprosau fortelor democratice negativism si lipsa de proiect pozitiv.

Planul nu a fost insa asumat. Reactia cea mai surprinzatoare si neasteptata a venit insa de la cine se astepta mai putin: cel mai oranj dintre presedintii oranj, respectiv Viktor Iuscenko, proaspatul ales presedinte al Ucrainei in urma Revolutiei Oranj (2004-2005).

1.6. Planul Iuscenko/Porosenko - democratizare fara demilitarizare

Ideea unor alegeri corecte si legitime in Transnistria de atunci (2005) si de azi nu ar putea, in conditii normale, decat sa starneasca zambete condescendente, neincrezatoare, pe de-o parte, sau indiferenta crasa, pe de alta.

Cine din comunitatea euroatlantica putea lua cu adevarat in serios procesul alegerilor din Transnistria?

Si, totusi, a fost posibil. Cand insusi presedintele celei mai portocalii dintre revolutii scoate din mapa sa - pregatita nu e clar de cine, desi gurile rele spuneau ca autorul era consilierul de securitate al presedintelui Iuscenko, nimeni altul decat actualul presedinte Porosenko - un plan in care aceasta conditie este exprimata expres ("Planul reglementarii problemei transnistrene", propus de Ucraina la 20 mai 2005), apar multe semne de intrebare.

Mai mult, insusi reprezentantul democratiei europene, Adrian Iacobovits De Szeged, reprezentantul special al UE pentru Republica Moldova la vremea respectiva, parea ca sustine o asemenea propunere. Ceva se petrecea cu Transnistria, iar unii actori cu influenta in zona pareau decisi sa "dezghete" un conflict care ii incurca de prea multa vreme.

Planul Iuscenko elimina primele doua paliere ale Strategiei celor 3D - adica demilitarizarea si decriminalizarea - si trecea direct la al treilea - democratizarea - sugerand ca alegerile din Transnistria, legale si cu observatori internationali, ar fi putut genera elite recunoscute, legitime, cu care Chisinaul sa intre in negocieri si sa reglementeze si aspectul politic (statutul pentru Transnistria), dar si aspectul de securitate (statutul fortelor ruse prezente ilegal pe teritoriul RM).

Planul a fost propus de presedintele Iuscenko la summit-ul GUUAM din 22 aprilie de la Chisinau si amendat ferm doar de catre presedintele roman de atunci (Traian Basescu - n.red.). Dar Kievul nu se descurajeaza si recidiveaza: merge la Vinnita (16-17 mai), in cadrul consultarilor "pentalaterale", cu "Planul reglementarii problemei transnistrene", bazat pe cei "sapte pasi", prezentati la 22 aprilie 2005 in cadrul summit-ului GUUAM de la Chisinau.

S-a spus ca acest plan era si mai rau decat cel initial prezentat! In conformitate cu planul ucrainean, in octombrie-noiembrie 2005 ar fi trebuit sa se desfasoare alegerile in sovietul suprem al regiunii transnistrene sub "controlul international al UE, OSCE, Consiliului Europei, SUA, Rusiei, Ucrainei si al altor state democratice". Dupa care negocieri... Despre retragerea trupelor ruse, nicio vorba.

Planul Iuscenko a fost realmente o surpriza, unii l-au considerat un cutit in spate la vremea respectiva, dar nu era deloc o pozitie singulara. O Rezolutie a Adunarii Parlamentare a OSCE (Washington 1-5 iulie 2005) starnea stupefactia si iritarea multor lideri politici proeuropeni de la Chisinau si nu numai, pentru ca recomanda, si ea, alegeri in Transnistria, pe modelul Planului Iuscenko.

Din fericire, planuri de democratizare fara demilitarizare si decriminalizare aveau sa fie abandonate si problema pusa la conservat. Aveau sa fie reluate dupa... 10 ani, cand Partidul Socialistilor si liderul sau, Igor Dodon, transforma iarasi federalizarea in proiect politic.

Dupa cum vom vedea in ultima parte a materialului, federalizarea a devenit astazi element de campanie prezidentiala.

Afla mai multe despre:

Citeste in zilele urmatoare pe Ziare.com despre celelalte doua strategii posibile: inghetarea conflictului si plecarea Transnistriei.

Din 2009, Dan Dungaciu este profesor universitar si coordonator de doctorat la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala a Universitatii din Bucuresti (Catedra de Sociologie). Din anul 2011, este directorul Institutului de Stiinte Politice si Relatii Internationale al Academiei Romane "Ion I. C. Bratianu". Din 2013, este presedintele Fundatiei Universitare a Marii Negre, aflata sub egida Academiei Romane.

Despre ce vrei sa scriem?


Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Citeste mai multe despre solutii problema Transnistria
Sursa: Ziare.com

Articol citit de 3501 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
2 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

"Planul Iuscenko/Porosenko - democratizare fara demilitarizare...

unii l-au considerat un cutit in spate" - ucrainenii portocalii sunt mult mai nationalisti decat ucrainenii "pro-rusi". Ucraina are propriile ei ambitii in Transnistria, care a apartinut Ucrainei pană in 1940, iar ucrainenii reprezintă acolo o treime din populatie. Asa cum Rusia a recuperat Crimeea, Ucraina va incerca să recupereze Transnistria.

 

O singura solutie exista:Transnistria pleaca!

Nu e nevoie de rusi,in viitoarea Romanie.

 


Platforma pentru solutionarea online a litigiilor