Ecuatii politice si democratie. De la Istanbul la Bucuresti

La sfarsitul lunii martie, alegerile locale din Turcia au generat in egala masura surprindere si entuziasm in plan regional si chiar global.

Partidul de guvernamant al atotputernicului presedinte Recep Tayyip Erdogan a fost invins dupa o lunga pauza in cateva centre importante printre care Ankara si Istanbul, moment ce parea ca poate echilibra intr-o oarecare masura balanta interna si ca poate revigora o democratie ajunsa doar subiect de discutie in Turcia.

La distanta de o luna, insa, Erdogan comanda sfidator repetarea alegerilor in Istanbul, iar institutiile se conformeaza.

"Cu o diferenta de 13.000-14.000 voturi, nimeni nu are dreptul de a spune: am castigat" - asa a rezumat presedintele turc rezultatele alegerilor din Istanbul si se pare ca amenintarea voalata devine realitate. Erdogan forteaza astazi nota pentru ca poate! Viitorul va depinde in buna masura si de reactia cetatenilor turci, care protesteaza inclusiv la aceasta ora, insa vorbim de un stat scapat atat de mult spre dictatura si de un lider atat de insetat de putere, incat doar o prezenta si mai mare la noul scrutin ar putea aduce speranta unei schimbari.

Ce face Erdogan astazi este in primul rand un abuz de putere si o demonstratie de forta, prin care presedintele turc transmite un mesaj puternic atat opozantilor interni, cat si celor din exterior, chiar si aliatilor Turciei care au semnalat nu de putine ori derapajele statului care detine in acest moment cea de-a doua armata ca marime si putere din NATO.

Puterea din Bosfor

Daca analizam putin mai amanuntit, insa, calculele lui Erdogan sunt mult mai complicate, putand transforma lupta interna intr-o increngatura cu ramificatii semnificative in plan european si chiar international.

Dincolo de faptul ca este cel mai populat oras din Turcia si unul dintre cele mai mari si populate orase din aceasta parte a globului si dincolo de relevanta sa economica si investitionala, cine controleaza Istanbulul controleaza nu numai centrul economic si comercial al Turciei, ci si poarta catre Marea Neagra si Marea Mediterana - stramtoarea Bosfor.

Cale unica de acces catre Marea Neagra, Bosfor nu prezinta numai avantaje comerciale, fiind unul din nodurile de care depind relatiile comerciale si economice la nivel international. Cu o istorie indelungata in care a reprezentat unul din punctele de interes pentru toate puterile regionale sau care urmareau dominatia in plan global, stramtoarea Bosfor actioneaza ca un veritabil gat militar si strategic, prezentand avantaje nu numai pentru Turcia, ci si pentru toate statele cu iesire la Marea Neagra si, in general, pentru toti actorii regionali si internationali care au interese comerciale, politice si militare in regiune.

Asigurandu-se ca poate controla in continuare stramtoarea Bosfor, Erdogan se va asigura ca va depinde nu de Turcia, ci de el personal orice miscare strategica in Marea Neagra sau care implica o prezenta in Marea Neagra.

Calculele strategice merg mult in afara tratatelor internationale care prevaleaza in ce priveste statutul juridic al stramtorilor, iar Turcia nu s-a ferit sa faca uz de putere si sa ameninte sau chiar sa interzica accesul in stramtoare, cu atat mai mult in ultimii ani si, mai ales, in contextul evolutiilor oscilante ale relatiilor cu Federatia Rusa.

Or, in contextul discursului sau tot mai agresiv impotriva aliatilor occidentali, indreptat mai ales impotriva Statelor Unite, insa si al intelegerilor bilaterale cu Rusia privind livrarea de armament, controlul asupra Bosforului capata valente de prima mana pentru Erdogan, care astazi transmite un mesaj de forta si catre Rusia si catre statele occidentale, de tipul "nu ma scoate nimeni si nimic de aici, iar in Turcia fac numai ce vreau eu". Cu alte cuvinte, "cei care credeti in democratie continuati sa visati frumos".

Romania, printre cele mai expuse state

Fiind un stat cu iesire la Marea Neagra si "cap de pod" pentru NATO si UE in regiune, Romania este unul din statele cele mai expuse la evenimentele care au loc in Turcia si care implica tranzitul prin stramtoarea Bosfor, de la contextul comercial la cel strategic si de securitate.

Cu toate acestea, tacerea majoritatii politice de la Bucuresti ramane cuvantul de ordine la tot ce fac Erdogan si Turcia, dupa cum reprezentantii puterii din Romania nu au facut nimic atunci cand in Republica Moldova alegerile pentru P0rimaria Chisinau, castigate de Andrei Nastase, exponent al partidelor pro-europene, au fost anulate in mod abuziv fara a mai fi organizat un nou scrutin.

Intr-un astfel de context Guvernul Romaniei modifica legislatia pentru organizarea referendumurilor chiar in aceste zile. Nu pot sa nu ma gandesc la apropierea evidenta din ultimii ani dintre liderii PSD si Erdogan, de la Ponta la Dragnea si Dancila, la fel cum nu pot sa nu ma gandesc la faptul ca Romania are o traditie indelungata in a importa modele turcesti in plan politic.

Astazi, discursul anti-occidental al lui Erdogan e specific deja in nepermis de multe state membre ale Uniunii Europene, in randul carora s-a alaturat si Romania prin discursul reprezentantilor majoritatii politice.

Ceea ce e cu adevarat trist este ca trecem prin astfel de situatii interne intr-un moment in care, cu atat mai mult din cauza evenimentelor din Turcia, Romania capata o importanta strategica din ce in ce mai relevanta in plan extern si in calculele NATO si UE pentru regiunea Marii Negre.

Acum, mai mult decat oricand, am avea sansa de a ne pozitiona strategic ca principalul pol de stabilitate in regiune si ca principalul reprezentant si exponent al Aliantei Nord-Atlantice si al Uniunii Europene intr-o regiune in care Turcia si Rusia asalteaza cu toate fortele democratia si stabilitatea, poate chiar si prin actiuni in interiorul unor state membre UE si NATO.

Partenerii si aliatii Romaniei au aratat si arata in continuare cat de mult sprijina tara noastra si cat de multe sunt dispusi sa faca atat pentru a ne asigura stabilitatea si securitatea, cat si pentru a sustine democratia si dezvoltarea din Romania.

Insa, dincolo de sprijinul lor, Romania trebuie sa se aseze singura pe o panta ascendenta de stabilitate si sa faca la randul sau pasi concreti in ce priveste democratia interna, revenirea la parcursul de integrare europeana si euro-atlantica, precum si intarirea securitatii in plan regional.

Iar paradoxul izbitor este ca depindem, in egala masura, de politicieni iresponsabili si de noi insine, prin alegerile pe care nu trebuie doar sa le facem in sinea noastra, ci si sa le punem in practica.

Exemplul Turciei poate plana ca un scenariu sumbru si pentru Romania. Din fericire, inca mai putem face ceva. Si totul ar putea incepe in 26 mai.

Mihai Sandu este consilier parlamentar cu o experienta de peste 6 ani in administratia publica centrala, expert pe relatii externe al USR si vicepresedinte al USR Prahova.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Dragoș Pîslaru, co-președinte REPER, despre schimbarea lui Cîrstoiu cu Firea și Burduja: "Mafia patronată de comasaţi şi-a arătat faţa"

Copreşedintele partidului REPER, Dragoş Pîslaru, a declarat că, prin retragerea candidaturii medicului Cătălin Cîrstoiu la Primăria Capitalei de către coaliţie, „mafia patronată de...

Ciucă: Sebastian Burduja va convinge "un segment de electoral nehotărât" în cursa pentru Primăria Capitalei

Preşedintele PNL, Nicolae Ciucă, a declarat, marţi, 23 aprilie, că Sebastian Burduja, candidatul liberal pentru Primăria Capitalei, este opţiunea care dă speranţe celor care nu s-au...