Europa si vitezele ei turcesti. Conflictul care-i priveste inclusiv pe romani

Fata de Turcia, UE a si inceput sa aplice propunerea deplasarii cu mai multe viteze. La maximum s-a accelerat Olanda. Condusa de piloti sau copiloti de stanga, alte tari prefera frana. Carambolajul pare inevitabil.

Deocamdata e doar un razboi al cuvintelor. Dar ura mutuala se apropie de paroxism. In alte vremi ar fi fost, demult, fierbinte. Iar conflictul turco-olandez nu e doar bilateral. El priveste intreaga Europa si, nu in ultimul rand, pe romani.

Mintitul de popor la televizor nu e o reteta rezervata Romaniei PSD-iste. Turcia oficiala, nationalist-islamista, o practica, fireste, cu similar succes.

Interminabile sunt declaratiile TV al politicienilor de la Ankara vituperand strident in contra deciziei Guvernului de la Haga, de a interzice manifestarile publice ale oficialilor turci, veniti sa faca in Tarile de Jos campanie electorala pentru o Turcie prezidentiala.

Guvernantii liberalei Olande ar fi "nazisti", "fascisti", o "rusine pentru Europa", afirma, la televizinile turcesti, omologii lor de la Ankara.

Or, in mod picant, liderul lor, Recep Tayyip Erdogan, cel admirat de Victor Ponta, vrea transformarea Turciei "pe modelul Germaniei lui Hitler", dupa cum, potrivit ziarului Cumhuriyet, a afirmat liderul turc, candva.

Ar urma ca tara sa fie prefacuta, prin referendum, dintr-un stat parlamentar in ceea ce s-ar putea numi o dictatura prezidentiala (islamista), mai precis intr-un regim in care Erdogan, ca sef al statului, sa fie situat deasupra oricaror instante de control.

Ca astfel ar ajunge sa guverneze discretionar nu-l impiedica pe liderul islamist de la Ankara sa ameninte deschis liberala Olanda.

Haga "va plati un pret piperat", avertizase el, transant. Ulterior, a sfidat efortul diplomatic al conservatorului premier olandez. Care, in ciuda riscului asumat ca, in actuala atmosfera infierbantata sa fie invins categoric, in scrutinul legislativ de miercuri, de adversarul sau populist, Wilders, i-a intins o mana lui Erdogan, afirmand ca "doreste normalizarea" raporturilor cu Turcia.

"Mai intai sa plateasca pretul", a ricanat cu superbie neinduratorul sultan. Acelasi care, cu doar cateva luni inainte, transase las un litigiu cu presedintele Putin, pupand fara jena papucul tarului.

E clar ca pe Erdogan contextul politic al deciziilor Guvernului Mark Rutte, cele intrucatva similare ale Austriei, precum si cele mai putin abrazive ale Germaniei, tari vesteuropene cu minoritati turcesti numeric considerabile, nu-l intereseaza nici cat negru sub unghie.

Provocarile Turciei au, vadit, intre altele, scopul de a produce suficienta emotie nationalista in electorat pentru ca rezultatul referendumului turcesc pentru modificarea Constitutiei in sens neo-otoman sa devina o formalitate.

La fel de clar e ca, de cealalta parte, propaganda in favoarea unui model dictatorial contrazicand flagrant si valorile europene si pe cele, identice, aflate la baza aliantei NATO, din care, culmea, Turcia face parte, n-are cum sa nu deranjeze rau. Cu atat mai mult cu cat, teoretic, UE continua sa negocieze aderarea la Comunitate a Turciei.

Dar aceasta propaganda turca, exacerbata de acuzele absurde, antifrastice de-a dreptul, de "nazism" si "fascism" proferate de un regim islamist cu tendinte totalitare la adresa unor autoritati dintre cele mai liberale, nu e decat una din sursele de conflict.

Citeste mai multe detalii pe subiectul tensiunilor dintre Turcia si Occident:

• Premierul Olandei spune ca Erdogan a intrecut limita: Este o remarca nebuneasca
• Turcii nu se lasa si trimit un ministru in Olanda cu masina, daca nu s-a putut cu avionul
• Conflict diplomatic major: Olanda a expulzat un ministru turc. UPDATE Erdogan: Aceasta tara "va plati pretul"
• Olanda nu are de gand sa ceara scuze Turciei: Ei ar trebui sa isi ceara scuze pentru ce au facut!
• Scandalul Turcia-Olanda escaladeaza, iar cancelaria lui Merkel transmite si ea un avertisment

Net mai greu atarna alte neajunsuri. De pilda faptul ca nici de aceasta data, in acest al doisprezecelea ceas, continentul cel trecut prin Brexit nu e capabil sa evite sa-si acutizeze disensiunile si sa-si sporeasca problemele prin ratoiri la prieteni si caciuliri fata de adversari. Ca nu-si poate regasi vocea. Ca isi confera in schimb, in loc de o cale a unirii si a aplanarii crizelor, ultracontroversate planuri de multiplicare a "vitezelor" integrarii.

E chiar aiuritor ca si intr-o faza in care funia se apropie de par, de vreme ce in Olanda si Franta bat la usa alegeri cu populisti in rol de favoriti, iar Germania nu-i departe, Europa isi permite sa mai dea rateuri peste rateuri.

Ca, si cu latul de gat, Uniunea se arata prea putin in stare sa vorbeasca, totusi, cu un glas unic, clar. Ca tari guvernate de stanga, precum Franta si Suedia, continua sa se complaca in lasitate, cedand in fata santajului electoral al regimului Erdogan.

Ca doar presate de alegeri si populism state ca Olanda ajung, in fine, sa replice obrazniciei fara precedent a islamistilor de la Ankara adecvat, asa cum ar fi trebuit tratat regimul Erdogan din capul locului, acum mai bine de un deceniu.

Atunci si ulterior, Erdogan a mimat cu succes democratizarea, pentru ca Europa sa-i acorde legitimitatea si acoperirea necesare sa lichideze opozitia kemalista, dimpreuna cu conducerea armatei, cu presa libera, cu independenta magistraturii, spre a islamiza si distruge ceea ce fusese un stat pe cale de a deveni de drept.

De ce n-au fost auziti atunci ziaristii, care au atras atentia asupra pericolelor implicate de islamizarea Turciei?

De ce i s-a facut in continuare curte unui executiv sinistru, chiar si in faza in care Turcia lui Erdogan se pregatea sa arunce in aer alianta cu Israelul, singurul stat democratic din Orientul Mijlociu?

De ce i s-au mai tras clopotele, in vest, unui executiv tot mai odios, chiar si cand a devenit clar ca Erdogan cocheteaza cu state si aliante antioccidentale, ba pana si cu terorismul ISIS, pe care l-a inarmat o vreme, in tentativa de a prelua conducerea revolutiei islamiste globale?

Mainstreamul politic occidental afirma ca a replica excesiv de dur provocarilor turcesti inseamna a face jocul populismului marca Erdogan. Adevarul acestei asertiuni nu poate escamota doza de lichelism si lasitate inclusa in aceasta reteta a cedarii in fata escaladarii agresivitatii si arogantei islamisto-nationaliste, pe care doar fermitatea si solidaritatea occidentala, transatlantica, le-ar mai putea combate eficient si lichida.

Or, fata de Turcia, UE a si inceput sa-si aplice propunerea autodestabilizatoare a deplasarii cu mai multe viteze. La maximum s-a accelerat Olanda. Condusa de piloti sau copiloti de stanga, alte tari prefera sa franeze. Carambolajul pare inevitabil si ameninta sa dezmembreze definitiv Comunitatea.

Nu doar Europa e insa in degringolada. Ci si democratiile ei. Detestate cordial si atacate de autocrati ca Putin si Erdogan, ele sunt sub stare de asediu si din interior. Pericolul nu-l reprezinta atat autocratiile externe cat, mai ales, discreditarea interna a sistemelor liberale, din pricina lasitatii si lipsei de principii ale democratilor in fata exponentilor de pretutindeni ai populismelor si extremismelor.

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...

Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”

Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...