Invitatii Ziare.com Constantin Degeratu: Anexarea Crimeii, un esec al serviciilor de informatii

Marti, 31 Martie 2015, ora 14:09
7004 citiri
Invitatii Ziare.com Constantin Degeratu: Anexarea Crimeii, un esec al serviciilor de informatii
Foto: Arhiva (Adevarul)

Apartenenta peninsulei Crimeea la Ucraina (realitate politica recunoscuta international in procesul de destramare a URSS) a fost contestata in permanenta - din momentul proclamarii independentei tarii si pana in cel al anexarii acestei regiuni istorice de catre Rusia.

Contestarea s-a produs atat din interior (de catre fortele separatiste locale), cat si din exterior - de catre revizionistii de la Moscova.

Au existat numeroase momente in istoria recenta in care s-a incercat separarea provinciei si alipirea ei la Rusia - unilateral si in dispretul constitutiei ucrainiene si al acordurilor internationale (inclusiv ale Cartei ONU si ale Memorandumului de la Budapesta) care recunosc suveranitatea Ucrainei asupra acestui teritoriu foarte disputat de-a lungul istoriei.

Mai mult decat atat, portiuni importante ale teritoriului crimean (Sevastopolul si alte mici enclave) au fost mai adesea administrate direct (si preponderent) de catre Moscova.

In acelasi timp, importante segmente ale societatii crimeene (indeosebi cele reprezentate de fostele structuri sovietice - servicii de securitate si militie, armata, flota si administratie publica, aparatul politic al partidului comunist, veterani etc.) au contestat in permanenta suveranitatea Kievului, au detinut si utilizat preponderent si ostentativ pasapoarte rusesti si au ramas loiale Moscovei si spiritului sovietic.

Predictii numeroase, tratate ca zgomot de fond

Predictiile privind intentiile de reintegrare a regiunii Crimeea in statul rus au fost numeroase, consistente si argumentate public in mod inversunat, fiind, cel mai adesea, parte a campaniei propagandistice ruse avand ca scop refacerea fostului spatiu sovietic.

Au circulat, de multe ori, de asemenea, stiri despre pretinse informatii ale unor servicii secrete (ucrainiene sau straine) care ar fi cunoscut detalii concrete despre planurile Rusiei in acest sens.

Pot fi mentionate, totodata, numeroase declaratii ale unor oficiali rusi - guvernamentali, parlamentari, politicieni, militari, politologi, analisti de securitate, istorici - care au conturat direct ideea unei foarte probabile anexari.

Sunt emblematice in acest sens: discursurile presedintelui rus Vladimir Putin din 2007 (la Conferinta de securitate de la Munchen) si din 2008 (la Summitul NATO de la Bucuresti) ; aprecierile liderului rus facute pe timpul discutiilor cu George W. Bush (2008) potrivit carora Ucraina ar fi fost un stat artificial; formularile din strategiile de securitate, de politica externa si de aparare din anii 2008-2010 etc.

Problema este ca mai toate aceste avertismente au fost ignorate, au fost privite ca fiind un fel de zgomot de fond si, mai ales, nu au generat niciun fel de masuri substantiale de pregatire pentru contracarare, in eventualitatea ca astfel de amenintari ar fi devenit iminente.

Ma refer atat la autoritatile de la Kiev si la armata ucraineana (care nu au avut planuri concrete, realiste, realizabile de contracarare), la opinia publica ucraineana, dar si la institutiile responsabile si organizatiile civice din statele partenere (inclusiv din cele vecine).

Informatii certe si credibile (capabile sa determine masuri corespunzatoare de contracarare) despre planurile Rusiei (care au fost puse in aplicare in martie 2014 si care au dus efectiv la anexarea Crimeii) nu sunt cunoscute public si - cel mai probabil - nu au existat.

Desi pare ca am asistat la cronica unui dezastru anuntat, la care decidentii politici au fost spectatori, anexarea Crimeii de catre Rusia in martie 2014 reprezinta, din perspectiva militara, un exemplu tipic de surprindere strategica, de esec al serviciilor de informatii, atat ucrainiene, cat si partenere.

Efectiv, prin ianuarie-februarie 2014 s-au vehiculat public indici specifici care prevesteau actiunea Rusiei si au aparut materiale de presa care discutau (sau avertizau) deschis despre o asemenea posibilitate iminenta.

Nici acestea nu au fost urmate de vreun fel de masuri de pregatire, de precautie sau de responsabilizare pentru actiune, astfel ca armata ucraineana a fost surprinsa fara comanda strategica, fara planuri adecvate, fara comandanti locali de incredere si competenti, fara instruire si inzestrare adecvate.

La intrebarea daca aceasta agresiune ar fi putut fi prevenita sau nu raspunsul practic este NU, pentru ca pe acesta l-a dat realitatea insasi. Si aceasta pentru ca nimeni nu a dorit si nu a reusit sa inteleaga si sa-si asume realitatea.

Principial, desigur, se poate spune ca s-ar fi putut preveni surprinderea - pentru ca atat logica evenimentelor, cat si informatiile disponibile faceau posibile pregatiri care (daca s-ar fi materializat) ar fi putut descuraja aventura ruseasca. Dar nu s-a intamplat asa.

Un nou Razboi Rece. Rusia a inscris cateva puncte majore

In prezent, suntem, cu siguranta, intr-o noua paradigma de securitate specifica unor stari pe care, in anii confruntarii Est-Vest, o numeam Razboi Rece. Avem suficiente argumente sa plasam inceputul acestei noi perioade post-bipolare cam prin anii 2007-2008.

Summit-ul NATO de la Bucuresti, din aprilie 2008 (la care au participat atat presedintele Bush, cat si presedintele Putin) si invadarea Georgiei de catre Rusia (in august 2008) marcheaza efectiv acest debut.

Exista aprecieri privind debutul acestei faze inca de prin anii 2004-2006, odata cu finalizarea celui de-al doilea razboi al Rusiei in Cecenia. Este, insa, indubitabil ca, de prin 2012-2013, nu mai putem vorbi in niciun fel despre paradigama "parteneriat si cooperare" in relatiile dintre Comunitatea Euro-Atlantica (NATO si UE) si Federatia Rusa.

Crizele din Libia, Egipt si Siria, esecul Rusiei de a contracara tendinta eliberarii Europei de dependenta enegetica si lansarea procesului de constructie a scutului antiracheta sunt elementele de substanta ce definesc deja genul de relatii subsumabile ideii de Razboi Rece.

Resetarea prioritatilor strategice ale SUA, materializate intr-o dezangajare militara importanta din Europa - anuntata in Strategia Militara a Administratiei Obama din 2012 - nu a reusit sa reduca apetitul Rusiei pentru confruntare. Dimpotriva, cel mai probabil, la Kremlin aceasta a fost intrepretata ca un semn major de slabiciune, fapt ce a incurajat pornirile belicoase ale regimului Putin.

Nu suntem, insa, nici in pragul unui razboi major - unul purtat intre blocuri geopolitice (fapt ce nu inseamna deloc absenta pericolului militar pentru tarile din linia intai a confruntarii impusa de Rusia) si nici la inceputul unui proces substantial de faliment statal rusesc (asemanator celui al URSS din anii 1990-1991), sau de reinscriere rapida a Rusiei pe fagasul unei dezvoltari democratice autentice (adica pasnice).

Cat priveste rezultatul de pana acum al acestei confruntari, deocamdata Rusia a inscris cateva puncte majore: mentinerea ca viabila a enclavei toxice experimentale din estul Republicii Moldova (regiunea separatista nistreana) care blocheaza orice progres real in criza basarabeana; ciopartirea teritoriala a Georgiei si blocarea avansului acesteia pe calea integrarii europene si euro-atlantice; agresiunea la vedere impotriva Ucrainei, sfartecarea teritoriala a acesteia si impingerea spre faliment a statului ucrainean.

Desi trebuie sa credem ca, pana la urma, dreptatea va invinge, este posibil ca unele achizitii teritoriale banditesti ale Rusiei sa ramana pierdute pe termen lung.

Prioritara pentru securitatea Comunitatii Euro-Atlantice ramane acum o actiune hotarata si prompta pentru limitarea pierderilor, recuperarea fiind mai degraba o sarcina de etapa.

Generalul Constantin Degeratu a fost sef al Marelui Stat Major al Armatei Romane (1997-2000), este absolvent al Colegiului Regal de Studii de Aparare (RCDS) din Londra (ianuarie - decembrie 1995) si fost profesor de studii de securitate la Centrul European de Studii de Securitate "George C. Marshall" din Garmisch-Partenkirchen (2001-2004). Este doctor in Stiinta Militara, titlu obtinut la Academia de Inalte Studii Militare din Bucuresti cu teza "Prevenirea surprinderii strategice", in anul 1996.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.



UPDATE Liderii coaliției PSD-PNL și-au dat acordul pentru candidatura medicului Cătălin Cîrstoiu la Primăria Capitalei SURSE
UPDATE Liderii coaliției PSD-PNL și-au dat acordul pentru candidatura medicului Cătălin Cîrstoiu la Primăria Capitalei SURSE
Medicul Cătălin Cîrstoiu a ajuns, marți, 19 martie, la Palatul Victoria pentru a discuta cu liderii coaliţiei. Liderii celor două partide și-au dat acordul pentru candidatura acestuia la...
Conducerile PSD și PNL, discuții cu consilierii municipali pe amendamente la bugetul Capitalei. Se cere o dezbatere în Consiliul General SURSE
Conducerile PSD și PNL, discuții cu consilierii municipali pe amendamente la bugetul Capitalei. Se cere o dezbatere în Consiliul General SURSE
Conducerile PNL şi PSD Bucureşti vor avea o întâlnire, marţi, 19 martie, cu consilierii municipali social-democraţi şi liberali pentru a cere convocarea unei şedinţe de Consiliu General...
#Constantin Degeratu anexare Crimeea, #Degeratu razboi rece Rusia, #Degeratu Ucraina Rusia , #Ucraina